MARKETING TURIS TIC

1. MARKETING TURISTIC

2. ASPECTE GENERALE PRIVIND APLICAREA MARKETINGULUI IN DOMENIUL TURISMULUI 1. Definiţii şi concepte 1.1. Conceptul de marketing turistic 1.2. Justificarea existenţei unui marketing propriu domeniului turismului 1.3. Mixul de marketing în turism

3. 1.1. Conceptul de marketing turistic (1) • Dificultăţile apărute în valorificarea patrimoniului turistic şi îndeosebi în folosirea integrală a capacităţilor de transport şi a celor hoteliere, precum şi cererea de servicii suplimentare au generat creşterea interesului pentru implementarea marketingului în domeniul turismului.

4. 1.1. Conceptul de marketing turistic (2) • Eugeniu Nicolescu defineşte marketingul turistic ca fiind “acea politică promovată de o întreprindere de turism care, prin cercetarea permanentă a condiţiilor pieţei (a consumului turistic), atât prezente, cât şi de perspectivă, urmăreşte să determine adaptarea continuă a ofertei proprii la aceste condiţii în vederea satisfacerii optimale a cerinţelor şi realizării, pe această bază, a unei activităţi economice rentabile”.

5. 1.1. Conceptul de marketing turistic (3) • Oscar Snak defineşte marketingul turistic ca fiind “strategia organizatorilor de turism şi a prestatorilor de servicii turistice în condiţiile existenţei pieţei cumpărătorului, arta de a descoperi noi clienţi, de a pătrunde pe noi pieţe sau segmente de piaţă, de a menţine şi cultiva pieţele tradiţionale”. Marketingul presupune, înainte de toate, cunoaşterea profundă a exigenţelor şi tendinţelor pieţei turistice şi, pe baza lor, orientareaofertei de servicii în conformitate cu dimensiunile şi structura cererii, stabilirea unei strategii de distribuţie etc., utilizarea unor instrumente eficiente de promovare a produsului turistic, estimarea posibilităţilor de vânzare în funcţie de sezonalitatea activităţii turistice.

6. 1.1. Conceptul de marketing turistic (4) • Acum, la începutul secolului XXI, noile tehnologii vin să modifice situaţia tradiţională. In orice moment, un nou concurent poate bulversa lanţul valorii. Concurenţa devine astfel “glocală”, în acelaşi timp globală şi locală. Fiecare întreprindere de turism se poate adresa în egală măsură lumii întregi, dar adaptându-se local fiecărei pieţe turistice. • Ca atare, principiile Noii Economii trebuie aplicate şi marketingului turistic.

7. 1.1. Conceptul de marketing turistic (5) • Conform acestor precizări, marketingul turistic poate fi definit ca ”arta de a utiliza într-o manieră metodică tehnicile de cercetare şi analiză a pieţei şi tehnologiile informaţionale pentru a cunoaşte şi penetra pieţele emiţătoare şi a satisface în cele mai bune condiţii psihosociologice pentru vizitatori şi turişti, precum şi pentru populaţia autohtonă, nevoile latente sau exprimate ale călătorilor turişti.” • Informaţia a devenit o materie primă, o resursă esenţială. Fiecare furnizor de informaţii (lanţuri şi asociaţii hoteliere, restaurante, firme de închiriat maşini, agenţii de turism, oficii naţionale de turism) trebuie să răspundă la această provocare: furnizarea şi organizarea de informaţii uşor accesibile şi atrăgătoare, fiabile şi aduse la zi. • In viitorul apropiat, principalele activităţi nu vor mai fi numai B2B (business to business) sau B2C (business to consumer), ci S2S (services to services): o reţea virtuală de întreprinderi specializate care vor oferi servicii cu valoare adăugată. Rezultatul îl va reprezenta o personalizare completă pentru consumator şi utilizarea unui marketing one to one (turist individual sau întreprindere de turism) şi un acces tot mai larg la ansamblul informaţiilor turistice din lume.

8. 1.2. Justificarea existenţei unui marketing propriu domeniului turismului • cererea turistică se caracterizează printr-o foarte mare elasticitate în raport cu nivelul veniturilor şi preţurilor şi ea este foarte sensibilă la contextul politic şi social. De asemenea, ea se caracterizează prin sezonalitate în timp, spaţiu şi motivaţie şi prin fenomenul de saturaţie; • produsul turistic este rigid, chiar dacă el este oferit de un număr mare de întreprinderi. Datorită faptului că oferta nu este mobilă, nu este stocabilă, serviciile turistice sunt consumate in situ. Hotelul, aeroportul, baza de agrement nu pot fi transferate la sfârşitul sezonului turistic într-o altă regiune, deci oferta turistică nu se poate adapta la variaţiile cererii în timp şi spaţiu.

