Istoria epidemiilor şi pandemiilor de gripă

1. Istoria epidemiilor şi pandemiilor de gripă Dr. Mircea Iorga

2. Istoria omenirii s-a împletit cu apariţia diferitelor îmbolnăviri, unele cu caracter epidemic, altele pandemice

3. Gripa • cea mai semnificativă dintre toate bolile transmisibile ale aparatului respirator • îmbracă atât forme epidemice, cu apariţii la intervale de 4 – 5 ani, dar şi pandemice, cu apariţii la intervale de zeci de ani.

4. Primele menţiuni • 412 î.Ch - Hippocrat - epidemie de gripă ce a afectat toată Grecia, de unde s-a extins în Europa (prima menţiune din istorie a gripei). • Evul Mediu s-a confruntat cu asemenea mari epidemii, primele rapoarte care conţin o descriere mai exactă a maladiei şi simptomelor sale datând din 1173.

5. Pandemia de “gripă spaniolă” • cauzată de virusul H1N1 • s-a soldat cu 20 - 50 milioane decese în întreaga lume • Peste 400 milioane de persoane au fost infectate in 18 luni • 675 000 americani au murit în urma acestei pandemii, dintre care 200 000 numai în luna octombrie a anului 1918, într-o vreme în care populaţia era numai o treime din cât este acum.

6. Pandemia de “gripă spaniolă” • Într-un singur an, gripa spaniolă a făcut mai multe victime decât ciuma bubonica în patru (1347-1351), şi decât războiul mondial • A fost considerată un dezastru global. • Deces la numai câteva ore sau zile de la infectare • Grave complicaţii pulmonare letale • Cel mai puternic afectaţi au fost tinerii, bătrânii şi persoanele cu imunodeficienţe • Mortalitatea cea mai ridicată s-a înregistrat la persoanele cu vârste cuprinse intre 20 si 40 de ani.

7. Cazuri de gripă în Elveţia, iulie 1918 – februarie 1919

8. Focare • Brest (Franţa), • Boston (USA) • Freetown (Sierra Leone). • Spania, unde 8 milioane de oameni au murit, doar în luna mai a anului 1918 - primele manifestări ale pandemiei? Nu se poate şti datorită funcţionării "cenzurii de război". Spaniolii, nefiind implicaţi în conflagraţia mondială - au mediatizat intens flagelul, care s-a extins, rapid, în Europa, Asia, Africa şi în cele două Americi.

10. Virulenţă fără precedent • Rată a mortalităţii de 250 de ori mai mare decât în cazul unei gripe obişnuite. • Oraşe întregi practic depopulate. • Deces doar în câteva ore de la contact. • În Statele Unite, speranţa de viaţă a scăzut, brusc, cu 10 ani. • Jumătate din soldaţii americani care au murit în Europa, in timpul Primului Război Mondial, au fost ucişi de gripă, nu de combatanţii inamici.

11. Mortalitatea prin gripă în Elveţia

13. Constantin Giurescu • Când si la noi a izbucnit epidemia de gripa spaniolă, în toamna anului 1918, s-a îmbolnăvit printre primii • complicaţia obişnuită a acelei gripe: bronhopneumonia. • Cu toate îngrijirile date, organismul său nu a putut rezista. • S-a stins în dimineaţa zilei de 15/28 octombrie 1918.

14. ALTE PANDEMII • Virusul H2N2 a provocat următoarea pandemie în 1957 (100 000 victime) • În 1968, gripa ce avea la bază virusul H3N2 a cauzat moartea a 700 000 de persoane. H2N2 si H3N2 au apărut, după toate probabilităţile, în urma schimbului de gene dintre gripa aviară si cea umană.

