LITIUL

1. LITIUL

2. Litiul este un element chimic având simbolul chimic Li și numărul atomic 3. Este un metal alcalin ușor având o uloarealb-argintie. In condiții normale este cel mai ușor metal și cel mai puțin dens solid. La fel ca toate metalele alcaline, litiul este foarte reactiv, se corodează rapid în aer umed pierzându-și luciul și înnegrindu-se. Din acest motiv este păstrat sub un strat de ulei. Litiul este al 33-lea element ca abundență pe Pământ dar datorită mari lui reactivități îl gasim doar sub formă de compuși. Litiul se găsește în zăcăminte pegmatitice, dar se poate obține de asemenea din apa de mare și argilă; la scara industrială, litiul este izolat electrolitic dintr-o mixtura de clorura de litiu și clorura de potasiu. Cantități mici de litiu se găsesc in apa oceanelor și în unele organisme vii cu toate ca s-a constatat că nu îndeplinește nici o necesitate biologica pentru organismul uman. Totuși, efectul neurologic al ionilor de litiu Li+, face ca unele săruri de litiu să fie folosite ca medicamente pentru îmbunătățirea stării de spirit. Litiul și compușii săi au și alte câteva aplicații industriale, incluzând sticlă si ceramică termorezistentă, aliaje de mare rezistență și cu greutate redusă folosite în aeronautică și nu în ultimul rând bateriile alcaline cu litiu.

3. Descoperire Litiul a fost descoperit in anul 1817 de catre Johan August Arfvedson la Stockholm, Suedia. Metalul in sine a fost izolat in 1821 de catre William T. Brande. Primele minerale de litiu descoperite au fost petalitul si spodumenul; acestea au fost gasite pe insula suedeza Uto de catre mineralogul Joze Bonifacio de Andrada e Silva, in timpul unui tur facut in Europa in 1790. Natura ciudata a acestor minerale a fost notificata, acestea fiind dificil de analizat si emiteau o flama rosie intensa la incalzire; culoarea este datorata hidroxidului de litiu. In 1817, Arfvedson a analizat petalitul si a realizat ca acesta contine un metal necunoscut anterior, numindu-l litiu deoarece provenea dintr-o piatra. Isi anunta descoperirea in anul 1818, identificand litiul ca fiind un nou metal alcalin si o varianta alcalina mai usoara ca sodiul. Va descoperi, ulterior, ca spodumenul si lepidolitul de asemenea contin litiu.

4. Caracteristici generale • Moale; • Argintiu gri; • Se oxidează repede; • Puțin toxic; • Arde repede; • Căldură specifică înaltă. • Litiul se găsește foarte puțin răspândit în natură. În cantități mici însoțește potasiul și sodiul în unele roci, cum sunt spodumenul, un silicat de litiu și aluminiu, LiAl[SiO3]2, lepidolitul, zinnwalditul, etc. Cantități mici de compuși de litiu se găsesc în unele ape minerale, în diferite plante (ca de exemplu, tutun, sfeclă de zahăr, trestie de zahăr), etc. • Litiul se obține, de obicei, prin electroliza clorurii de litiu topite. • Este un metal moale; are cea mai mică densitate dintre metale.

5. Combinații • Litiul descompune apa; în aer se aprinde formând oxidul de litiu, Li2O. Încălzit în atmosferă de hidrogen formează hidrura de litiu, LiH, care este cea mai stabilă dintre hidrurile metalelor alcaline. • Litiul este singurul metal alcalin care se combină direct cu azotul la rece, formând nitrura, Li3N; de asemenea, se combină direct la cald cu halogenii formând halogenuri, LiX, cu sulf, formând sulfura, Li2S, cu carbonul, formând carbura, Li2C2, cu siliciul, formând siliciura, Li6Si2, etc.

6. Întrebuințări • Litiul este folosit pentru aliaje de lagăre (împreună cu sodiul și calciul). De asemenea, se folosește ca dezoxidant, desulfurizant și degazant pentru cupru. Litiul se mai întrebuințează pentru pentru prepararea tritiului, 3H.

7. Curiozitati In urma cercetarilor efectuate, oamenii de stiinta de la Universitatile din Oita si Hiroshima au ajuns la concluzia ca in zonele in care concentratia de litiu din apa este mare, rata sinuciderilor este mai mica. Cu alte cuvinte, atat timp cat concentratia de litiu din apa se menitine la un nivel scazut – atat cat sa nu aiba efecte negative asupra organismului – ea poate avea un efect cumulativ protector asupra creierului, pe termen lung. Teoria avansata de cercetatorii japonezi nu este una intru totul originala. Un alt studiu, realizat in anii 80’, a demonstrat, de asemenea, ca exista un raport invers proportional intre concentratia de litiu continuta de apa si rata sinuciderilor, in sensul in care numarul sinuciderilor este mai mic, in zonele unde apa potabila contine mai mult litiu. Cu toate ca oamenii de stiinta japonezi au sugerat efectuarea de studii asemanatoare si in alte parti ale lumii, au fost rezervati in a recomanda adaugarea litiului in apa de la robinet. Asta poate si datorita faptului ca dezbaterile pe tema introducerii flourului in apa potabila, ca masura de protejare a sanatatii dintilor, au starnit numeroase controverse, propunerea fiind caracterizata ca "un tratament medicamentos involuntar in masa". In medicina, litiul este deja folosit in doze mari pentru tratarea diverselor tulburari de comportament.

8. Cercetătorii britanici au descoperit că medicamentele antidepresive pe bază de litiu ar putea fi folosite cu succes în tratarea bolilor neuromotorii, potrivit specialiştilor de la Centrul de cercetare şi tratament pentru maladiile neuromotorii, din cadrul King' s College, Londra. Litiul a fost mult timp folosit în tratarea depresiilor, iar studiile recente efectuate în laborator şi testele efectuate pe animale au scos la iveală faptul că acest mineral poate fi folositor şi în tratamentul împotriva maladiilor neuromotorii. Un studiu recent, efectuat în Italia, pe 16 pacienţi, a înregistrat rezultate încurajatoare. Efectele secundare provocate de consumul repetat de litiu sunt: tremurat al membrelor, rigiditate, dezorientare, blocaje renale şi afecţiuni ale glandei tiroide. În Marea Britanie, aproximativ 5.000 de pacienţi suferă din cauza maladiilor neuromotorii. În prezent, nu există niciun medicament sau tratament împotriva acestor maladii. Ele progresează adeseori extrem de rapid şi sunt întotdeauna fatale, iar moartea survine, de obicei, după doi-cinci ani de la declanşarea bolii. Această maladie poate să afecteze orice adult, de orice vârstă, dar are o frecvenţă mai mare în rândul bărbaţilor şi al persoanelor cu vârste cuprinse între 50 - 70 ani.

9. Litiul - incredibilul potential al celui de al treilea element Un element minune, capabil sa ne alimenteze telefoanele, player-ele MP3 si noile masini electrice, are potentialul de a ne salva planeta. Vestea rea: mai mult de jumatate din zacamantul mondial de litiu se afla sub desertul Boliviei, iar acest lucru face extragerea lui atat de dificila, incat prospectorii aproape ca sunt tentati sa abandoneze proiectul.

10. Litiul este probabil deja o denumirie familiara in randul celor mai multi dintre noi, gratie acumulatorilor telefonelor mobile si nu numai. Ca atare, cererea la nivel international pentru acest minereu a atins cote uluitoare. Astazi, cel de-al treilea element al tabelului periodic al elementelor reprezinta puterea folosita de majoritatea aparatelor mobile, precum telefoane, playere, computere portabile si multe altele.