Preparate Anticonvulsivante

1. EPILEPSIA SI MEDICAMENTE ANTICONVULSIVA NTE (ANTIEPILEPTICE) a elaborat studenta an VI - SEMZENISI ECATERINA

2. Epilepsia – este o afectiune (sindrom) manifestat prin tulburari stereotipe de comportament care apar la intervale variabile. Manifestarile apar ca urmare a descarcarilor repetitive sincrone de impulsuri nervoase din anumite grupuri neuronale (focare) la nivelul scoartei cerebrale, hipotalamusului, substantei reticulare. Tipuri GRAND MAL – convulsii tonico-clonice (opistototonus ) PETIT MAL – apare pina la 2-3 ani STATUS EPILEPTICUS – crize repetate de epilepsie EPILEPSII FOCALE: epilepsii partiale (epilepsia psiho-motorie) CRIZE JACKSONIENE

3. Nervii motori (care stimuleaza contractia musculara voluntara) transmit muschilor comanda de a reactiona, dar fara o supraveghere adecvata grupele musculare se contracta complet necoordonat. Plastic vorbind, epilepsia este asemanatoare unei orchestre fara dirijor. Fina coordonare a impulsurilor nervoase ce determina contractiile musculare voluntare, este complet pierduta. Ca urmare a tuturor acestor fenomene, apare criza de epilepsie. Prima dumneavoastra reactie, in aceasta situatie, este de a suna imediat medicul veterinar. Dar, din fericire pentru animal si din pacate pentru posibilitatea medicului de a surprinde animalul in criza, marea majoritate a crizelor epileptice au o durata scurta (cel mai frecvent intre 1 si 3 minute). Crizele cu durata intre 5 si 10 minute sunt mai rare dar mai serioase, iar

4. Mecanismul de bază al epileptogenezei este existența unei populații neuronale hiperexcitabile și hipersincrone care apare constituțional sau dobândit, întrucât bazele fundamentale ale epileptogenezei sunt hiperexcitabilitatea și hipersincronia. Descărcările epileptice apar ca rezultat al unei depolarizări neuronale excesive și prelungite care generează potențiale de acțiune. Factorii epileptogeni cunoscuți până la ora actuală sunt: Proprietățile intrinseci ale membranelor neuronale care au pe suprafața lor canale de sodiu, potasiu și calciu, a căror distribuție membranară este supusă variațiilor fiziologice și patologice ale mediului intern. Proprietățile membranare sunt responsabile pentru pragul de excitabilitate al neuronilor. Transmisia sinaptică este formată din sisteme excitatoare care folosesc acidul glutamic ca neurotransmițător și sisteme inhibitorii care folosesc GABA (acid gama amino butiric) ca neurotransmițător. Procesul epileptic este datorat ruperii echilibrului între sistemele excitatorii și inhibitorii fie prin diminuarea inhibiției GABA-ergice, fie prin întărirea transmisiei excitatorii glutamat-ergice. În cazul epilepsiilor lezionale mai mulți factori intră în calcul: scăderea pragului de excitabilitate datorată remanierii histologice și funcționale creată prin redistribuția canalelor ionice, repartiția anormală a unor canale ionice și a arhitecturii lor și crearea unor noi sinapse și circuite neuronale.

5. • GLUTAMATUL • Este transmitator excitator major de la nivelul creierului. Aproape toate celulele cerebrale au receptori care ii raspund. Exista 4 tipuri de receptori pentru glutamat; ei raspund si controleaza canalele cationice cu conductanta mare care sunt permeabile la Ca2+, Na+, K+. Majoritatea neuronilor care secreta glutamat se gasesc la nivelul cortexului cerbral si in hipocamp. • Cantitatea excesiva de glutamat este toxica pentru neuroni, prin influxul mare de ioni de Ca2+ intracelular. Neurotoxicitatea glutamatului se realizeaza in 2 faze sub influenta acumularii sale la nivelul extracelular. • Hipoxia, hipoglicemia, ischemia (lipsa aportului de sange) convulsiile prelungite si traumatismele cerebrale determina cresterea glutamatului extracelular. Aceste situatii provoaca intr-o prima faza umflarea si distensia neuronilor, insotite de cresterea influxului de Na+, urmata in faza secunda de intrarea si acumularea excesiva de ioni de Ca2+. • Alterarile menbranare si mitocondriale produse de acumularea excesiva de Ca2+ provoaca fenomene de depolarizare prelungita si dereglari metabolice multiple intracelulare, ca urmare a activitatii enzimelor dependente de Ca2+ de tipul fosfolipazei A. Excesul de radicali liberi si de derivati ai acidului arahidonic rezultati produce o excito-toxicitate care este ireversibila la nivelul principalelor ultrastructuri neuronale.

