Mecanismele de aparare si sugestibilitatea hipnotica

1. Contemporary Hypnosis 23(4): 167–172 (2006) Publicată online în Wiley InterScience (www.interscience.wiley.com) DOI: 10.1002/ch.321 MECANISMELE DE APĂRARE ŞI SUGESTIBILITATEA Calvin Kai-Ching Yu Department of Counselling and Psychology, Hong Kong Shue Yan College, Hong Kong Rezumat Acest studiu a fost conceput pentru a testa relaţia dintre receptivitatea la sugestiile hipnotice şi mecanismele psihodinamice de apărare. Nouăzeci de subiecţi chinezi au fost invitaţi să participe la un test de sugestibilitate şi să urmeze o evaluare a stilului lor defensiv. Majoritatea scalelor de apărare nu au înregistrat variaţii semnificative în funcţie de sugestibilitate. Idealizarea a fost singurul mecanism de apărare care s-a dovedit a corela semnificativ cu sugestibilitatea. Implicaţiile rezultatelor au fost discutate din punct de vedere psihodinamic şi din punct de vedere al culturii chineze. Copyright© 2006 British Society of Experimental & Clinical Hypnosis. Published by John Wiley & Sons, Ltd. Cuvinte cheie: chinezi, scala de imaginaţie creativă (SIC), mecanisme defensive (mecanisme de apărare), stil defensiv, păstrarea aparenţelor, sugestibilitate Introducere S-a stabilit faptul că sugestibilitatea corelează cu o serie de factori, precum imaginaţia şi predispoziţia spre reverie, care pot fi utili în diferenţierea între persoanele mai sugestibile şi cele mai puţin sugestibile (v. Wilson and Barber,1978; Lynn and Rhue, 1986). Cel mai probabil elementul fundamental al predispoziţiei spre reverie constă în capacitatea persoanei de a-şi comuta atenţia dinspre lumea exterioară înspre experienţa interioară, de a se dezangaja din procesul de monitorizare a realităţii pentru a se angaja în crearea experienţelor imaginare şi acceptarea acestora ca experienţe reale. Acest proces

2. presupune abandonarea sau predarea controlului executiv către hipnotizator. El implică însă, o potenţială ameninţarea la adresa eului şi este de aşteptat să mobilizeze mecanismele de apărare ale acestuia. Astfel, este de aşteptat ca mecanismele de apărare a eului, care sunt parte a funcţiei de monitorizare cu scop de conservare a integrităţii eului (în mod adaptativ sau dezadaptativ), să fie, în mod inerent, în opoziţie faţă de procesul de abandon al controlului şi deci să obstrucţioneze răspunsul individului la sugestii. Bazându-se pe asumţia că sugestibilitatea poate fi definită, într-o oarecare măsură, în termenii fanteziei şi a proceselor cognitive asociate acesteia, Barber şi Wilson (1978) au elaborat Scala de Imaginaţie Creatoare (SIC) destinată evaluării receptivităţii faţă de sugestii hipnotice în afara transei. Scala cuprinde zece sugestii prin care subiecţii sunt solicitaţi să se gândească şi să îşi imagineze nişte scenarii, aceste sugestii putând fi administrate în atât transă, cât şi în absenţa ei. SIC reprezintă un instrument valid şi cu valoare practică şi care corelează semnificativ cu alte variabile cognitive (în special cu caracterul viu al imaginaţie), prezentându-se, de asemenea, ca un instrument de evaluare a predispoziţiei subiecţilor spre absorbţie în imaginar (absorbţie mentală – v. Scala Tellegen de Absorbţie, Sheehan, McConkey and Law, 1978). S-a demonstrat faptul că SIC corelează pozitiv cu scorurile la alte teste de imaginaţie, precum testul Betts de Imagerie Mentală şi testul Gordon de Control imaginativ (Richardson, 1969), Scala de Experienţe Disociative (care evaluează