MONITORING FORESTIER

1. MONITORING FORESTIER

2. Cap.1. CONSIDERAŢII GENERALE 1.1. Definiţia şi importanţa monitoringului 1.2. Legislaţia în domeniu

3. 1.1. Definiţia şi importanţa monitoringului • Monitoringul - o reţea sistematică transnaţională şi naţională prin care, începând cu anul 1987, se fac evaluări anuale ale stării de sănătate a pădurilor • Rolul principal - cunoasterea dinamicii şi distribuţiei spaţiale a pădurilor vătămate din Europa, realizarea unei baze de date privind starea coroanelor arborilor, a solurilor şi conţinutul lor în substanţe nutritive

4. Obiectivele generale ale monitoringului: • urmărirea efectelor poluării aerului şi a altor factori biotici şi abiotici nocivi, la nivelul întregului fond forestier • asigurarea unui suport informaţional unitar şi operaţional la scară naţională şi europeană privind variaţia spaţială şi temporară a condiţiilor de mediu forestier

5. Rezultatele monitorizării: • Determinarea stării de sănătate a pădurilor • Inventarierea fondului forestier

6. 1.2. Legislaţia în domeniu

7. Anul 1985: • Programul de Cooperare Internaţională privind Evaluarea si Supravegherea Efectelor Poluării Aerului asupra Pădurilor (ICP-Forests), instituit de Corpul Executiv al UN/EEC, în baza Convenţiei privind Poluarea Atmosferică Transfrontalieră la Mare Distanţă (CLRTAP).

8. Anul 1986: • adoptarea Schemei privind Protecţia Pădurilor împotriva Poluării Atmosferice sub auspiciile CLRTAP şi ale Regulamentului (EEC) nr. 3528/86 al Consiliului Uniunii Europene prin care a fost proiectată o reţea sistematică transnaţională cu o densitate de un sondaj la 25.600 ha (16 x 16 km)

9. Anul 1990: • Conferinţa Ministerială privind Protecţia Pădurilor din Europa de la Strasbourg din luna decembrie care apermis ca alături de statele membre UE, la programul de monitorizare să fie afiliate şi alte state europene (în anul 1991).

10. Anul 1994: • Rezoluţiile nr. 1 si 3 ale Conferinţelor Ministeriale de la Strasbourg si Helsinki, prin care s-a stabilit dezvoltarea unui program de supraveghere intensivă (Nivelul II) al factorilor ce afectează starea ecosistemelor forestiere inclusiv poluarea atmosferică

11. Această reţea a fost dezvoltată pentru o mai bună înţelegere a inter-relaţiilor între poluarea atmosferică şi impactul acesteia asupra stării de sănătate a pădurilor.

12. Prin această reţea nesistematică se înregistrează date precise privind extinderea şi dezvoltarea numărului de poluanţi în corelaţie cu principalii parametri de caracterizare ai ecosistemelor forestiere, pe o perioadă de cel puţin 15 – 20 ani: - starea de sănătate a arborilor - starea solurilor forestiere - compoziţia chimică a frunzelor sau acelor - creşterea arborilor - parametrii climatici - depunerile atmosferice

13. La nivel european monitorizarea solurilor şi vegetaţiei forestiere pentru silvicultură se realizează la două niveluri: • Nivelul I –constituitdinreţeaua transnaţională (16 x 16 km) şireţelele naţionale din 35 de ţări europene; • Nivelul II – constituit din reţeaua de supraveghere intensivă.

14. În prezent această reţea cuprinde aproximativ 5.000 suprafeţe de probă permanente(SPP) în care sunt evaluaţi peste 100.000 de arbori, acoperind aproximativ 200 milioane hectare din pădurile Europei.

