TĂRÂMUL POEZIEI

1. TĂRÂMUL POEZIEI POEZII DE DRAGOSTE selecţie de ada chifor

2. De fiecare dată când te doresco uşă mi se închide în faţămă ridic pe vârful degetelor privindu-te răul de înălţime întoarce în mine un cer grişi un pământ peste tâmplele frunţiitibiile mele au formă de acoladă prin care trec toate trenurile cu care tu ai plecat mi-ai citit gândurile chiar numerele magice la loto dar tu nu joci niciodată ignori din start teorema probalităţii nu am fost niciodată singur sunt aşa cum m-ai lăsat eu şi uşa asta îcăpăţânată prinsă de faţa mea închisă cu o cheie pe partea cealaltă a lumii tale misticefără vizor indestructibilăîţi strig numele ca pe un s.o.s din toţi plămâniipansaţi de fumul ţigărilor tale dar el de fiecare datăel se întoarce ca un bumerang înfipt în scutul trupului meu. IURI IULIAN LORINCZ-SCUT

3. păşeşte desculţă în minestrăbate-mi toţikilometri de dragostepripăşiţi prin cuibul cald alsentimentelor din amfora inimiisoarbe-mimustul sângeriucălcat cu picoarele talepână la ultima globulăcare te strigă pe nume IURI IULIAN LORINCZ- MUST SÂNGERIU

4. EU ŞI TU Am călcatpe urmapaşilor tăipână cândţi-am devenitumbră. IURI IULIAN LORINCZ

5. iartă-mi dorinţa, iubire,din februarie amăruiiartă-mi arsuraochilor carcerevisate numai ale cui.iartă-mi orbirea, iubire,înserarea zăpezii de lunădurerea de suflet crescutîn mirarea lui bună. şi iartă respirarea de voiea zilei din an hărăzitiubirii de taină născutăde mine cuvântului mit. ADA CHIFOR- IARTĂ!

6. În dezmorţirea iernii greleUn gând îmi foşneşte-n fereastră.E februarie! Ard stele,Rugină prin pâcla albastră.În pomii de abur spre cerLumina e vie.ŢâşneştePrin ochi de mişcare-n eter.Loc bun de iarbă musteşte. Mie, nelinişti călătoare,În suflet pasăre adastăCa ţie Marte căutareIubirii din aceeaşi coastă. ADA CHIFOR-În ochii Marte

7. Vei veni într-o searăLa margine de crîngOprind valul ierniiCu muzica berzelorVei avea pe umărul stîngCuibul nou de vedeniiŞi pe harta buzelorReavănul verde. Vei veni înflorind sâniiÎn palme zdrobind sânjeneiDin piept îţi voi beaZarea luniiŞi din gurăUitarea de zei. ADA CHIFOR-De dragoste

8. GEORGE IONIŢĂ- SĂ NE REINVENTĂM aş vrea să vii în gândul meustrivind zăpada sub tălpile goaleşi suflarea ta să-mi încălzească mâinile înfipte în nori de aramăaş vrea să vii în lumea measă ne naştem încă o datădin amnioticul visdeparte de edendeparte de ţărmuri...

9. GEORGE IONIŢĂ-EXPEDITOR un expeditorde suflet în cuvinte suntcătre tinedestinatarul de oriundede oricândtu poate într-o ziîmi vei răspundechiar dacă la adresa meaprin spartele ferestredoar vântul mai pătrunde

10. mi-e dor de vara caldă fără umbrăcu ierburi ca secundele pe ceasprin care ascundeam miros de ambrăşi urma moale-a fiecărui pas purtam în ochi scânteie de luminăaripi de fluturi se zbăteau în noiningea din cer cu flori de lună plinătot universul se-mpărţea la doi împrăştiam cu râsetele noastrecoroana princiarei păpădiipe aşternut îngust de flori albastrespuneai despre iubire tot ce ştii n-am mai putea iubi ca prima oarăoricât ne-am mai striga acum pe numeşi cât de cald a fost în acea varădoar romaniţa ştie şi nu spune MIOARA-Prima iubire