disocierea şi absorbţia în imaginar), Scala de Disociere Generală şi nu în ultimul rând cu Scala Tellegen de Absorbţie în Imaginar (Sapp şi Hitchcock, 2003). Au fost documentate şi corelaţii semnificative între scorurile SIC şi atenţia îndreptată înspre experienţa interioară, constatându-se faptul că subiecţii foarte sugestibili etalează o capacitatea atenţională mai mare (Sigman, Phillips şi Clifford, 1985). Mai mult, sugestibilitatea măsurată cu SIC variază semnificativ în funcţie de abilitatea subiectului de a se dezangaja din procesul de monitorizare a realităţi (Hyman şi Billings, 1998). Deşi se poate argumenta că nivelul de defensivitate sau stilul defensiv al unui individ este dificil de evaluat, s-au elaborat totuşi o serie de instrumente de evaluare a acestora. Chestionarul Stilului Defensiv (CSD), elaborat iniţial de Bond, Gardner, Christian şi Sigal (1983) şi revizuit ulterior de Andrews, Singh şi Bond (1993) este un instrument cu largă utilizare. Folosind metoda analizei factoriale, Andrews şi colegii (1993) au

3. clasificat mecanismele de apărare evaluate de CSD în trei stiluri defensive: matur, nevrotic şi imatur. Stilul defensiv matur include: sublimarea, umorul, anticiparea şi reprimarea (suppression - în engleză în original),. Stilul defensiv nevrotic include: anularea retroactivă, pseudo-altruismul, idealizarea şi formarea reacţiei (reaction formation). Stilul defensiv imatur include proiecţia, comportamentul pasiv-agresiv, traducerea în act (acting-out - în engleză în original), izolarea, devalorizarea, fantezia autistă (autistic fantasy), negarea, deplasarea (displacement -în engleză în original), disocierea, clivajul (splitting - în engleză în original), raţionalizarea şi somatizarea. Utilizând CSD în studiul lor preliminar, Andrew, Pollock şi Stewart (1989) au reuşit să demonstreze că pacienţii cu tulburări anxioase tind să utilizeze mai mult mecanismele defensive imature şi nevrotice şi mai puţin pe cele mature. Utilitatea CSD a fost demonstrată şi în studii vizând depresia (Besser, 2004) şi tulburările de personalitate (Bond et al., 1983; Johnson, Bornstein şi Krukonis, 1992; Bond, Paris şi Zweig-Frank, 1994; Sammallahti, Aalberg şi Pentinsaari, 1994), în studii care au vizat scale clinice precum Inventarul Clinic Multiaxial Millon-II, Sinha şi Watson, 1999) şi scalele MMPI pentru tulburările de personalitate (Sinha şi Watson, 1999), dar şi în studii care vizau alţi parametri psihologici precum iertarea (Maltby and Day, 2004). Există oare vreo corelaţie între stilul defensiv general şi sugestibilitate? În mod specific, să diminueze oare mecanismele de apărare nevrotice şi imature receptivitatea la sugestiile hipnotice, şi dimpotrivă, să faciliteze oare mecanismele de apărare mature sugestibilitatea? Oare persoanele foarte sugestibile adoptă stiluri defensive diferite de cele adoptate de persoanele mai puţin sugestibile? Toate aceste întrebări sunt în mod fundamental importante, însă până acum nu fost supuse analizei empirice. Studiul de faţă şi-a propus, prin urmare, să apeleze la două scale cu largă utilizare (SIC şi CSD) pentru a examina felul în care mecanismele de apărare se asociază cu sugestibilitatea Metoda Participanţi Studiul (menţionat iniţial în YU, 2005) a fost efectuat pe un eşantion de 90 subiecţi, studenţi în Hong Kong şi a fost compus din 24 de bărbaţi (26,7%) şi 66 de femei (77,3%). Vârsta medie a lotului a fost de 21,64 de ani (abaterea standard = 2.76; vârste variind

