140 likes | 221 Views
Întâlnirea din Pământuri nuvele. Ilustraţii: FLORICA CORDESCU.
E N D
Întâlnirea din Pământurinuvele Ilustraţii: FLORICA CORDESCU
Ilustraţiile la volumul de nuveleÎntâlnirea din Pământuri de Marin Preda reprezintă stilistic o zonă de interferenţă, de trecere din direcţia unui realism cu puternice accente de critică socială spre cea a unor forme estetizante. În datele unei anumite tipologii umane pe care o afişează - tipologie exprimând robusteţe, vitalitate, forţă -, în precizia descrierii, condiţionate în parte şi de text, răzbate ecoul esteticii realist socialiste a anilor ’50. Totodată, anumite elemente stilistice (stilizările angulare în spiritul graficii de la începutul sec. XX prezente în special în lucrările unor artişti ca Tonitza sau Iser), pe care critica aceleiaşi perioade le considera deformări gratuite ale formei reale, construiesc o tipologie umană care poartă amprenta suferinţei fizice şi morale.
Îndrăzneala “Atunci femeia îşi acoperi faţa cu palmele şi căzu spre el, şi el o prinse înăbuşindu-i hohotul de plâns în manta. Ea se cutremura, îşi vâra obrazul în nasturii şi vestonul lui, îşi lipea buzele şi ochii în stofa aspră. “
În ceată “Era numai piele şi oase. Înegrită, zgâriată, cu buzele arse de sete, plină de praf… păduchii se plimbau prin părul ei ca într-un cuibar…” “Am luat-o acasă şi la început îmi părea rău. Eram mâhnit, mă gândeam doar la Dumnezeu. Cum poate să rabde asta. Am înghiţit în mine, şi-mi ziceam că nu se poate, fiecare trebuie să primească ce-i al lui."
În ceată “Pe urmă văd că începe să închidă ochii, ca şi cum ar fi usturat-o, şi-i cade felia de pâine din mână. Mă duc la ea şi-o iau în braţe. Îngălbenise şi abia mai sufla.”
Întâlnirea din Pământuri “O văz că-şi desface părul şi începe să şi-l strângă iar peste cap, să-l înnoade.”
Ferestre întunecate “Ochii acestei femei, care arăta aşa de tânără, aveau totuşi nemişcarea liniştită, învăluită în umbre, a durerii înţelese, sau mai bine a durerii fulgerate din când în când de bucurii mari, nişte priviri în care timpul locuia de mai multă vreme decât vârsta ei.”
Desfăşurarea “În acest timp nevasta se aşezase şi ea alături pe prispă şi răscolea într-un sac încărcat cu betelii, rămăşiţe de ciorapi, mâneci, ghemotoace de lână.”
Desfăşurarea “Se uită la el cum stătea pe prispă şi-i văzu spinarea lată, puternică, puţin încovoiată.”
O adunare liniştită “Încet, încet, trecurăm gara şi ia-o, nene, pe şosea. Ne-am luat drumul.”
O adunare liniştită “Dar mai luaţi ţuică, urmă Paţanghel vorbind încet şi turnând în ceştile oamenilor.”
Îndrăzneala “Dealul! Nu, cel mai cumplit lucru de pe lumea asta e o fericire faţă de deal care trebuie urcat. Prin foc dacă treci, îţi acoperi ochii cu mâinile şi poţi fugi, apa o poţi spinteca înotând, dar în faţa unui deal eşti neputincios. Fiecare pas e un chin, de fiecare dată când ridici piciorul dealul îţi iese înainte din ce în ce mai mult, din ce în ce mai mult îşi apropie faţa lui de mâinile tale şi de obrazul tău şi îţi şopteşte să rămâi pe brânci, să nu te mai ridici…”