Download
1 / 43
E N D
Oţelul este un aliaj ce conţine ca elemente principale fierul şi carbonul, având un conţinut de carbon sub 2,11 %. Aliajele fier-carbon cu mai mult de 2,11% carbon se numesc fonte. Oţelurile sunt materialele cu cea mai largă utilizare în industrie. Proprietăţile lor pot să varieze în limite foarte largi în funcţie de conţinutul de carbon şi de alte elemente de aliere.
În funcţie de conţinutul în elemente de aliere, oţelurile se împart în:1. oţeluri nealiate(numite şi oţeluri carbon), care conţin ca elemente principale doar fierul şi carbonul2. oţeluri aliate , care pe lângă fier şi carbon conţin şi alte elemente: nichel, crom, molibden, vanadiu .
O gama larga de oteluri aliate poate fi produsa prin utilizarea diferitelor combinati de elemente de aliere si a formelor potrivite de tratare termica. Otelul cu mangan contine aproximativ 1%carbon si 11-14% mangan este folosit la fabricarea componentelor care urmeaza sa fie supuse la uzura intensa precum coltii benelor de excavatoare pentru terasamente.
În condiţii de echilibru, cei mai importanţi constituenţi ai oţelurilor nealiate sunt ferita, austenita, cementita şi perlita.Pentru a îmbunătăţi cât mai mult duritatea şi rezistenţa oţelurilor, acestea se supun de regulă unor tratamente termice cum ar fi călirea sau nitrurarea. Scopul final al unor asemenea tratamente este de obicei obţinerea martensitei.
Prin tratamentele termice ale otelului se pot modifica proprietatile acestuia. Tratamentele termice sunt otelirea, calirea, carburarea si nitrocarburarea.Forma obisnuita de otel inoxidabil, cunoscuta ca 18-8, consta din fier aliat cu 18%crom, 8% nichel si 0.08%carbon.Alte forme de otel inoxidabil contin 12-30% crom, adesea cu cantitati mai mici de alte metale, precum nichel, molibden si cupru,Aceste aliaje au multe utilizari in industrie si pentru menaj.
Ele sunt folosite pentru fabricarea rulmentilor cu bile, a utilajelor din uzinele chimice, a palatelor de rubina, a chiuvetelor si a tacamurilor.
Aurul este un metal pretios, galben. Este un element chimic stabil, care nu este afectat de aer sau apa, deci nu rugineste si nu-si pierde stralucirea niciodata.Spre deosebire de majoritatea metalelor, aurul se gaseste in stare pura. O parte din el este gasit ca bobite mici, in nisip sau pietris, insa majoritatea se gaseste in filoane in piatra. El a fost valorificat de oameni de mii de ani, datorita calitatilor sale de a fi atractiv, de a nu-si pierde stralucirea si de a fi usor de prelucrat.
Aurul se extrage din mine. Dupa ce se sparge piatra in care se gaseste, aurul e colectat folosind una din metodele chimice, din care cea mai folosita e metoda cianurii. Cianura de sodiu se adauga unui amestec de piatra sfaramata si apa. Aceasta dizolva aurul, care este filtrat inainte de a se adauga zinc. Aurul se depune ca un mal fin, iar zincul se dizolva.Aurul este foarte moale si el trebuie sa fie intarit prin amestec cu alte elemente, cum ar fi cuprul sau argintul.
Aurul pur are 24k (puritate 99,99%) si de regula nu se foloseste la bijuterii; prin aliere insa se obtin diferitele nuante de aur : spre exemplu aurul rosu este rezultat din alierea cu cuprul, aurul galben contine ca aliaje argint fin si cupru, iar in strucutra aurului alb se gaseste zinc.
Proportia in care se gaseste materialul pretios in compozitia unui aliaj determina finetea acestuia. Minereurile de aur pur, în afară de aurul nativ, sunt foarte rare. Aurul se găseşte majoritar în doar câteva minerale rare şi într-o proporţie mai mică în alte câteva. Uneori acesta e întalnit şi sub forma de aliaj cu alte metale, în special argint.