4. între 20–46 de ani). Niciunul dintre subiecţi nu au avut contact cu hipnoza anterior studiului. Subiecţilor li s-a administrat SIC în grup (2 grupuri), în condiţii de laborator. Instrumente de evaluare SIC SIC (Barber şi Wilson, 1978) evaluează reacţia subiectului la un test care cuprinde zece sugestii. Cele zece sugestii oferă descrieri care îi ghidează pe participanţi să îşi folosească propria gândire şi imaginaţie creativă pentru a experienţia efectele sugerate. Ulterior administrării SIC participanţii au fost solicitaţi să evalueze felul în care au experienţiat fiecare dintre cele zece sugestii-test şi să indice măsura în care au perceput fiecare dintre experienţele imaginate ca fiind asemănătoare unei experienţei reale – în acest scop participanţii au folosit o scală Likert de 5 puncte, unde 0 = deloc asemănătoare cu o experienţă reală şi 4 = aproape identică cu experienţa reală. Prin urmare, scorurile pentru fiecare dintre cele zece sugestii-test puteau varia între 0 şi 4 puncte, iar scorul total SIC putea varia între 0 şi 40 de puncte (v. Yu, 2005, pentru mai multe detalii şi rezultate în ce priveşte sugestibilitatea evaluată cu SIC pe populaţie chineză). CSD-40 Varianta CSD-40 (Andrews & co., 1993) utilizată în studiul de faţă este o variantă adaptată a chestionarului original elaborat de Bond & co. (1983). CSD-40 este alcătuit din 20 de scale care acoperă tot atâtea mecanisme defensive, fiecare mecanism fiind evaluat cu 2 itemi. Mecanismele defensive sunt grupate în trei stiluri defensive: matur, nevrotic şi imatur. Participanţii au fost solicitaţi să răspundă la cei 40 de itemi ai chestionarului folosind o scală Likert de 9 puncte, unde 1 = total dezacord şi 9 = total de acord Rezultate În Tabelul 1 sunt menţionate scorurile medii înregistrate pentru fiecare dintre cele trei stiluri defensive, scorurile medii înregistrate pentru fiecare dintre cele 20 de scale vizând mecanisme defensive specifice, precum şi corelaţiile acestor scoruri cu scorurile SIC. Scorurile medii înregistrate pentru stilul defensiv matur (medii variind între 3,3- 8.25) a fost mai mari decât scorurile medii înregistrate pentru stilul defensiv nevrotic

5. (medii variind între 3,25-7,13), acestea din urmă fiind, la rândul lor, mai mari decât scorurile medii înregistrate pentru stilul defensiv imatur (medii variind între 2,92–6,08). Toate varianţele (chi-pătrat (2, N= 90) = 66.80, p = 0.001)calculate între cele trei stiluri defensive au fost semnificative (toate la un prag de semnificaţie p=0.01). Acest pattern de rezultate aminteşte de rezultatele obţinute de Andrews şi co. (1993) pe populaţie occidentală. Totuşi, spre deosebire de occidentali, subiecţii chinezi au înregistrat scoruri semnificativ mai mari pentru stilurile defensive nevrotic şi imatur. Anticiparea a fost mecanismul de apărare cel mai frecvent utilizat de subiecţii chinezi, urmat de pseudo- altruism şi sublimare. Aceste rezultate au diferit de cele obţinute pe populaţia occidentală, care a folosit cel mai frecvent umorul, anticiparea şi raţionalizarea. Pe de altă parte, subiecţii chinezi au folosit cel mai puţin frecvent negarea, dar cu toate acestea au înregistrat un scor mediu mai mare decât occidentalii în ce priveşte utilizarea acestui mecanism defensiv. Subiecţii chinezi au înregistrat scoruri mai mari decât cei occidentali la toate cele 20 de scale vizând mecanismele defensive. Singurele excepţii de s-au înregistrat în ce priveşte umorul, reprimarea şi raţionalizarea. Mai