11. Nu...Pe mine nu mă poţi uitaNu-mi poţi da paşii înapoiSpre muntele din palma taDoar eu deschid iubirii căiCu-n vârf de deget descifrezTot ce e scris pe-al vieţii drumÎn şoapte pot să-ţi conturezUitate urme de parfumNu ..Pe mine oricât ţi-ai doriSă mă înlocuieşti nu poţiFără să vrei mă vei găsiÎn miezul fiecărei nopţi În suflet ai să mă ascunziÎnveşmântată într-un oftatEu pot s-aprind în ochii uziScântei c-un singur sărutatNu..Nici prea departe n-ai să-mi fiiC-ai să mă vezi în toate semnDin amintiri ai să mă-nviiŞi toţi te-or crede om de lemnCând lumii vei parea absentÎn ochii lor n-ai să priveştiŞi sigur nu va fi momentÎn care să nu mă iubeşti MIOARA-Iubirea mea ca un blestem

12. Nu mă căutamai aproapede Calea lactee –sunt numai cânt –Doar firea –tainăcufundată-n uitare –rămâne gând Eroaredevine totulcând iubeştiîmprejmuirileRămâi aşaşi-ai să-mi vezi chipuloglindindu-seîn adâncul fiinţei tale. OLGA ALEXANDRA DIACONU-RĂMÂI AŞA

13. va picura cu moarte cum picură cu gerfemeile se vor ascunde în bărbaţi şi bărbaţii în utereo lume de coconi încălzindu-se doi cîte doitrei cîte treivor curge cuvinte în limba unicăşi ei nu se vor înţelegeatunci tremurul va fi punctstrigătul virgulăşi cailor le vor creşte cocoaşebărbaţii din utere vor călări iepeaprinse şi vor revendica cerulfemeilor le vor creşte aripi şi vor zburacu bărbaţii în eleaşteptînd eclozareape pămînt un strat verde se va aşterneşi vor ieşi vieţuitoare neatinse de omele vor ţipavrem stăpînifemeile se vor machiaşi vor da drumul bărbaţilor să călăreascăva fi o zi apoi o noaptevor pune nume noi vietăţilor. LIVIU IOAN MUREŞAN- BABEL

14. De ce te iubesc?Întreabă soareleDe ce rasare.Întreabă florileDe ce infloresc.Întreabă vântulDe ce adie. Întreabă steleleDe ce strălucesc.Dacă vei afla răspunsul...Poate vei înţelegeDe ce... Iancu Ionuţ Cătălin -de ce

15. Luceafăr blând pe-al vieţii mele cer,Ai apărut sfios în prag de iarnăŞi ai lasat iubirea să se-aştearnăÎn al meu suflet. Ce-aş putea să-ţi cer? Să stai cu mine până la sfârşit,Să-mi lumini calea către fericireŞi să paşim încet spre nemurire,Şi să-nvăţăm ce-nseamnă infinit. Iancu Ionuţ Cătălin-de iarnă

16. Gândul este liberMi-ai spus,Şi mi-am întins aripileA înălţare.Ce supus pluteamŞi-ţi spuneam povesteaDespre zburători…! Gândul este liber,Ţi-am răspunsŞi te-am legat prizionierÎn nezidita cetateSă te făuresc, nesfârşit,Din lumină.Doar gândul este liber,Am repetatŞi-mi mângâiam ocrotitorLanţurile:Să nu se rupăSă nu se risipească… Gabriela Beldie-Înlănţuit

17. Mă arde-un tainic dor, mă viscoleşteCu fulgi de foc şi străluciri de steleŞi cu smarald privirea-mi dăruieşteMireasma dulce-a lacrimilor mele.Un gând spre tine, o speranţă vieCu dor de-albine mă cuprinde-n visŞi-apoi de oameni, dorul mă mângâieImbrăţişez văzduhul - colţ de paradis. Răsare-n mine mândră lună plinăŞi îmi revarsă raze reci pe tâmplăPe-un colţ de suflet ce sfios suspinăSe împleteşte dorul şi inima-l ascultă.Un cântec de vioară pe strune de iubireAlungă întristarea iar sufletul vibreazăE-o dulce năzuinţă, nu este-o rătăcireRăzbate visu-n taină şi îngerii-l veghează.Mi-e dor nebun de tine, ce dor îmi e de noi!Şi-acum te caut zilnic în filele de carteRoiesc printre albine trifoi cu patru foiAcopăr cu iubire un timp ce nu-i departe. Georgeta Resteman-Dorul

