MOTIVARE PRIN COOPERARE ŞI COMPETIŢIE ÎN GRĂDINIŢĂ

1. MOTIVARE PRIN COOPERARE ŞI COMPETIŢIE ÎN GRĂDINIŢĂ Prof. consilier Lucia Cîmpean – director la G.P.N.Nr. 1 Blaj Inst. I. Cornelia Szekely – G.P.N.Nr. 1 Blaj

2. Motivaţia invăţării, prin definiţie, reprezintă totalitatea motivelor care dinamizează comportamentul uman. La baza motivaţiei există o mare varietate de trebuinţe biologice si psihice, ale omului. Trebuinţele dau naştere la anumite impulsuri, atitudini, interese, dorinţe, aspiraţii, sentimente. Motivaţiile sunt cauze ale comportamentului. • Motivele principale care determina elevul/copilul să înveţe sunt:

3. A.)Motive extrinseci: • Constituie doar un mijloc pentru a se realize alte aspiratii. E vorba de aspiratii de integrare in societate.Tendinte normative, adica impulsuri de a se supune la norme, la obligaţii sociale, impulsuri de afirmare al Eului, dorinţa de ridicare sociala, ambiţia. • B.)Motive intrinseci: • Având legături cu specificul învăţării, curiozitatea care, cultivată, se transformă în dorinţa de a şti cat mai multe, aspiraţia spre competenţe, dorinţa de a crea. Profesorul trebuie să se sprijine pe toate formele de motivaţie, însa va căuta tot timpul să promoveze motivaţia intrisecă, mai valoroasă.

4. Formarea motivaţiei este un proces complex, de lungă durată. Rădăcinile se dezvoltă din ambianţa familială (atitudinea părinţilor). În şcoală/grădiniţă, în primul rând contează exemplul, modelul profesorului/educatoarei: atitudinea, interesele, sentimentele sale, se pot transmite copiilor, aici intervenind imitaţia, dorinta autoritatii: succesele la invăţăturaă, lauda, recompensa. • Este deosebit de importantă asigurarea unei predominări a satisfacţiilor, a momentelor pozitive, în cadrul activităţii şcolare, pentru formarea imaginii de sine pozitive şi pentru dezvoltarea stimei de sine. Supraestimarea şi subestimareatrebuie să fie de asemenea în atenţia educatorilor, deoarece există o asociere semnificativă cu problemele de comportament şi cu eşecul şcolar

5. Motivare- prin cooperare şi competiţie:

6. Desi pare să existe o concluzie în favoarea manierei cooperante de constituire si funcţionare a grupurilor şcolare, trebuie remarcat că nu poate fi omisă sau neglijată competiţia. Există si formule care combină cele doua mecanisme de relaţionare – competiţia dintre echipe, grupe, subgrupuri etc. • “Carnavalul - concurs - Cu mască/fără mască” este un exemplu de activitate pe care am desfaşurat-o în gradiniţa noastră în săptămâna lui 8 Martie 2009, care , deşi organizat sub forma de concurs / grupă /gradiniţă, a îmbinat în mod armonios atât cooperarea în ceea ce priveşte, pregătirea, organizarea, desfăşurarea, cât şi competiţia, aspecte care sunt evidenţiate în materialul pregătit şi în imaginile care încheie materialul.

7. ARGUMENT: Lumea poveştilor şi a desenelor animate este o lume fascinantă pentru cei mici. Dacă le transpunem în spectacole de teatru, dramatizări, jocuri de rol, spectacole interactive, carnaval, etc., poveştile au o valoare informativă, educativă şi formativă foarte mare. Prin costumaţii adecvate rolurilor, carnavalul – concurs este este un mijloc eficient de stimulare a trăirilor emoţionale pozitive, pe fondul cărora sporeşte semnificativ motivaţia intrinsecă a copiilor, privind exprimarea clară, corectă, comunicarea verbală, nonverbală şi paraverbală, fiind în acelaşi timp o formă de activitate extracurriculară de destindere şi recreere a tuturor celor implicaţi.

8. FINALITATEA PROIECTULUI: • Carnavalul, organizat sub formă de concurs la fiecare grupă, ne-a ajutat să sărbătorim anul acesta 8 Martie într-un mod inedit , invitând mamele, bunicile, tăticii chiar, în lumea minunată a poveştilor copilăriei. • CONCLUZII: • Copiii şi-au ales personajul, am creat în echipă roluri adecvate fiecărui personaj, preluând versuri de pe Didactic, adăugând şi creaţii personale, îmbinându-le cu cântece şi “dansuri”specifice personajelor illustrate. Toate educatoarele s-au bucurat de colaborarea şi sprijinul părinţilor, atât în confecţionarea costumelor, cât şi în interesul manifestat în realizarea “momentelor surpriză” - versuri, cântecele, accesorii. În acest mod, fiecare personaj a fost ilustrat veridic, într-un spectacol ce a încântat părinţii şi copiii deopotrivă, ceea ce demonstrează că munca în echipă este cheia succesului. • De asemenea, trebuie să menţionez implicarea mea, în calitate de profesor consilier şi director al grădiniţei: am conceput /lansat acest proiect din timp, am coordonat/animat întalnirile de grup, am elaborat setul de criterii şi scala de evaluare, am coordonat procesul de evaluare şi premiere şi am “trăit” cu emoţie alături de fiecare personaj, participând activ la spectacolul fiecarei grupe. • Şi, nu în ultimul rând, am avut grijă să ţin un echilibru permanent între cele două mecanisme de relaţionare: colaborarea şi competiţia, punând permanent accent pe valorificarea la maximum a avantajelor şi pe reducerea la minimum a dezavantajelor pe care le presupun cele două mecanisme. • Desfăşurarea acestui proiect a fost un real succes la toate grupele, însă o apreciere aparte merită carnavalul- concurs desfăşurat la grupa pregătitoare, date fiind, în primul rând, vârsta şi nivelul de dezvoltare al copiilor. Pentru fiecare copil, d-na educatoare a realizat câte un DVD cu întregul spectacol filmat şi câte un CD, cu pozele luate în timpul derulării carnavalului. Pentru a face prezentarea mai atractivă pozele au fost mixate, adăugându-li-se efecte atractive si background muzical. Fiecare copil şi părinte va putea păstra astfel, peste ani, amintirea unui fragment minunat de copilărie. Unii dintre părinţi au filmat ei înşişi programul. • Feedback-ul pozitiv şi imediat venit din partea copiilor şi a părinţilor ne motivează să diseminăm toate informaţiile legate de organizare, desfăşurare, evaluare şi premierea participanţilor, să împărtăşim concluziile si satisfactiile noastre tututuror celor care, asemeni colectivului de cadre didactice din grădiniţa noastră, au simţul copilului.