9 karate (9k), 9 parti aur din total 24 parti aliaj. Continut de aur 37,5%, finete 375 • 12 karate (12k), 12 parti aur din total 24 parti aliaj. Continut de aur 50%, finete 500 • 14 karate (14k), 14 parti aur din total 24 parti aliaj. Continut de aur 58,33%, finete 585 • 18 karate (18k), 18 parti aur din total 24 parti aliaj. Continut de aur 75%, finete 750 • 22 karate (22k), 22 parti aur din total 24 parti aliaj. Continut de aur 91,67%, finete 916 • 24 karate (12k), 24 parti aur din total 24 parti aliaj. Continut de aur 99,99%, finete 999
Bronzul este un aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur şi mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuinţări tehnice. O altă definiţie este: toate aliajele cuprului se numesc bronzuri cu excepţia aliajelor Cu-Zn care se numesc alame şi aliajelor Cu-Ni-Zn care se numesc alpacale. Curent, prin bronz se înţeleg aliaje Cu-Sn, de regulă se precizeaza principalul element de aliere, de exemplu "bronz de beriliu" sau "bronz de aluminiu".
Proprietăţiile bronzului: Se utilizează la confecţionarea medaliilor, robineţilor, statuetelor, bijuteriilor, bucselor, cuzinetilor, lagarelor, arotilor dintate, a elicelor navale.Se prelucrează foarte bine prin turnare laminare extrudare sau forjare.E dur şi rezistent si are un raport foarte bun de antifrictiune.
Bronzul – cel mai vechi aliaj fabricat – consta initial în aproximativ 75% cupru si 25% staniu. In prezent denumirea de bronz se refera la o gama larga de aliaje pe baza de cupru, care contin o varietate de metale si uneori putin staniu, sau deloc.
Printe cele mai importante bronzuri sunt bronzurile fosforoase, facute prin adaugarea de pana la 0.5% fosfor la un bronz de cupru si staniu ce contine 85-90% cupru. Cu mai putin de 0.3% fosfor, aliajul este elastic si nemagnetic. Un astfel de aliaj este folosit la fabricarea armaturilor de contact pentru relee- întrerupatoare actionate de electromagneti.Armaturile de aliaj sunt unite usor pentru a face contact.Ele nu se magnetizeaza, astfel se desprind la întreruperea curentului electric.
Atunci cand continutul de fosfor este mai ridicat, aliajul devine mult mai dur deoarece în el se formeaza un compus numit fosfura de cupru. Aceasta forma dura de bronz fosforos este des fabricata la fabricarea lagarelor pentru masini si motoare.
Pentru fabricarea lagarelor care trebuie sa reziste la viteze si presiuni mari, este mai potrivit bronzul fosforos de plumb. Acesta se obtine prin includerea a 3.5% plumb in bronzul fosforos. Plumbul este folsit si pentru obtinerea bronzurilor de plumb cu staniu.Tipurile cu continut redus de plumb, doar0.5% plumb, sunt folosite pentru folosirea garniturilor pentru conducte de aburi si de apa si pentru lucrari ornamentale.Bronzurile cu staniu cu continut ridicat, pana 20%plumb,se folosesc pentru lagare de înalta performanta.
Bronzul rosu este o forma debronz care contine zinc Bronzurile rosii traditionale contin aproximativ 88%cupru, 8-10%staniu si 2-4%zinc. Bronzurile rosii cu nichel contin cu pana la 5% nichel. Initial folosit la fabricarea tevilor de pusti, bronzul rosueste utilizat la componente pentru constructii de masini, inclusiv rulmenti.
Bronzul cu aluminiu este un aliaj de cupru si aluminiu, adesea cu cantitati mici de metale, precum nichel, fier sau mangan. Desi se numeste bronz, adesea nu contine deloc staniu.Bronzul de aluminiu este la fel de rezistent ca si otelul moale si are o buna rezistenta la coroziune, inclusiv la actiunea acizilor diluati. Este folosit la fabricarea elicelor navelor, a unor piese pentru utilaje hidraulice grele si a utlajelor de tehnologie chimica, precum rezervoare si pompe rezistente la acizi.
Surse • www.google.ro • www.wikipedia.ro • www.referate.ro • www.youtube.com
Realizat de: Hegedus Horia(horia_hege) Barnut Sergiu(heloo_sergiu) Clasa VIII-C Coordonator: Radu Claudia