15. Cercetătorii americani au reuşit să reconstituie şi să readucă la viaţă virusul gripei „spaniole” din 1918, pentru a-i descoperi şi analiza virulenţa, în speranţa că vor contribui, astfel, la combaterea unei potenţiale pandemii de gripă aviară. • Pentru reanimarea virusului, cercetătorii dintr-un laborator ultrasecret au mers în Alaska pentru a exhuma trupul congelat al unei femei îngropate în permafrost, în 1918. De asemenea, ţesuturi pulmonare provenind de la alte victime ale gripei spaniole şi conservate în formol au contribuit la reconstituirea codului genetic al virusului.

16. CONCLUZIA: • Virusul din 1918 (H1N1) era unul aproape exclusiv de origine aviară, care a reuşit să migreze la om • Tulpinile virusului gripal din pandemiile din 1957 şi 1968au reprezentat un amalgam genetic între virusuri de origine aviară si virusuri care circulaseră deja ca virusuri gripale umane.

17. Ameninţarea gripei aviare s-a redus până când … • Recent H5N1 a fost izolat pentru prima dată la un pacient din Hong Kong, în mai 1997. • 18 oameni au fost infectaţi cu virusul, după contactul cu păsări, virusul trecând de la acestea la om. • Păsările din Hong Kong au fost sacrificate rapid, aproximativ 1,5 milioane in numai 3 zile, pentru a opri răspândirea bolii la oameni.

18. Se estimează că o nouă pandemie (iminentă) ar îmbolnăvi 30% din populaţia globului - între 20 şi 100 milioane decese. • Specialiştii susţin că este doar o chestiune de timp până când teribilul H5N1 va suferi mutaţii care să-l facă transmisibil de la om la om. • Dacă, în urma mutaţiilor, un virus aviar devine infectant pentru om, se poate "conta" pe înregistrarea primei pandemii a secolului XXI cu îmbolnăvirea a 20% din populaţia lumii. • Aproximativ 30 de milioane de oameni ar avea nevoie de spitalizare, iar un sfert dintre aceştia riscă decesul.

19. Ar putea împiedica acest scenariu sumbru să devină realitate: • Depistarea precoce, • Izolarea bolnavilor, • Tratamentul de susţinere a funcţiilor vitale, • O acoperire vaccinală cât mai extinsă împotriva gripei "obişnuite", • Tratamentele active împotriva virusurilor gripale (blocarea neuroaminidazei - enzimă situată la suprafaţa virusului - ceea ce sistează replicarea şi răspândirea lui)

20. Toate aceste pagini de istorie trebuie să amintească oamenilor de importanţa profilaxiei, în speţă de vaccinarea antigripală.

21. Recunoaşterea virusurilor gripale ca agenţi cauzali ai gripei este destul de recentă (aproximativ 1930), şi a fost urmată rapid de dezvoltarea şi de comercializarea în Statele Unite în 1945 a primelor vaccinuri antigripale care conţin organisme în întregime inactivate.

22. URMAREA? Scăderea semnificativă a incidenţei îmbolnăvirilor şi mortalităţii prin gripă

23. În cazul apariţiei unei epidemii, necesarul de vaccin ar trebui să acopere minim 20% din populaţia unui întreg teritoriu, pentru ca evoluţia bolii sa fie controlată.

24. Preocuparea pentru evitarea unei astfel de catastrofe este coordonată de mai multe organizaţii internaţionale: OMS, FAO, etc. • La nivel european, această preocupare s-a tradus prin pregătirea în 18 din cele 25 state ale Uniunii Europene a unor planuri de prevenire a pandemiei potenţiale (4P) prin iniţierea unor programe de obţinere rapidă a unor vaccinuri eficiente sau prin menţinerea unor stocuri de siguranţă de medicamente antigripale.

25. În total, 24 ţări europene, printre care şi România, aveau astfel de planuri la sfârşitul anului 2005. • Sunt rapoarte care contabilizează peste 30 măsuri care, implementate rapid, în caz de pandemie ar minimiza impactul.

26. CONCLUZIA? DUPA 2500 DE ANI, GRIPA RĂMÂNE O PROBLEMĂ DESCHISĂ