18. 14 Februarie...Stau şi cuget în Lumină-Oare cine-o fi de vină,Strugurii mei din grădină,Ochii tăi de tescovină?Dulce-i Viaţa când o bei,Tolerant cum sunt şi cei,Frate vitreg, Valentine’s Day!Auzind cum bate-n poartăBaba Dochia îl ceartă, Nu-i nebun şi nici mişel-E îndrăgostit şi el...Dacă-i ameţit puţin,Iartă-l, Sfântul Valentin,Mamă, nu e beat de vinCi de Dor, aşa cum suntDragobete pe pământ... Nicolae Nicoară-Horia-Din cugetările lui Dragobete

19. Nicolae Nicoară-Horia-Nu-mi cere • 11/12 Februarie 2010Nu-mi cere ce nu-i voie, ştiu că-mi placeAtunci când doarme gândul în papuciCopchilă care eşti să nu-i dai paceCu Visul tău alături să mi-l culci...Nani-nani, până lângă noriŞi de acolo încă mai departe,Aşa mi-e dor de tine uneori,Un Dor precum copertelor de carte!.............................................................Mai multe nici nu îndrăznesc să-ţi spun,Nu-mi cere ce nu ştiu, dar simt că-mi placeÎn Versul meu cuminte să te punRugându-te mereu să nu-i dai pace...

20. 9 februarie 2010, ora 1Şi-a spart în mine cerul o fereastră,Ce zi e-acum la tine-n calendar?Se mişcă duhul pe deasupra noastră-Să fie început de lume iar...Tu unde eşti, femeie, coasta meaO simt cum doare, creşte ea la loc?Îmi pleacă versul, fă-l măcar să steaÎn clipa asta fără de noroc... Şi tu de ce te-ai dus cu el acum,Aş vrea să-l scriu şi nu mai am cuvinte,Se-ntoarce-n mine neumblatul drum,Nu-i nimeni înapoi, nici înainte...Şi-a spart în mine cerul o fereastră,Azi nu mai ştiu ce zi e-n calendar,Se mişcă duhul pe deasupra noastră-Să fie începutul lumii iar?... Nicolae Nicoară-Horia-Şi-a spart în mine cerul o fereastră,

21. Această femeie pe care O iubeam nebun în tinereţe S-a şters ca un semn de-ntrebare Când mor între vârstnici poveţe Din toate-a rămas doar consemnul Uitării precum o nălucă De unde şi poate, îndemnul Cu veşnice doruri de ducă Această femeie de care Întreabă amintirile-mi vagi M-aşteaptă în nopţi viitoare Cu cireşe la urechi şi cu fragi Ion Untaru-Cu cireşe la urechi şi cu fragi

22. Ion Untaru-Soledad • Bate ploaia în fereastrăVin corsarii de mă prad'În chilia mea albastră,Te quiero SoledadŞi ascult cum cântă-ntrunaDoru-n mine de nomadPloile curgând ca runaTe quiero SoledadNoaptea viscolul cum sapăApele ce nu mai scadCă s-a-nchis ultima trapă,Te quiero Soledad

23. Luncă desfrunzită Singur călăuză Doruri, care sită Cerne şi recuză Fals mărgăritarul Cu sclipiri viclene Nopţile, cântarul Înclinând Selene? Vrăji ce mai adie Un parfum uşor De melancolie Rănind un cocor Crivăţ la fereastră Mor tăciunii-n vatră Pasărea măiastră Se ciopleşte-n piatră Ion Untaru-Pasărea măiastră

24. Născându-se-n apusÎnsângerat,Obraz al apelorMistuitoare,AdulmecândPământul întrupatVisul de dor -Scântei aromitoare... Convulsii în potcoaveNorocoaseLumini năvalnicePrevestitoare...Fulgere-n floriŞi în angoase,Dorul de DorIubiri răscolitoare... Elisabeta Iosif-Darurile dorului