mult de jumătate din scorurile medii ale chinezilor pe cele 20 de scale au fost semnificativ (cu cel puţin un punct) mai mari decât scorurile medii ale occidentalilor. Cea mai mare diferenţă între rezultatele eşantionului occidental şi ale celui chinez s-a înregistrat la somatizare (diferenţă de 2,16 între medii), urmată de disociere (diferenţă de 1,62 între medii) şi fantezia autistă (diferenţă de 1,53 între medii). Niciunul dintre cele trei stiluri defensive primare nu au variat semnificativ în funcţie de gradul de sugestibilitate evaluat cu SIC (Tabelul 1). În ce priveşte corelaţiile dintre scorurile la SIC şi scorurile la cele 20 de scale vizând mecanismele defensive, doar idealizarea a corelat semnificativ cu sugestibilitatea (prag p=0,01). Niciunul dintre celelalte mecanisme defensive, inclusiv somatizarea, disocierea şi fantezia autistă, nu au corelat semnificativ cu sugestibilitatea (evaluată cu SIC). În funcţie de scorurile la SIC, participanţii au fost împărţiţi în categorii după cum urmează: sugestibilitate foarte mare (29–40), sugestibilitate de nivel mediu superior (21– 28), sugestibilitate de nivel mediu inferior (11–20) şi sugestibilitate scăzută (0–10). S-au

6. înregistrat diferenţe semnificative între aceste patru categorii doar în ce priveşte mecanismul defensiv de idealizare [chi-pătrat (3, N =83) = 12.01, la un prag p=0.01]. Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între cele patru categorii pentru niciunul dintre celelalte stiluri defensive ori pentru scalele vizând mecanismele defensive specifice. Tabelul 1. Distribuţiadatelor normative şi corelaţiile cu SIC (N=90) Mecanism Defensiv M Media pe populaţia occidentală 5,76 4,32 3,54 5,45 6,44 5,72 5,50 4,26 5,14 3,64 4,17 2,34 3,20 4,70 4,08 3,06 3,63 2,88 3,48 2,85 3,78 5,57 3,05 Diferenţa între medii −0,08 1,02 1,09 0,32 −1,28 0,77 −0,20 1,18 0,97 1,44 0,55 1,39 1,24 0,92 0,42 1,15 1,53 0,61 1,44 1,62 0,56 −0,03 2,16 Corelaţia cu SIC rs/p +/-AS Stil MATUR Stil NEVROTIC Stil IMATUR Sublimare Umor Anticipare Reprimare Anulare retroactivă Pseudo-altruism Idealizare Formarea reacţiei Proiecţie Comportament pasiv-agresiv Traducere în act Izolare Devalorizare Fantezia autistă Negare Deplasare Disociere Clivaj Raţionalizare Somatizare 5,68 +/- 0,84 5,34 +/- 0,89 4,63 +/- 0,74 5,77 +/- 1,49 5,16 +/- 1,22 6,49 +/- 1,19 5,30 +/- 1,23 5,44 +/- 1,22 6,11 +/- 1,36 5,08 +/- 1,53 4,72 +/- 1,29 3,73 +/- 1,43 4,44 +/- 1,26 5,62 +/- 1,42 4,50 +/- 1,83 4,21 +/- 1,18 5,16 +/- 1,58 3,49 +/- 1,31 4,92 +/- 1,39 4,47 +/- 1,18 4,34 +/- 1,39 5,54 +/- 1,26 5,21 +/- 1,54 −0,01/0,939 0,19/0,086 0,20/0,075 0,14/0,197 −0,06/0,594 −0,04/0,721 0,04/0,741 0,16/0,138 0,09/0,425 0,29/0,009** −0,05/0,631 0,11/0,315 0,20/0,075 0,23/0,038* −0,09/0,433 0,22/0,048* 0,09/0,430 0,13/0,253 −0,02/0,880 0,16/0,151 0,22/0,048* 0,09/0,411 0,08/0,479 Notă: Media pe populaţia occidentală = media scorurilor prezentate în studiul lui Andrews & co (1993); Diferenţa între medii = diferenţa între eşantionul chinez şi cel occidental. Rezultate similare au fost obţinute şi când participanţii au fost împărţiţi în două categorii: foarte sugestibili şi slab sugestibili. Cu alte cuvinte, în afară de rezultatele la idealizare (z= 3,19, p=0,01; media pentru grupul slab sugestibil = 4,65, media pentru grupul foarte sugestibil =5,70), toate celelalte diferenţe între cele două categorii, în ce priveşte stilurile defensive şi scalele vizând mecanismele defensive specifice, nu au fost semnificative.