6. Marea criza epileptica (grand mal) poate fi descrisa astfel: cainele este perfect normal cand, fara nici un avertisment, incepe sa mearga usor "impleticit" cautand sprijin, se aseaza in sezut, iar muschii faciali si pleopele vor incepe sa se contracte (fasciculatii). Foarte frecvent apar spasme pe muschii maxilari, iar cainele pare sa "clantane din dinti" si saliveaza. Respiratia devine fortata, iar daca maxilarele raman blocate in pozitie inchisa, respiratia fortata va determina transformarea salivei in spuma.

8. Alteori, maxilarele raman blocate in pozitie deschisa si pare ca animalul incearca sa tipe, fara insa a se auzi nici un zgomot. Aceasta, intr-adevar, poate fi o experienta neplacuta atat pentru dumneavoastra cat si pentru animalul dvs. In continuare, animalul cade pe o parte, se intinde cu picioarele si gatul in extensie, cu ochii peste cap, are spume la gura si intreg corpul este rigid. In acest moment animalul pare ca nu mai poate respira datorita intensitatii contractiilor musculare si posturii rigide.

9. In ce consta examinarea animalului epileptic? I Examenul fizic va urmari in special decelarea problemelor cardiace si examinare neurologice. Desi este posibil ca animalul dumneavoastra sa fie sanatos din punct de vedere clinic, va puteti astepta in orice moment la o noua criza epileptica. De aceea sunt necesare testele de laborator, pentru a exclude o eventuala problema metabolica. Analiza sangelui este vitala pentru a stabili daca la originea episodului epileptic, se afla sau nu, un dezechilibru biochimic. De exemplu, ficatul are o multime de functii foarte importante pentru organism si , daca una dintre ele nu este indeplinita corespunzator, efectele pot influenta negativ sistemul foto nervos, generand o criza epileptiforma. Analizor biochimie De asemenea, nivelul glucozei din sange trebuie mentinut in anumite limite, in caz contrar putand apare diverse manifestari neurologice. Si electrolitii, cum ar fi sodiul, potasiul, calciul si fosforul trebuie sa existe in sange in anumite concentratii bine stabilite. In cazul in care medicul veterinar descopera o modificare a uneia din valorile biochimice, porneste pe aceasta cale cautand un posibil diagnostic care sa poata justifica aparitia crizei.

10. • Paradoxal insa, 90% din cainii ce manifesta crize de epilepsie, vor prezenta valori normale ale probelor de sange si urina. Va intrebati desigur: "daca toate aceste teste indica valori normale, atunci ce a generat criza de epilepsie?" Medicul veterinar are un diagnostic pentru aceste cazuri si anume "EPILEPSIE IDIOPATICA". "Ce inseamna aceasta?". "Inseamna ca nu se stie care este cauza care a generat criza de epilepsie".

11. • Ce duce la aparitia acestor zone de celule nervoase anormale? Una dintre teorii este ca traumatismele de la nivelul capului se soldeaza cu mici hemoragii cerebrale. Dupa resorbtia coagulului de sange, in locul sau ramane un tesut cicatriceal, care poate afecta integritatea celulelor nervoase. • Tumorile cerebrale mici, pot fi o sursa a activitatii nervoase anormale. De aceea, in anumite cazuri de epilepsie cu evolutie negativa, trebuie luata in calcul cauza tumorala, mai ales la cainii la care debutul crizelor de epilepsie a avut loc la o varsta medie sau inaintata. Anumite rase de caini au o predispozitie genetica pentru crizele de epilepsie. Mecanismul exact prin care determinantii genetici influenteaza celulele nervoase inca nu s-a descoperit. Stimulii psihologici pot de asemenea juca un rol important in declansarea crizei de epilepsie.O alta cauza posibila a crizelor de epilepsie poate fi alimentatia, in special cu mancaruri alergenice.