9. Câteva poze, care vorbesc de la sine despre reusita acestui proiect:

12. Competente ale educatoarei pentru motivarea copiilor Motivarea copiilor pentru învaţare implică mult tact din partea educatoarei/consilierului , deoarece trebuie sa-si adapteze stilul didactic în functie de tipul de copil: timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerăbdator, pentru fiecare să găsească gestul, mimica, interjecţia, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reţinerea, aprecierea, entuziasmul,în concordanta cu situatia existentă. Cateva din competentele educatoarei: • Partener- care poate modifica ‘’scenariul’’lectiei ,daca grupa o cere • Animator-care initiaza metode si le explica copiilor, pregateste materialele didactice si prezinta scopurile invatarii • Pedagog-care isi ajuta copiii in rezolvarea problemelor,ii motiveaza sa isi prezinte propriul punct de vedere • Scenograf,actor- care creeaza scenografia activitatii • Mediator- care rezolva potentialele conflicte ce pot aparea • Consilier-care isi ajuta elevii in rezolvarea problemelor,ii motiveaza sa isi prezinta propriul punct de vedere

13. Este foarte importantă, pentru motivarea copiilor în învăţare, abilitatea educatoarei de a îmbina metodetraditionale şi interactive

14. Valente formative ale metodelor interactive • Stimuleaza implicarea activa in sarcina didactica • Exerseaza capacitatile de analiza a copiilor • Stimuleaza initiativa copiilor • Asigura o mai buna punere in practica a cunostintelor,capacitatilor si priceperilor • Asigura un demers interactiv al actului predare-invatare-evaluare • Valorifica si stimuleaza potentialul creativ ,originalitatea copiilor • Actioneaza asupra dezvoltarii gandirii critice a copiilor • Copiii devin responsabili in rezolvarea sarcinilor • Asigura dezvoltarea “culturii” de grup,cooperarea,intrajutorarea • Încurajeaza autonomia copilului şi promoveaza învăţământulprin cooperare • Copiii se comportă cu toleranţă, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur • Invaţă să argumenteze

15. Ce fac copiii ? Copiii se ajută unii pe alţii să înveţe, împărtăşindu-şi ideile. Invata cum sa invete ,se exprima liber,experimenteaza Copiii trebuie să fie capabili: -sa asigureconducerea grupului, -să coordoneze comunicarea, -sa stabileasca unclimat de încredere, -să poată lua decizii, -să medieze conflicte -să fie motivaţi să acţioneze conform cerinţelor educatoarei.

16. DE ŢINUT MINTE: Lucrurile care contribuie cel mai mult la motivarea elevului: • Entuziasmul profesorilor • Relaţie potrivită între profesor şi elevi • Organizarea lecţiei • Relevanţa materialului • Nivelul potrivit de dificultate al materialului • Implicarea activă a elevilor • Diversitate • Folosirea de exemple concrete şi lesne de înţeles. • Printre lucrurile pe care elevii vor sa le întalneasca într-o clasă se numară: • nevoia de a învăţa ceva pentru a încheia cu succes un proiect; • nevoia de a incerca ceva nou; • nvoia de a-si perfectiona abilitatile; • nevoia de a face faţă lprovocari; • nevoia de a deveni o persoana competentă; • nevoia de a reuşi şi de ateractiona cu ceilalti etc. Concepeţi sarcini, activităţi şi întrebări care să se plieze la aceste nevoi! • Faceti elevii participanti activi la lectie!Elevii îvaţă atunci când fac, creează, scriu, rezolvă, concep.Pasivitatea este un factor care blochează motivarea şi curiozitatea elevilor. • Puneţi întrebări! Nu spuneţi elevilor ceva atunci când îi puteţi întreba! • Încurajaţi-i să sugereze abordări diferite la diverse probleme sau să ghiceascărezultatele unui experiment! • Folosiţi munca în echipă! • Puneţi elevii să analizeze ce se întâmplâ în clasa lor! • Cereţi-le să-şi aducă aminte două perioade recente: una în care s-au simţit cel mai motivat şi cealaltă în care motivaţia lor a fost redusă!