15. În România: • Ordinul Adjunctului Ministrului Silviculturii nr. 96/1990 • Decizia nr. 82/1991 a Directorului General al Silviculturii • Ordinul nr. 249/10.05.1994 al Ministrului Apelor Pădurilor şi Protecţiei Mediului privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a monitoringului forestier din România • Ordinul nr. 244/12 iunie 2002 al Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor cu privire la aprobarea Metodologiei de monitorizare sol – vegetaţie forestieră, pentru silvicultură

16. Cap. 2. Monitorizarea vegetaţiei forestiere din România 2.1. Reţeaua naţională (4x4 km) 2.2. Reţeaua europeană (16 x 16 km) 2.3. Reţeaua intensivă (Nivel II)

17. Monitorizarea solurilor şi a vegetaţiei forestiere se realizează pe două niveluri: • Nivelul I – constituit din reţeaua transnaţională (16 x 16 km) şi reţeaua naţională (4 x 4 km); • Nivelul II – constituit din reţeaua de supraveghere intensivă.

19. 2.1. Reţeaua naţională (4x4 km) • cuprinde sondaje permanente, amplasate sistematic în toate pădurile, cu o densitate de 4 x 4 km (un sondaj la 1600 ha); • este destinată supravegherii anuale a stării de sănătate a arborilor din cuprinsul suprafeţelor de probă permanente (SPP) aferente sondajelor; • din cinci în cinci ani are loc şi inventarierea statistică a pădurilor la nivel naţional şi regional; • în aceste sondaje, nu se desfăşoară lucrări privind monitorizarea solurilor forestiere.

20. Date de amplasament: • fiecare sondaj este alcătuit din două suprafeţe de probă permanente de formă circulară (SPP) • SPP-urile se situează la o distanţă de 30 m faţă de centrul sondajului (pe direcţia E - V în terenuri plane şi pe curba de nivel în terenuri înclinate) • fiecare SPP conţine două cercuri concentrice cu razele de 7,98 m şi respectiv 12,62 m (cu suprafaţa de 200 m2 şi 500 m2)

21. Materializarea sondajului şi SPP-urilor • centrul sondajului şi centrele suprafeţelor de probă permanente sunt materializate prin borne de metal, lemn sau beton îngropate, capătul superior al acestora situându-se la 10 - 15 cm deasupra solului • pentru facilitarea identificării bornelor, la baza celui mai apropiat arbore şi pe faţa dinspre bornă se înscriu indicativele „Mi“ (pentru centrul sondajului „i“), „C1“ şi „C2“ pentru centrele SPP1 şi SPP2), precum şi distanţa exprimată în decimetri până la borne • numărul „i“ al sondajului este unic în cadrul unui ocol silvic şi corespunde „Listei de sondaje proiectate“ pe hărţile amenajistice ale unităţilor de producţie (UP)

22. Elementele de amplasare în teren ale fiecărui sondaj sunt: • unitatea amenajistică (u.a.) în care se află instalat sondajul • numărul celei mai apropiate borne amenajistice • unghiul format de direcţia „bornă amenajistică - Nord“ cu direcţia „bornă amenajistică - centrul sondajului“ (azimutul) • distanţa de la borna amenajistică la centrul sondajului exprimată în metri

24. În situaţia dispariţiei marcajelor, se va proceda după cum urmează: • Materializareaîn teren a sondajului • Actualizarea marcajelor • Actualizarea indicativelor şi a centrelor sondajelor şi a suprafeţelor de probă permanente (bornelor)

25. 2.1.1. Inventarierea şi evaluarea stării de sănătate a arborilor din cuprinsul suprafeţelor de probă permanente 2.1.1.1. Inventarierea arborilor 2.1.1.2. Evaluarea stării de sănătate Defolierea Decolorare Vătămările de natură fizico-mecanică

26. 2.1.1.1. Inventarierea arborilor • se foloseşte metoda cercurilor concentrice, cu razele de 7,98 m (200 m2) şi respectiv de 12,62 m (500 m2); • în cercul cu raza r = 7,98 m (200 m2) se inventariază toţi arborii cu diametrul mai mare de 80 mm; • pe coroana circulară determinată de cercurile concentrice cu raze de 7,98 m şi 12,62 m se inventariază numai arborii cu diametrul de bază mai mare de 280 mm; • înălţimile se măsoară la 3 - 5 arbori din specia preponderentă.

27. înălţimile se măsoară la 3 - 5 arbori din specia preponderentă, la aceiaşi arbori la care au fost măsurate cu ocazia reinventarierilor anterioare (în anii 1990, 1995, 2000, 2005 …), precum şi la fiecare al zecelea arbore (arborii nr. 1, 11, 21,….) din formularul 1 (SPP1 şi respectiv SPP2).