25. Elisabeta Iosif-Sub clar de lună • Luna răstignită în ţurţurii nopţiiSticleşte gerul.Pătrunde în Castelul SorţiiŞi luminează inima împietrită a Prinţesei,Topindu-i nemurirea. Se prelinge la colţul meseiRumenind mărul, ce iscase discordie.Prinţesa muşcă, îndemnată de propria-i zodie.Şi se-mplini sorocul clarului de lună,Sub alean de nuntă. Luna e nebună,Prinţesa pluteşte, Mirele-i lunatic,Ţipă de durere aerul sălbatic....Sunt ca cei doi plopi, tremurând prin frunze,În bătaia lunii....doar iubiri pe buze.Totul se destramă, până-n ziua bună....Dragostea-i fantasmă, vis, sub clar de lună...

26. Theodor Răpan-Rondel • Şi iarăşi mai cântă-mi o dată.prundul cu stele te vrea pelerin,foc de aş fi pe iarba aflatăîn visul cu cerbul străin...Aş rămâne cu fruntea culcatăpeste ramuri de pleoapă şi in,şi iarăşi mai cântă-mi o datăprundul cu stele te vrea pelerin...Rouă de-aş fi clocotindă pe roatăaş chema pe iubire-n suspintoată vraja, toată noaptea şi toatăiubirea de tine-n prea plin...şi iarăşi mai cîntă-mi o dată...

27. Theodor Răpan-Rondel • N-am ştiut că-n mine cinevaare puterea pe sare şi vântsă ridice lumina-n descântşi apoi din apa cea tare să bea.Cineva ma pândea...Mă pândeacu otrava spre ierburi răsfrânt...n-am ştiut că-n mine cinevaare puterea pe sare şi vânt,să-şi clădească un frâu pentru şa,temei pentru acelaşi veşmânt,eram prea aproape şi vai, de abiase zărea prefăcut în cuvânt...n-am ştiut că-n mine cineva...

28. De ani de zile te tot caut,Pierduta mea în arca vieţii,Dar cum să mai înfrunt Pustia,Când din altarul tinereţiiMi-a mai rămas doar o scânteieDin zâmbetu-ţi pe care-odatăÎl ascundeam ca pe-o icoanăÎn carnea mea înfrigurată?De ani de zile te tot caut,Ca un flămând de diamante;M-am întâlnit prin ani cu Venus,Cu Calliope şi cu DanteŞi nimeni nu mi-a dat vreo ştireSă fi trecut măcar în doarăPrin lumea lor, ca o cometă,Sau ca o pasăre stelară. De ani de zile te tot caut,Pe jumătate, pe de-a ’ntregul;O, de-aş putea măcar o clipăMisterul tainei să dezlegu-l,M-aş reîntoarce lîngă ţărmulIubirii mele interziseDe-atâţia ani, de-atâta viaţăŞi alte legi încă nescrise. Cornel Armeanu-De ani de zile te tot caut...

29. Serafică noapte! Bat clopote-n cer,Întreg universul coboarăŞi scapără stelele-n patru de ger.Ce fulger! Ce linişte rară!Te-ntrebi poate cum am putut desluşi,O, cum am putut să contempluStatornica stare de veghe, deşiDe mult se-nnoptase în templu?!. Tu, blonda mea Zeea cu stele pe trupŞi luna pe frunte pecetă,Ajută-mă spinul uitării să-l rupPân’la sfărâmarea concretă.Cu uşile-nchise să ne înzidimÎn vatra culorilor repezi.Iar de-o să se-ntâmple, pe când ne iubimSă crească un crin, să nu-l lepezi. Cornel Armeanu-Poem cu uşile închise

