Întârzierea mentală

1. Întârzierea mentală

2. 1. Delimitare conceptulă • Esquirol (1843) a încercat o definiţie în ceea ce priveşte întârzierea mentală nu ca pe oboală ci, ca pe o tulburare de dezvoltare. • Asociaţia Americană pentru Deficienţă Mentală (AAMD), defineşte întârzierea mentală ca “o funcţionare intelectuală generală semnificativ sub medie, care a început în timpul perioadei de dezvoltare şi se asociază cu o deficienţă a comportamentului adaptativ” (Tudose şi colab.,2002). • Această tulburare este caracterizată printr-o funcţionare intelectuală semnificativ sub medie (un IQ sub 70, la unul sau mai multe teste de inteligenţă standard), cu un debut înainte de vârsta de 18 ani şi prin deficite sau deteriorări semnificative în funcţionarea adaptativă. • Noţiunea de oligofrenie (gr. oligos – puţin; phrenos – minte) este întâlnită iniţial în studiile lui E. Kraepelin şi ale lui E. Bleuler.

3. 2. Elemente de diagnostic • Elementul esenţial al retardării mentale îl constituie funcţionarea intelectuală generală semnificativ sub medie (criteriul A); • Care este acompaniată de restricţii semnificative în funcţionarea adaptativă în cel puţin două din următoarele domenii de aptitudini: comunicare, autoîngrijire, viaţă de familie, aptitudini sociale/interpersoanle , uz de resursele comunităţii, autoconducere, aptitudini şcolare funcţionale, ocupaţie, timp liber, sănătate şi securitate (criteriul B); • Debutul trebuie să survină înainte de etatea de 18 ani (criteriul C).

4. 3. Forme clinice • Formele clinice ale oligofreniei se diferenţiază calitativ, prin nivelul deficituluiintelectiv, în oligofrenii de gradul I (debilitate mintală sau retardare mentalăuşoară cu un nivel de IQ de la 50- 55 până la aproximativ 70), gradul II(imbecilitate sau retardare moderată cu un nivel de IQ de la 35-40 până la 50-55),gradul III (idioţie sau retardare mentală severă cu un nivel de IQ de la 20-25 pânăla 35-40) şi arieraţia (retardare mentală profundă cu un nivel de IQ sub 20 sau25). • Diferenţierea oligofreniei de gradul I nu se poate realiza, cu o exigenţăireproşabilă, până în stadiul vârstei şcolare. Până la vârsta de 5-7 ani se poatediferenţia cu certitudine formele severe de oligofrenie (imbecilitate şi idioţie),remarcabile încă din prima copilărie. • 1. Debilitatea mintală(cu un nivel de IQ de la 50-55 până la aproximativ 70) se caracterizează prin incapacitatea relativă de adaptare lacomplexitatea mediului social, datorită limitării proceselor de gândire la acţiunileconcrete ale primului sistem de semnalizare, care conferă la vârsta adultă, posibilitatea unei autoconducţii satisfăcătoare pentru asigurarea unei existenţeindependente, în condiţii simple de viaţă. • După criteriul psihometric al inteligenţei, elaborat de Binet şi Simon, sedefineşte ca debilă mintală persoana care nu depăşeşte vârsta cronologică de 10ani. • Retardarea mentală uşoară (vârsta mintală 9-12 ani) este, în mare, echivalentă cuceea ce se foloseşte pentru a se face referire la categoria educaţională de ”educabil”.Consideraţi ca grup, oamenii cu acest nivel de retardare mentală dezvoltă de regulăaptitudini sociale şi de comunicare în timpul perioadei preşcolare (0-5 ani), au o deteriorare