28. Operatorul: • se instalează în centrul SPP • stabileşte direcţia nordului cu ajutorul busolei • efectuează înregistrarea informaţiilor începând cu arborele al cărui azimut este cel mai mic, continuând cu arborii următori în sensul creşterii azimutului (sensul acelor de ceasornic)

29. - dacă în cadrul reinventarierii apar arbori cu diametrul cuprins între 80 şi 280 mm şi, respectiv, mai mare de 280 mm, care nu au fost înregistraţi la inventarierile precedente, aceştia se înregistrează în formularul 1, în continuare, după ce au fost inventariaţi arborii comuni pentru inventarierea actuală şi cea precedentă

30. măsurarea diametrului se face prin aplicarea clupei pe trunchiul arborelui la nivelul semnului marcat iniţial (în anul 1990) cu vopsea • poziţia de măsurare în cazul terenurilor înclinate va fi din amonte • în cazul când secţiunea transversală este neregulată se măsoară două diametre perpendiculare, iar în formularul 1, de teren, se va înregistra media celor două măsurători • semnul de aplicare al clupei pe trunchiul arborelui se revopseşte

31. 2.1.1.2. Evaluarea stării de sănătate • se realizează anual numai pentru lotul de arbori (predominanţi, dominanţi, codominanţi şi fără vătămări fizice de intensitate moderată sau puternică) selectat în anul 1990 şi reactualizat în anii 1995, 2000, 2005… (formularul 1); • la 5 ani evaluarea stării de sănătate se face pentru toţi arborii, indiferent de poziţia lor cenotică (clasa Kraft); • se estimează vizual defolierea şi decolorarea frunzişului coroanelor arborilor, înregistrându-se totodată şi prezenţa unor vătămări de natură fizico-mecanică existente în coroane sau pe tulpinile arborilor.

32. Defolierea arborilor • exprimă pierderea de frunze sau ace din coroana unui arbore comparativ cu un altul al cărui aparat foliar este complet (arbore de referinţă); • se estimează prin apreciere vizuală, folosindu-se ca arbore de referinţă un arbore din aceeaşi specie cu frunziş complet, situat în imediata vecinătate a locului de probă; • înregistrarea se face în procente prin rotunjirea la cea mai apropiată valoare divizibilă cu 5 (ex: 0,5,10,15,…) • în arboretele dense, pentru apreciere se va lua în considerare jumătatea superioară a coroanei, iar în cele mai puţin dense, treimea mijlocie şi superioară a acesteia.

33. Stabilirea intensităţii vătămării arborelui după procentul de defoliere • clasa 0 de defoliere (0-10%) - arbore sănătos • clasa 1 de defoliere (11-25%) – arbore slab vătămat • clasa 2 de defoliere(26-60%) – arbore moderat vătămat • clasa 3 de defoliere (61-99%) – arbore puternic vătămat • clasa 4 de defoliere(100%) – arbore mort

34. Decolorarea arborilor • exprimă procentul de frunze sau ace (existente în coroana arborelui) a căror culoare se abate tranşant de la culoarea normală a frunzişului speciei respective (prezintă nuanţe de la galben la ruginiu) • se apreciază în procente rotunjite divizibile cu 5 (5,10,15,…) • trebuie avut în vedere faptul că arborii care au suferit atacuri de insecte defoliatoare prezintă frunze rezultate din a două înfrunzire, ce dau impresia unei decolorări.

35. Stabilirea intensităţii vătămării arborelui după procentul de decolorare • clasa 0 de decolorare (0-10%) – arbore sănătos; • clasa 1 de decolorare (11-25%) – arbore slab vătămat; • clasa 2 de decolorare (26-60%) – arbore moderat vătămat ; • clasa 3 de decolorare (61-99%) – arbore puternic vătămat.