30. Era frumoasă.Vă rog să mă credeţi că era o femeie foarte frumoasă.Am cunoscut-o într-o searăLa Barul Turist, colţ cu Piaţa Romană.Intrasem acolo să beau o cafeaÎntre două trenuri accelerate şi alte navete de noapteCe-aveau să plece din Gara de Nord sau Gara BasarabSpre Iaşi sau spre Sibiu,Sau poate chiar spre Turnu Măgurele.Însă eu nu luasem o decizie încotro să mă-ndrept...De fapt, eu niciodată n-am avutO direcţie precisă, cazonă. Pentru mine, prea puţină importanţă aveauAceste mărunţişuri pasagere.Important e că mă aflamLa Barul Turist, colţ cu Piaţa RomanăIar ea, Ema vreau să zic, era o femeie foarte frumoasă.După ce i-am sărutat mânaŞi m-am trezit din tresărirea primelor emoţii,Am zărit în ochii ei flacăra geloziei!Privirea i se-nfipsese-adânc, ca o săgeată,Pe-agenda mea de lucruNeglijent uitată deschisă pe colţul mesei. Cornel Armeanu-Ema

31. Am înţeles ce-o apăsaŞi-atunci, cu riscul de-a fi amendatŞi chiar cu riscul de-a fi admonestatDe cei din preajma mea – persoane elegante, desigur;Domni cu cravate albastre şi doamne cochete,Am ars agenda cu toate adresele iubitelor meleÎn scrumiera-aceea de cristal, printre chiştoace.Ce sacrificiu! Dar ce importanţă mai avea!Ea era alături de mine, respira lângă umărul meu Acolo, la Barul Turist, colţ cu Piaţa RomanăCitindu-mi ultimul poem care,Din păcate, peste ani s-a pierdut.Ceva mai târziu, după ce plecaseră toate acceleratele,Am ajuns la o casă fără număr unde,După ce ne-am spălat de toate păcatele,Am aprins focul şi-am adormit........................................................................................Peste ani, am zărit-o la poarta unei cazarme,Undeva prin Banat - venise acolo să ne cunoaştem.După ce ne-am cunoscut, am rămas prieteni pe viaţă.Îţi mulţumesc, Ema. CORNEL ARMEANU-EMA-2-

32. Plouă albastru pe sub fereştiDe când, iubito, tu îmi lipseşti.Zările parcă s-au răzbunatDe când cu ploaia m-am împăcat.Nicio favoare nu îţi mai cer,Floarea iubirii nu creşte-n cer.E frig în cântec şi nu mai ştiuDacă-i devreme sau e târziu.Mă-mpac cu gândul şi nu mă-mpac,Să fiu cu-o floare azi mai sărac.Nicio favoare nu îţi mai cer,Floarea iubirii nu creşte-n cer. Tu eşti departe, iubita mea,Floarea iubirii – e floarea ta.Veni-va ziua când ai să fiiFloare de noapte, floare de zi.Nicio favoare nu îţi mai cer,Floarea iubirii nu creşte-n cer. Cornel Armeanu-Floarea iubirii

33. Cornel Armeanu-Fata şi marea • Fata şi mareaIubito, descântă-ţi în marePrivirea şi sânii în pârg.Din valuri de spumă şi sareAscultă-mi întâia chemare,Pe-un mal de corali, în amurg.Oglinda genunelor steleSub zările mute s-a stins.Alunecă lacrime greleŞi-i sânge pe valuri rebele,Şi marea mai mult s-a întins!De-ar curge visarea-n ecouriTitanul voinţei l-aş smulge.Pe-albastrele valuri de nouriPorni-vor sublime cargouriŞi viaţa va curge, va curge...

34. SANDA NICUCIE-IUBIREA MEA DULCE AMĂRUIE Iubirea mea, dulce-amăruie…Tu- ciocolată fără miere,Visez o dragoste ce suieÎn cap-ilare, din artere.Se po-tihneşte, să dispere,Apoi aleargă ca o şuie,Iubirea mea dulce-amaruieTu- ciocolată fără miere.Te voi ţinti de emisfere,De braţe-apoi şi de călcâie,Te scurg de lacrimă şi fiere.Şi-apoi, te pipăi, urlând: Nu e!

35. .SANDA NICUCIE-AntiValentine’s day • Iubirea mea, cât mi-e de dordar multe mi se par în vangândesc amar în dormitorîntinsă toată pe divanŞi cu privirile-n tavanîmi pare viaţa-un film colorîn stilul hollywoodianacelaşi end doar alt décor,Eu…chiar naivă. Tu… actorîn teatrul vieţii an de an.Azi te-am pierdut dar n-am să mordecât… treptat nu simultan,de bătrâneţe… nu de dor.