7. Discuţii Comparativ cu eşantionul occidental, subiecţii chinezi au înregistrat un nivel mai mare de defensivitate. În mod particular, subiecţii chinezi au fost mai predispuşi spre a utiliza stiluri defensive nevrotice şi imature şi au fost mai predispuşi să utilizeze mai ales mecanisme precum somatizarea, disocierea şi fantezia autistă. Analiza prezentă prilejuieşte o constatare neaşteptată, anume aceea că sugestibilitatea nu este în mod necesar modulată de stilul defensiv al subiectului. Există mai multe ipoteze explicative pentru acest lucru. Este posibil ca reticenţa de a răspunde la sugestii hipnotice să reprezinte un stil defensiv aparte, care să nu poată fi evidenţiat în mod adecvat de instrumentele de evaluare ale mecanismelor defensive clasice (în sens psihoanalitic). O explicaţie alternativă ar fi aceea că rezistenţă la sugestiile hipnotice să nu fie direct relaţionată cu stilurile defensive. În acest caz, este eronată ipoteza pe care am emis-o în introducere, referitoare la existenţa unei relaţii dinamice între sugestibilitate şi mecanismele defensive. O altă explicaţie posibilă ar fi aceea că natura permisivă a SIC face să fie mai puţin probabil ca acest test să fie perceput ca ameninţător la adresa controlului mental al subiecţilor, spre deosebire de procedurile hipnotice standard. Deoarece mecanismele defensive se traduc literal în reacţii faţă de anxietate, atunci când contextul experimental nu este etichetat drept unul hipnotic (fapt care îl face mai securizat şi mai puţin anxietizant), este de aşteptat, deşi este contraintuitiv, ca stilurile defensive nevrotice şi imature să nu influenţeze performanţa subiecţilor sau gradul de implicare în testul de sugestibilitate SIC. În mod paradoxal, rezultatele acestui studiu indică faptul că mecanismul defensiv al fanteziei autiste nu a corelat semnificativ cu sugestibilitatea SIC, deşi aceasta din urmă este definită ca o abilitate imaginativă. Pe de altă parte, fanteziei autistă este un mecanism defensiv prin care oamenii se disociază de realitate pentru a se lăsa complet absorbiţi în lumea lor interioară. Acest mecanism este ipso facto un atribut esenţial al hipnozei. Probabil că una dintre diferenţele majore între reveria autistă şi sugestibilitatea SIC constă în faptul că prima are un caracter funcţional intrinsec, deoarece principalul ei efect este de protejare a integrităţii eului, în tip ce sugestibilitatea SIC este neutră din punct de vedere funcţional. Este necesar un studiu mai aprofundat pentru a clarifica asemănările şi diferenţele dintre sugestibilitate şi fantezia autistă.