36. Vătămările de natură fizico-mecanică • se determină examinând atent starea fizică a tuturor componentelor fiecărui arbore de probă • se stabileşte cauza şi intensitatea vătămării

37. Cauzele vătămărilor fizice: • vânat şi animale domestice mari • insecte foliare şi xilofage • ciuperci foliare şi xilofage • agenţi abiotici (vânt, zăpadă, geruri, grindină etc.) • vătămări antropice (ciolpăniri, cojiri, cioplaje, rezinaj, vătămări produse de exploatarea şi colectarea lemnului) • alte vătămări (incendii, poluare etc.)

38. 2.1.2. Înregistrarea informaţiilor Formularul 1 - pentru anii în care se culeg informaţii referitoare atât la starea de sănătate cât şi la inventarierea arborilor din cuprinsul suprafeţelor de probă permanente; Formularul 2 - pentru anii în care se culeg numai informaţii referitoare la starea de sănătate a arborilor din loturile de probă selectate încă din anul 1990 şi reactualizat în anii 1995, 2000, 2005.

39. 2.2.Reţeaua europeană de supraveghere (16 x 16 km)

40. Reţeaua europeană de supraveghere (16 x 16 km) • este reglementată prin Regulamentul nr. 3528/86 al Consiliului Uniunii Europene; • cuprinde o reţea sistematică transnaţională cu o densitate de un sondaj la 25.600 ha (în România existând un număr de cca. 245); • începând cu anul 1987 se fac evaluări anuale ale stării de sănătate a pădurilor la scară mare cu o intensitate redusă de supraveghere la nivel de suprafaţă de probă permanentă (SPP).

41. În prezent această reţea cuprinde aproximativ 5.000 suprafeţe de probă permanente(SPP) în care sunt evaluaţi peste 100.000 de arbori, acoperind aproximativ 200 milioane de hectare din pădurile Europei.

42. Scopul principal al supravegherii la scară mare • de a cunoaste dinamica si distribuţia spaţială a pădurilor vătămate din Europa; • de a realiza o bază de date privind starea coroanelor arborilor; • de a obţine informaţii privind starea solurilor şi conţinutul în substanţe nutritive al acestora.

43. Alcătuirea sondajului: • patru suprafeţe de probă permanente amplasate la o distanţă de 25 m faţă de centrul sondajului, pe direcţiile punctelor cardinale (N, E, S, V ).

44. 25 m V E ME 216 25 m S

45. Evaluarea stării de sănătate a arborilor din cuprinsul suprafeţelor de probă permanente. • în fiecare suprafaţă de probă permanentă (SPP) aferentă sondajelor se aleg câte 6 arbori, cei mai apropiaţi de centru; • aceştia trabuie să fie situaţi în clasele poziţionale I, II şi II Kraft; • să nu prezinte vătămări de natură mecanică (fizică) de intensitate moderată sau puternică (clasele 2 şi 3 de vătămare).

46. Numerotarea arborilor • se face, în ordine începând cu numărul 1 de la cel mai apropiat arbore de centrul suprafeţei de probă amplasată pe direcţia nordului; • se continuă în următoarele SPP-uri amplasate în ordine pe direcţiile E, S, V până la numărul 24; • numărul fiecărui arbore se înscrie vizibil cu vopsea, la înălţimea ochiului, pe faţa dinspre centrul fiecărui SPP; • arborii dispăruţi din diferite cauze se înlocuiesc cu alţii numerotaţi în continuarea numărului stabilit iniţial (24);

47. În situaţia exploatării arborilor din sondaj: • sondajul se poate translata în alt arboret, din apropiere, pe o rază care să nu depăşească 300-500 m; • în caz contrar, sondajul se exclude de la evaluare până la instalarea unui arboret care conţine arbori cu diametrul de bază mai mare de 80 mm.

48. Evaluarea efectivă a stării de sănătate a arborilor din sondaje: • se realizează anual prin estimarea vizuală a aceloraşi parametri (defoliere, decolorare şi vătămări de natură mecanică) ca şi în cazul reţelei naţionale de sondaje; • informaţiile de teren se înscriu într-un formular tipizat adoptat de schema UE.

49. 2.3. Reţeaua intensivă de supraveghere

50. Este destinată unor studii complexe referitoare la: • starea de sănătate a arborilor • starea solurilor forestiere • analiza compoziţiei chimice a frunzelor şi acelor coroanelor arborilor • parametrii climatici • depunerile atmosferice • biodiversitatea