36. SANDA NICUCIE-IUBIREA Ce dacă vine vara, iubirea mea nomadă,ce dacă primăvara s-a dus, parcă n-a fost.de-ngălbeneşte frunza şi-n suflet o să-mi cadă,e că mi-ai fost iubire… iubire, că ţi-am fost. Şi-am să îti iert şi astăzi, că-n suflet mi-e iertarea,şi-am să îti iert şi mîine, trădarile din gest. cînd tu îţi oglindesti în ochii mei chemarea, îti voi zîmbi complice, nu voi ofta, şi-n rest,Am să te-alint, pe buze-ţi voi desena iubirea cu degete arzînde de-atingeri şi dorinţi. şi-apoi, de pe retină cînd voi sorbi uimirea, tu ai să uiti, vreodată c-ai învaţat să minţi şi ochii tăi în ochi-mi, de-or fi de-acuma verzi, e ca să ştii, iubire, cu mine… mă trădezi

37. ADRIAN PAPARUZ-NUMERE FATALE să numărăm din doi în doicuvintele căzute în noroicare e-al meu care e-al tăuşi care e-al lui Dumnezeusă numărăm iubirile uciseîn cimitirul lor de mucavasub cruci mai sunt lacrimi aprinsetu câte ai ucis iubita measă numărăm să mergem mai departesub tălpi mai moare cinevasă numărăm şi câtă noaptene-a mai rămas în debarasă numărăm şi clipele rămasecâţi bani avem să cumparămun kilogram de amintiri frumoaseiubito hai să numărăm

38. tu nu mai vii demult prin tinenici să-ţi respiri nici să-ţi zâmbeştiun avatar eu am purtat cu mineşi am strigat la cer că mă iubeştitu nu ai fost nici azi la tineeu n-am ştiut că te-ai pierdutmă tem că moartea care vineva risipi stupid un ne-nceput tu nu ai fost astăzi cu tineai stat închisă în sertaracolo unde ţii tu pâineşi poezii pentru canarte-am prăvălit în mine mitologicşi în duet tot singur am cântattu ţi-ai pictat un zâmbet analogicnici n-am ştiut că mâna mi-ai lăsat ADRIAN PAPARUZ-AVATAR

39. cuvintele ţi se scurg nemestecate printre sâni uşor inestetic (cu un aer burghez de toamnă timpurie) mai multe mai fierbinţi pe sub cămaşă mai jos tot mai jos mâna îţi tremură mângâind pagină după pagină nu te opreşti respiri greu şi cuvintele ţi se scurg repede din ce în ce mai repede sângerând în jurul buricului roşii arzând m-ai şi uitat pe celălalt scaun fără să ştii când moartea m-a cerut în căsătorie cuvintele mele fac dragoste numai cu tine ADRIAN PAPARUZ-valentine' s day

40. FLORYANA TURCULEANU-SĂ FIU, SĂ FII Să fiu un val la ţărmul măriiTu necuprinsul cer al meuŞi-n gând, pe pragul înserăriiSă ne-ntâlnim cu drag mereu...Să te ştiu ploaie racoroasăEu reavăn-cald pământ fiindSă-mi uzi cununa de mireasăCu setea mea să te cuprind...Un şevalet să fii în sfere muteEu blând-suav penel al tăuSă mi te dărui pe-ntrecuteTu mie doar, ţie...doar eu!

41. FLORYANA TURCULEANU-Să nu mă laşi, să nu te las! Trecut-au anii-n goană peste noiiubitul meu uitat în ani de suferinţă,ne regăsim în toamna desfrunzităca doi copaci greu încercaţi, şi goi...Coroana scade iar pe trupul scalpîngemănate zboruri se dezic de noicând ziua scade-n ziua de apoi...inelele se-adună roată, an de an.Să nu mă laşi, să nu te las!aştern în calea timpului ce vineo flacără nestinsă, dor de tineşi rugă de iubire-n al meu glas.