5. minimă în ariile senzoriomotorii, iar adesea nu se disting de copiii fără retardare mentală până mai târziu. Până la finalul adolescenţei lor, ei pot achiziţiona aptitudini şcolare corespunzătoare aproximativ nivelului clasei a şasea. Cu suport corespunzător, indivizii cu retardare mentală uşoară pot, de regulă, trăi cu succes în comunitate, fie independent, fie în condiţii de supraveghere. • 2. Imbecilitatea(oligofrenia gr. II cu un nivel de IQ de la 35-40 până la 50-55)se caracterizează prin limitarea capacităţii deelaborare a reflexelor condiţionate până la nivelul unor stereotipuri dinamiceelementare, suficiente doar pentru însuşirea unei activităţi menajere simple, continuusupravegheate. • După criteriul psihometric Binet-Simon, este imbecilă persoana a cărei vârstă mintală se situează între 3-7 ani. Limbajul imbecilului este insuficient dezvoltat, limitat strict la gândirea afectiv-concretă prelogică, cu sintaxa simplificată. Debilitatea motorie este întotdeauna prezentă în imbecilitate. • Retardarea mentală moderată (vârsta mintală 6-9 ani) este în mare echivalentă cu ceea ce se foloseşte pentru a se face referire la categoria educaţională de ”antrenabil”. Acest termen depăşit nu trebuie să fie utilizat, deoarece el implică în mod eronat faptul că oamenii cu retardare mentală moderată nu pot beneficia de programe educaţionale.

6. 3. Idioţia(oligofrenia gr. III cu un nivel de IQ de la 20-25 pânăla 35-40 ) exprimă o gravă defectivitate morfofuncţională cerebrală, obiectivată prin incapacitatea elaborării reflexelor condiţionate necesare unei autoconducţii elementare pentru conservarea biologică, supravieţuirea idiotului fiind imposibilă fără asistenţa caritabilă a semenilor. • Cei cu retardare mentală severă (vârsta mintală 3-6 ani), în timpul perioadei de şcolarizare, pot învăţa să vorbească şi pot fi antrenaţi în aptitudini elementare de autoîngrijire. Beneficiază numai în mică măsură de educaţie pe teme preşcolare, cum ar fi familiarizarea cu alfabetul şi număratul, dar îşi pot însuşi aptitudini ca învăţarea cititului la prima vedere a unor cuvinte de ”supravieţuire”.

7. 4. Arieraţia mintală (retardarea mentală profundă având vârsta mintală mai mică de 3 anicu un nivel de IQ sub 20 sau25) se diferenţiază în pedopsihiatrie ca o categorie calitativ diferită faţă de debilitatea mintală propriu-zisă, deoarece este susceptibilă de ameliorare prin metode pedagogice adecvate. Întârzierea mintală se evidenţiază în perioada 5-7 ani prin persistenţa limbajului şi comportamentului caracteristic copilului mic, scăderea randamentului şcolar remarcându-se în primul rând prin dificultate coordonatoare atentivo-mnestică. • Retardarea mentală de severitate nespecificată: diagnosticul de retardare mentală de severitate nespecificată trebuie să fie utilizat când există o prezumţie fermă de retardare mentală, dar persoana nu poate fi testată cu succes cu testele de inteligenţă standard. Acesta poate fi cazul când copiii, adolescenţii sau adulţii sunt prea deterioraţi sau necooperanţi la testare ori în cazul sugarilor, când există judecata clinică de activitate intelctuală semnificativ sub medie, dar testele nu oferă valori ale IQ (de ex., scalele Cattell de inteligenţă a sugarului şi altele). În general, cu cât este mai mică etatea, cu atât este mai dificil să se aprecieze prezenţa retardării mentale, exceptând cazurile cu deteriorare profundă.

8. 4. Clasificarea oligofreniei • Oligofrenii enzimoprive: acestea constă în blocarea lanţului metabolic, efectele nocive se manifestă precoce prin deficit de maturare senzorio-motorie şi întârziere până la anularea dezvoltării funcţiilor psihice; • Oligofrenii dislipoidozice: caracterizate ca în cazul idioţiei amaurotice şi a ”gargolismului”, considerată în ultimul timp rezultatul unui dismetabolism glucidic, boala Gaucher, boala Spielmayer, etc. • Oligofrenii discromozomiale: ”idioţie mongoloidă” sau sindromul Down;

9. Oligofrenii discrinice: idioţia mixedematoasă, sindromul adiposo-genitalfamilial; • Oligofrenii facomatozice: scleroza tuberoasă, neurofibromatoza Recklinghausen, sindromul Marinescu şi Garland; • Oligofrenii encefalodismorfice: anencefaliile, macrocefaliile, hidrocefaliile, microcefaliile, oxicefalia şi acrocefalia, plagiocefalii, scafocefalii, trigonocefalii, platicefalii, naticefalii, etc.