9. 1.3. Mixul de marketing în turism (1) • Combinarea optimă a instrumentelor marketingului într-un dozaj ales deliberat prin deciziile adoptate pentru atingerea unui scop propus, legat de organizarea şi promovarea eficientă a unor acţiuni turistice, este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de marketing-mix, concept dezvoltat în anul 1957 de profesorul Neil Borden (S.U.A.).

10. 1.3. Mixul de marketing în turism (2) • Variabilele mixului de marketing în turism pot fi definite ca setul instrumentelor de marketing pe care o firmă turistică le poate utiliza pe o piaţă-ţintă în scopul realizării obiectivelor ei de marketing. • Într-o formulare simplificată, mixul de marketing include un anumit produs, oferit la un preţ determinat, cu o anumită promovare pentru a comunica ceva clientelei despre produs şi o anumită cale prin care produsul devine accesibil la locul consumului. • Corespunzător iniţialelor în limba engleză ale celor patru instrumente (Product, Price, Place, Promotion), clasificarea este cunoscută ca o însumare a celor patru P, primind denumirea prescurtată de Four P.

11. 1.3. Mixul de marketing în turism (3) • In marketingul turistic, datorită caracterului tridimensional al fenomenului turistic, cele patru instrumente tradiţionale de marketing-mix nu se dovedesc întotdeauna suficiente pentru o comercializare eficientă a produselor şi serviciilor turistice.

12. 1.3. Mixul de marketing în turism (4) • Analiştii A. Morrison şi D. Cowell au propus lărgirea variabilelor tradiţionale de marketing cu alte trei variabile, ajungându-se la sistemul celor şapte variabile de marketing turistic: • produsul turistic; • preţul; • plasamentul (distribuţia); • promovarea; • participarea şi oamenii (people); • evidenţa fizică a mediului ambiental (physical evidence); • procesarea serviciilor.

13. 1.3. Mixul de marketing în turism (5) • Variabilele tradiţionale (primii patru P) vor fi tratate, pe larg, în câte un sucapitol al cursului; • In ceea ce priveşte noile variabile de marketing, acestea vor fi caracterizate, pe scurt, în continuare.

14. 1.3. Mixul de marketing în turism (6) • Participarea şi oamenii (people) [5P] se referă la componentele factorilor sociali, iar importanţa acestei variabile este evidenţiată de trei aspecte : • a. turiştii vor fi influenţaţi să participe la consumul de servicii prin comportamentul altor persoane cu care călătoresc în grupurile organizate şi prin comportamentul consumatorilor pe care îi întâlnesc la destinaţiile de vacanţă; • b. în procesul de livrare a serviciilor turistice important este contactul uman între turistul beneficiar al serviciilor şi personalul prestator; • c. turistul nu doreşte să se simtă izolat sau străin la destinaţia sa de vacanţă, aşa încât va căuta contacte şi cu populaţia locală.

15. 1.3. Mixul de marketing în turism (7) • Evidenţa fizică a mediului ambiental [6P] are un rol important în tangibilizarea serviciilor turistice. Turistul acordă importanţă arhitecturii clădirilor, modului de amenajare şi decorare a interioarelor, peisajului, condiţiilor de climă, simbolurilor, uniformei personalului etc., apreciate ca reprezentări tangibile ale serviciilor. • Procesarea sau politica procesuală [7P]se referă la caracterul dinamic în care se cer derulate secvenţele unei acţiuni turistice, riguros ordonate în succesiunea lor logică. Prin procesare se caută evitarea apariţiei firelor de aşteptare cauzate de aglomerarea solicitanţilor la punctele de livrare a serviciilor şi se urmăreşte repartizarea raţională a forţei de muncă în funcţie de intensitatea oscilantă a solicitărilor de servicii. Tot aici sunt incluse studiile de piaţă, testarea programelor noi înaintea lansării lor în circuitul turistic, precum şi preocupările agenţilor de turism pentru diversificarea ofertelor lor de produse turistice.