42. VALERIA TAMAŞ-FEMEIA Despovărată de iubireea nu mai este decât o bucată de carne,oase şi părdin care se vor înfrupta lupii flămânziiar resturile îi vor ajungeîn burţile goale ale câinilor vagabonzi.După o vreme mâini de olar o vor rotunjiîn forme îmbietoare şi cine ştiecâte mâini de bărbaţi o vor mângâia.Cât de frumoasă e, vor rosti ochii lorşi lutul se va-nroşi de plăcere.

43. Atât de albă în iarba verde dormeaÎncât lumina din trupul ei se ridica,Clipei s-adâncească misterulUn soare deasupra-i pictase chiar cerul.Din părul ei ce-n vânt vălureaNeamuri de păsări în jur risipea,Şi trupul ei atât de frumosSe întinsese în câmpuri pe jos. S-a întâmplat la fel ca şi-n viseSub ochii mei trupul ei înfloriseO recunosc în fiecare floareDupă parfum, după culoare.De-o atingi,o vezi cum scânteie,Sub ochii tăi redevine femeieTe-ademeneşte, cu iubire te-mbatăTeama c-o pierzi, otravă-i pe viaţă! VALERIA TAMAŞ-femeia (atât de albăîn iarbă...)

44. Luni este ziua când se scaldăFecioarele nude, în lava izvoruluiCu apă fierbinte, neîncepută.*Marţi, femeile adună roua de pe floriŞi fac dragoste pe pat de trandafiriDăruiţi de iubiţii lor, în dormitor.*Miercuri este ziua când soţiileÎşi aşteaptă bărbaţii cu azimă pe masăDescântată cu dragoste şi armonie. Joi, amantele defileaza în lenjerii sexi,Împodobesc pereţii albi cu postere obscenePentru amanţii care se vor îmbăta de sex.*Vineri se divorţează întotdeauna din dragosteBărbaţii îşi schimbă camaşa pătată de ruj.Femeile ţin post, beau paharul singurătăţii.*Sâmbăta, mamele îşi îmbăiază în lapte, prunciiÎi ung cu mir pe la toate încheieturileSă fie feriţi de toate bolile şi duhurile rele.*Duminica, bărbaţii şi femeile care au ispititÎn toate zilele săptămânii, se curăţă de păcateBotezându-se în apa Iordanului, spunând “Crezul”. VASILICA ILIE-Tristihuri (un altfel de calendar )

45. să nu m-aştepţi,n-am să mă-ntorcvoi fura luna şi stelelele voi preface-n ceaţăvoi pribegi în lumea largămă voi ascunde într-o noapteca ielele voi veni şi voi dansala tine, în ogradă...sau,mă voi ascunde în primul fulg de neachiar floare în fereastra ta! să nu m-aştepţide sărbătorivoi fi departe, la cabanăîn vatra unui şemineuvoi arde dor de viaţă!să nu m-aştepţin-am să mă-ntorc curândvoi muri un pic în astă iarnăîn primăvară voi reveniîntr-un lăstar de iarbă! VASILICA ILIE-SĂ NU M-AŞTEPŢI

46. FLORIN DOCHIA-Elegia a douăsprezecea – dodecaphonica • DO SOL RE LA MI SI FA DIEZDO DIEZ SOL DIEZ RE DIEZ LA DIEZ MI DIEZSI DIEZDO FA SI BEMOL MI BEMOL LA BEMOL RE BEMOL SOL BEMOLDO BEMOL FA BEMOL SI DUBLU BEMOL MI DUBLU BEMOL LA DUBLU BEMOLRE DUBLU BEMOLVom aşeza acest material sonor în ordine ascendentă, în cadrul unei octave. Vom obţine astfel gama netemperată pitagoreică, formată din sunetele rezultate din lanţul de cvinte natural. (OSC)# # # # # # # # # # # # # # #Mi se pare firesc să nu-ţi fi plăcut muzica asta – au fugit toate fiinţele sălbatice de pe strada mea, numai pisicile s-au putut adapta, au privit cu mirare instrumentiştii şi şi-au văzut de vânătoare înainte – nu mai erau de vânat decât feliile de parizer pe care le aruncă tanti varvara pe fereastra bucătăriei, dar felinele aleargă şi după mucurile de ţigări abandonate de bărbatul ei rezident pe balcon – aşa căHai să-ţi pun căştile pe urechi, să dau drumul blândei voci a helimei şi trompetei dragului ei de chet baker