8. O altă constatare interesantă este aceea că sugestibilitatea SIC a corelat pozitiv cu idealizarea, un de mecanism defensiv de tip nevrotic, care implică „distorsiunea imaginii”. Acest mecanism defensiv indică o tendinţă de polarizare a atitudinilor şi afectelor pozitive faţă de obiect, fapt care duce la perceperea obiectului ca fiind în mod complet şi ideal benign. În aceeaşi ordine de idei, idealizarea se poate manifesta atât în felul în care sunt percepuţi factorii situaţionali, cât şi în atitudinea subiectului faţă de aceştia. Prin faptul că romanţează aplicarea SIC, accentuează senzitivitatea faţă de stimuli şi amplifică imaginaţia, mecanismul defensiv al idealizării încurajează angajarea într-o experienţă imaginativă vie (polarizând experienţa subiectului). Individul se străduieşte în mod constant să etaleze o imagine pozitivă şi în acelaşi timp să îşi reducă anxietatea generată de anticiparea unei ameninţări la adresa integrităţii eului. Pentru a face aceste lucruri în mod eficient, individul recurge la o serie de mecanisme defensive. În cazul chinezilor, fenomenul „păstrării aparenţelor” relevă o doză ridicată de defensivitate, deoarece implică strategii de întărire şi protejare a imaginii pozitive despre sine, în contextul interacţiunii sociale. În ansamblu, studiul de faţă indică faptul că utilizarea mecanismelor defensive nevrotice şi imature nu obstrucţionează receptivitatea la sugestiile SIC, astfel că indivizi cu grade de defensivitate diferite par să răspundă similar la SIC. Una dintre posibilele explicaţii ar fi aceea că, dat fiind caracterul non-autoritar al SIC, anxietatea şi răspunsurile defensive sunt eliminate în mod eficient. Această ipoteză rămâne totuşi să fie investigată şi clarificată pe viitor. Bibliografie: Andrew G, Pollock C, Stewart G (1989) The determination of defense style by questionnaire. Archives of General Psychiatry 46(5): 455–60. Andrews G, Singh M, Bond M (1993) The Defense Style Questionnaire. Journal of Nervous and Mental Disease 18(4): 246–56. Barber TX, Wilson SC (1978) The Barber Suggestibility Scale and the Creative Imagination Scale: experimental and clinical applications. American Journal of Clinical Hypnosis 21(2 and 3): 84–108. Besser A (2004) Self and best-friend assessments of personality vulnerability and defenses in the prediction of depression. Social Behavior and Personality 32(6): 559–94.

9. Bond MP, Gardner ST, Christian J, Sigal JJ (1983) Empirical study of self-rated defense styles. Archives of General Psychiatry 40(3): 333–8. Bond MP, Paris J, Zweig-Frank H (1994) Defense styles and borderline personality disorder. Journal of Personality Disorders 8(1): 28–31. Hyman IE, Billings Jr. FJ (1998) Individual differences and the creation of false childhood memories. Memory 6(1): 1–19. Johnson JG, Bornstein, RF, Krukonis AB (1992) Defense styles as predictors of personality disorder symptomatology. Journal of Personality Disorders 6(4): 408–16. Lynn SJ, Rhue JW (1986) The fantasy-prone person: hypnosis, imagination, and creativity. Journal of Personality and Social Psychology 51(2): 404–8. Maltby J, Day L (2004) Forgiveness and defense style. Journal of Genetic Psychology 165(1): 99–109. Richardson A (1969) Mental Imagery. New York: Springer Publishing Company. Sammallahti P, Aalberg V, Pentinsaari J-P (1994) Does defense style vary with severity of mental disorder? An empirical assessment. Acta Psychiatrica Scandinavica 90(4): 290–4. Sapp M, Hitchcock K (2003) Creative imagination, absorption, and dissociation with African American college students. Sleep and Hypnosis 5(2): 95–104. Sheehan PW, McConkey KM, Law HG (1978) Imagery facilitation and performance on the creative imagination scale. Journal of Mental Imagery 2(2): 265–74. Sigman A, Phillips KC, Clifford B (1985) Attentional concomitants of hypnotic susceptibility. British Journal of Experimental and Clinical Hypnosis 2(2): 69–75. Sinha BK, Watson DC (1999) Predicting personality disorder traits with the Defense Style Questionnaire. Journal of Personality Disorders 73(3): 281–6. Wilson SC, Barber TX (1978) The Creative Imagination Scale as a measure of hypnotic responsiveness: applications to experimental and clinical hypnosis. American Journal of Clinical Hypnosis 20(4): 235–49. Yu CK-C (2005) Suggestibility of Chinese as revealed by the Creative Imagination Scale. Contemporary Hypnosis 22(2): 77–83. Adresa de corespondenţă: Calvin Kai-Ching Yu Department of Counselling and Psychology, Hong Kong Shue Yan College 10 Wai Tsui Crescent Braemar Hill Road North Point - Hong Kong Email: calyu2000@hotmail.com