La tigånci

1. La tigånci Este o nuvelafantasticascrisa de MirceaEliade

2. Nu a reusit acest lucru si a devenit un modest profesor de pian si a ramas toata viata un om comun, un anonim, lucru reflectat de terminatia numelui sau “-escu”. Numelepersonajuluiestesugestivpentruexistentasicaracteristicileacestuia. Numeleprovine de la Arhanghelul Gavril, sugerandaspiratiaspre o existentaspiritualainalta. Personajul visa “artapura”, probabilsaatingaperfectiunea in muzicasau in artainterpretarii la pian.

3. Gavrilescu a urmatstudiiuniversitare in Germania sisi-a doritsaajunga in domeniulmuzicii, fie un mare compozitor , fie un pianist celebru. Declaramereu ca a visat “artapura” , insa s-a complacut in statutul de profesor de pian care pregatea in particular copii din familiilebogate. Dacapersonajularfi activate intr-o institutie ( scoala, facultate) s-arfiimplinitprofesionalpentru ca arfipregatitcopii care puteausadevinaoamenicelebri. Statutulsauesteacela al omuluicomun care castiga modest de la oameniibogati.

4. Eliadeconstruieste o povestefantasticasituata in cadrul real al Bucurestiuluiinterbelic.Personajul central esteGavrilescu,unbarbat de 49 de ani, profesor de pian care traiestesentimentulratarii:considera ca arfipututajunge un mare artist,dacasoartai-arfifostmaifavorabila.Peparcursulnuvelei se autocaracterizeazarepetand :„am o fire de artist,„traiescpentrusuflet”, „idealulmeu a fost,detotdeauna,artapura”. Persoanjul anost,traieste o experienta stranie;farasa realizeze,el savarseste un ritual de trecere,merge cu tramvaiul de trei ori pe saptamana,obsedat de numele unui erou real,colonelul Lawrence, care a fost lovit„ca o sabie”de arsita din Arabia.

5. Gavrilescuspuneaceastapovestire in tramvaiul cu care se intorcea de la Otilia, o eleva de-a sa, intr-o zicaniculara de vara. In tramvai se vorbeste cu o oarecareretineredespreloculnumit „la tiganci” si care s-arparea ca nu esteinfluentat de timp, dispunand de atemporalitate „Avemtimp. Ca n-am ajunsinca la tiganci” .Intorcandu-se din drum pentru ca isiuitasepartiturile la Otilia, personajulnuveleiisitraseaza un noudestin. Inainte de apatrunde in universulmiraculos de „la tiganci”, el este „lovit de lumina”; despreintalnirea cu Lumina. Eliade afirma ca produce „o ruptura in existenta subiectului”. Experienta lui Gavrilescu este un ansamblu de realitate si fantastic, el neintelegand ce i se intampla.

6. Lumea in care intra din curiozitateeste un loc dubios. Realitatea ii oferanenumaratesemne,dar el nu estecapabilsa le descifreze, sarecunoascasemnelemitice, sa „traiascamitul” : merge de treioripesaptamanacu tramvaiul (3- numar al tuturorritualurilorsi al hierofaniilor), tigancilesunt in Bucuresti de „21 de ani”(adica de 3 ori 7, in Bibliecifra 21 estecifaraperfectiunii, semn al creatieiperfecte). Toateintamparile din casa tigancilorsunttraite de protagonist cu un acutsentiment de apartenenta la realitate; pentru el joculcelortrei („o grecoaica, o tigancasi o ovreica”), care reprezinta, in esenta, joculielelor, este o gluma la care nu se preteaza: „Cine m-a pus sa-mi pun mintea cu nistecopile?Pardon!Amspuscopile din gentilete, voisuntesialtceva. Stitivoibinecesunteti.

7. Sunteti tiganci. Fara nici o cultura. Analfabete”.Prin acesta iesire el este caracterizat direct de autor „izbucni deodata, cuprins brusc de furie” si indirect prin vorbele pline de dispret la adresa celor trei fete.In aparenta cotidiana, casa tigancilor este doar un loc rau famat, pentru Gavrilescu devine un Univers al misterului, fiind inconstient de ceea ce i se intampla. El traieste confuzintre amintirile din tinerete si amintirile recente, este prins intr-un joc pe care nu-l ia in serios, un joc in care este cuprins un mesaj, pentru care protagonistul nu e pregatit. Gavrilescu isi tradase iubirea; jocul incearcand tocmai trezirea acestui sentiment refulat.Gavrilescu devine prizonierul unui labirint, dupa ce cunoaste experienta onirica prin care se va schimba fizic „in clipa aceea isi dadu seama ca era imbracat ciudat”. El nu se recunoaste.

8. Acest moment survineuneiexperientetragice: amintirealui Hildegard, care a fostiubireavietiilui, neimplinireadargosteifiindcategorisitadrept „tragediavietiimele”.Ratacindprinlabirint el estecuprins de teama, deoareceesteparasit de cele 3 fete a caroretnie nu a putut-o ghici. Patrunzanddincolo de un paravan , el are o senzatie de sufocaresi se dezbraca. Nuditateareprezintaparasireaformeisi a individualitatii. Labirintulesteinofensiv, darsiamenintator, seamana cu locuristiute, acoloexista „cineva, ceva, o fiinta, sau un obiect cu neputinta de precizat”. Traireasaseamana cu sentimentulmortii, insalegatura cu profanul nu a fost in totalitateintrerupta „audevocisizgomotetiscaunetrasepeparchet”. Gavrilescu, cuprins de fricainainteaza „cu prudenta”, alergand din instinct, reusestesaajunga in ultimul moment intr-un coridorsemiluminat, capatandsansa de „ a fiimbraicat” din nou.