47. FLORIN DOCHIA- CONTINUARE 1 • [my funny valentine sweet comic valentine you make me smile with my heart your looks are laughable un-photographable yet you're my favorite work of art is your figure less than Greek? is your mouth a little weak? when you open it to speak are you smart? but don't change a hair for me not if you care me stay little valentine stay each day is valentine's day]Nu schimba nici măcar un fir de păr pentru mine fii aşa cum eşti simte-te ca acasă te-am adus din lumea de dincolo în această zi de februarie ca să nu fiu singur-singur nu-i aşa că semăn cu ulise răstignit pe catarg?Cele douăsprezece sirene dansează în jurul meu unduiesc trupurile lor lucioase e un swing obişnuit cine mai vrea acum să fie altceva decât ceea ce credem că este? e plină lumea de idoli falşi şi de vraci violeţi helima se multiplică sub sfântul sunet al trompetei şi vocea ei e una singură dragul de chet o însoţeşte ochii îi strălucesc de lumina melanjului mirodenia e bine ascunsă în buzunarul pentru ceas încă n-a părăsit fereastra hotelului din amsterdam ca întâlnească odihna de mai veşnic pe trotuarul străzii zeedijk

48. FLORIN DOCHIA-CONTINUARE2 • Sunt multe lucruri pe care nu le ştii şi pe care nici eu nu ţi le voi spune lasă totul să piară-n uitare închide-mi ochii şi poartă-mă peste mările de sare poartă-mă deasupra cascadelor aceasta să fie dezmierdarea ta pentru asta te-am adus aici undeSunt atâtea lucruri pe care nimeni nu le vede nici măcar cei care-şi plimbă câinii seara pe lângă tufişuri nici măcar varvara când îşi scarpină vag gânditoare negul de sub cearcănSunt atâtea fapte ascunse de femeile care rămân invariabil gravide cu sfântul duh ca să refacă riguros întâmplarea de acum atâtea şi atâtea milenii – cine le mai ştie – de asta te-a adus aici leoaica mea pierdută sub ierburi răspândită-n ţărâne cu tot cu marile furnici ale câmpuluiŞtiu că ai să pleci iar - am văzut cât de jos zboară cele douăsprezece pisici -

49. fată cu mijloc de trestie,unde-i cartea noastră de latinăsă-nvăţăm Patria nostrasub umbra nucului din grădină?să ne-ncurcăm în declinari,strângându-ne discret de mână,silva, silvae şi silvarum,tu, frumoasa mea stăpână.să-ţi arăt luna printre frunzeşi să-ţi sărut obajii cruzişi fraga buzei tale coapteşi ochii mari şi trişti şi uzi. prin ce genuni pluteam atunci,furaţi de farmecul divin,silva, silvae şi silvarum,nu ştiam ce vremuri vin.nu ştiam că-n cuibul nostru,se-ascundea şerpescul gând,silva, silvae şi silvarum,ne-am trezit aşa plângând...ne-a-nghiţit timpul barbar,cu-a lui aripă de gheaţă,silva, silvae şi silvarum,despărţindu-ne pe viaţă. ION IONESCU-ADOLESCENTINĂ

50. şi eram şi nu eram, am visat că deliram eram umbră, eram dor, eram ramul trecător. a fi fiind eram odată, eram osie şi roată, eram dor din dor de dor, rătăcit într-un izvor. sunt şi floare şi idee, la umbra de orhidee, doar un muritor cuminte, care cerne la cuvinte. sunt o fire trecătoare ca o apă curgătoare, blestemul amorului, plin de boala dorului. caut umbra dorului la poala izvorului, ca să fac din el culcuş dragoste şi ineluş. de îl voi găsi vreodată, am să fac pământul roată şi-am să-l opresc pe cărare ca să-l dau la fiecare… ION IONESCU-AM VISAT