12. • TRATAMENTUL EPILEPSIEI • Din fericire, marea majoritate a cazurilor de epilepsie poate fi controlata. Din nefericire, la momentul actual cand mecanismul de producere si declansare nu este pe deplin cunoscut, epilepsia nu poate fi pe deplin vindecata. • In cazul in care crizele de epilepsie sunt provocate de tumori cerebrale, tratamentul medicamentos nu va fi incununat de succes.

13. • 1. Fenobarbitalul este medicamentul cel mai folosit in tratamentul epilepsiei la caine. Administrat in doze mici, are un bun efect antiepileptic, cu efecte secundare reduse. Multi caini epileptici aflati in tratament cu fenobarbital, duc o viata normala. De multe ori am medicamente intalnit proprietari care sunt impotriva administrarii unui medicament pentru o perioada lunga de timp si traiesc cu impresia ca vor avea un caine drogat, ceea ce nu este adevarat • 2. Fenitoinul a fost folosit pentru o lunga perioada de timp dar, in prezent, este folosit mai putin, fiind a doua alegere, dupa fenobarbital • 3. Valimul (diazepamul) poate fi utilizat in general cand un poate fi folosit fenobarbitalul, sau cand diazepamul este indicat in combinatie cu alte medicamente. • 4. Bromura de potasiu este folosita la cainii la care medicatia traditionala nu a dat rezultate. Acest medicament a fost folosit la oameni, in tratamentul epilepsiei, timp de peste 100 de ani. Bromura de potasiu poate fi considerata un anticonvulsivant de preferat in cazul cainilor cu afectiuni hepatice. La pacientii care nu raspund corespunzator la tratamentul cu fenobarbital, se poate asocia acestuia si bromura de potasiu.

14. BROMURA DE POTASIU Doza ideală De droguri este disponibil sub formă de capsule, precum și sub formă lichidă. Daca cainele a fost luat fenobarbital pentru o lungă perioadă de timp, fără prea mult efect, înainte de a începe doza de bromură de potasiu, în mod normal, medicul veterinar poate sugera o doză de 5 zile de 120 mg / kg , doza de încărcare, care este adus în jos la normal 25 mg / kg pe zi doza dupa 5 zile Ar trebui, de asemenea, asigurați-vă că medicamentul nu este administrat la câine cu stomacul gol. Puteți amesteca, de asemenea, doza de lichid în hrană pentru câini. În cazul în care vă veți simți lipsa pentru a da o doză, nu vă faceți griji, pentru că puteți face asta mai târziu, ca doza este foarte flexibil, spre deosebire de fenobarbital. Acest lucru durează, de obicei, în jurul valorii de 4 la 6 luni de tratament pentru a vindeca convulsii la câini. Nu trebuie să porni, opri sau modifica doza fără a consulta medicul veterinar.

15. Posibile efecte secundare Bromură de potasiu este cea mai bună alternativă pentru a vindeca criză fenobarbital. Aceasta deoarece ea nu afectează ficatul, cum ar fi fenobarbital. Cu toate acestea, există câteva alte efecte secundare care ar putea fi cauzate de utilizarea: Greața și vărsăturile sunt cele mai frecvente efecte secundare care pot fi evitate prin administrarea de doza prescrisă cu hrană pentru câini. Urinare frecventăși excesivă de sete sunt de obicei observate cu acest medicament. Letargie sau somnolență sunt alte efecte secundare, care sunt observate după administrarea de medicamente. În acest caz, este important să nu dau de o altă doză, până la data de scadență. În cazul în care câinele a fost prescris un combinat doza de bromură, fenobarbital, și potasiu, care pot prezenta o exacerbare. De obicei, în aceste cazuri, medicul veterinar recomandă reducerea dozei de oricare dintre cele două medicamente.

16. In tratamentul epilepsiei este foarte important sa ajustam dozele de medicamente, in asa fel incat sa evitam reaparitia crizelor, dar sa nu avem un caine cu simturile"permanent amortite".

18. MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE !