Protosinghelul Ni codim Măndiţă, Apostol sub comunism (1889-1975)

1. Protosinghelul Nicodim Măndiţă, Apostol sub comunism (1889-1975) Prezentare de prof. Juncu Vasile

2. Câteva date de referinţă Părintele protosinghel Nicodim Măndiţă s-a născut în satul Buneşti, judeţul Argeş, la 28 octombrie 1889, în familia ţăranilor binecredincioşi Ioniţă şi Filofteia. În perioada 1911-1918 a fost înrolat în armata română, participând la campania militară din 1913 din Bulgaria şi la luptele din cadrul primului război mondial. La 31 de ani, în 1920 s-a călugărit la schitul Măgura – Bacău, învrednicindu-se la scurtă vreme şi de darul preoţiei. A sliujit apoi ca preiot misionar în satul Schitul Frumoasa – Bacău (1921-1923), duhovnic la mănăstirea de maici Giurgeni-Roman (1923-1925) şi preot misionar în satele Pâclişa-Alba, Hăşmaşul Ciceului şi Leurda Gârboului-Cluj din Transilvania (1925-1935). În anii ce au urmat a fost duhovnic la mănăstiri de maici: la Agapia (1935-1945), la Văratec (1945-1962) şi din nou la Agapia (1962-1975).

3. Părintele Nicodim a fost un mare apărător al Ortodoxiei şi un călugăr misionar fără egal în monahismul nostru. Cu binecuvântarea Patriarhie Române scrie şi tipăreşte 150 de broşuri cu care luptă împotriva propagandei sectare din Transilvania. Îndrăgea rugăciunea, postul şi citirea sfintelor cărţi, părintele fiind un bun cunoscător al Sfintei Scripturi în general şi al Noului Testament în special. A fost un mare duhovnic tocmai pentru că punea accent pe luminarea minţii citind. Pe cei care nu ştiau carte îi sfătuia să înveţe să citescă sau să roage pe alţii să le citească. Părintele nu-i primea la spovedanie pe cei care nu frecventau Sf. Biserică şi refuzau să citească Sf. Scriptură. El considera spovedania „începutul urcuşului duhovnicesc”. A citi cuvântul lui Dumnezeu socotea că este „ o milostenie cu propriul tău suflet”. Era de notorietate că la spovedanie, dădea drept canon penitenţilor citirea de cărţi sfinte.

4. Era foarte ordonat şi cu dreaptă socoteală, meticulos. Nici un minut nu-l risipea în zadar. Spunea: „Ai pierdut timpul, ai pierdut sufletul!”. • Prin trei lucruri reuşea să fie iubit şi cercetat de credincioşi: viaţa personală exemplară, slujbe frumoase săvârşite şi prin predica vie şi permanentă a cuvântului lui Dumnezeu. • Părintele era bine făcut la trup, dar nu pregeta să facă zilnic cele 1000 de metanii. Carne nu mânca, dar nu făcea caz de acest lucru. Socotea trupul ca fiind templul Duhului Sfânt şi nu-l solicita peste măsură. Mânca lunea, miercurea şi vinerea de post, fără ulei, fără vin, numai după asfinţitul soarelui, iar în zilele de dulce, mânca de dulce şi nu de post. • Era blând şi cu vorba aşezată, dar nu nu lăsa nimic din rânduiala lui Dumnezeu. Avea darul înaintei cunoaşteri, căci venind cineva la el cu felurite nelămuriri, părintele deschidea discuţia chiar despre acele pricini. Pilda vieţii sale a rămas vie în inimile celor care l-au cunoscut personal sau din scrierile sale.

5. Cuviosul părinte a dus o viaţă modestă, deoarece banii pe care îi primea de la credincioşi, îi folosea ca să cumpere cărţi pe care le dădea celor care doreau să citească. A preferat acele „cărţi folositoare de suflet” în care cuvântul dumnezeiesc era înfăţişat pe înţelesul oamenilor simpli, redescoperind tradiţia cărţilor populare, în care învăţătura creştină este transmisă prin parabole cu caracter dogmatic şi moral. Firesc, s-a apucat el însuşi de scris, lista sa de lucrări fiind absolut impresionantă. Fiu de ţăran fiind şi trăind aproape de aceştia, el a înţeles foarte bine modul lor de gândire, iar toate scrierile sale ţin cont de acest lucru, scriind pe limba omului simplu. • Scrierile sale sunt citite cu uşurinţă şi de oamenii cu puţină carte, dar şi pe preoţi sau învăţaţi îi încântă, datorită clarităţii cu care tratează subiectele. În lucrările sale nu a rămas păcat care să nu fie tratat şi nici virtute care să nu fie recomandată cititorilor prin care să se apropie de mântuire. Păcatul în care loveşte mai mult este avortul. El cere soţilor să urmeze porunca divină de a se înmulţi şi nu admite nici un fel de procedeu de a nu mai avea copii. Recomanda fetelor şi femeilor să poarte îmbrăcăminte decentă, iar bărbaţilor să se poarte cuvios.

6. Cărţile sale sunt bogat ilustrate cu felurite imagini adecvate textului. Trimiterile la subsol sunt, de asemenea foarte bogate, bibliografia folosită fiind din izvoare de specialitate, dar şi din tot ce a stat la îndemâna autorului. Opera sa se întinde la aproximativ 16.000 de pagini tipărite, peste 30.000 pagini dactilografiate, în manuscrise, cuprinzând aproape toate tematicile teologiei. • Nefiind scriitor prin formaţie, în opera sa se observă linia progresului, cărţile folositoare de suflet considerându-le indispensabile în urcuşul spre mântuire. Pildele şi istorioarele care sunt presărate prin cărţi sunt comentate pe larg şi aşezate în ordine logică. Părintele semna ca autor într-un fel foarte smerit: „cel mai mic între ieromonahi- Nicodim Măndiţă”, iar preţul de distribuire era foarte mic pentru a putea fi cumpărate de cât mai mulţi. • Părintele Nicodim are o atitudine clară faţă de Ortodoxie: „Ortodoxia păstrează tezaurul Bisericii”, iar în lucrările sale se poate lesne observa cum apără adevăratele învăţături creştine faţă de ereziile vremii. Chiar dacă anumite idei ale sale pot fi discutate, el s-a situat consecvent pe linia învăţăturii şi practicii morale ortodoxe, pe care a cultivat-o cu o rigoare pe care unii au catalogat-o exagerată. Trecând peste unele critici care i s-au adus, trebuie să evidenţiem meritele părintelui, care, prin activitatea sa, a contribuit la risipirea multor „eresuri” de care era plină spiritualitatea populară, prin eforturile sale ca oamenii să se apropie mai mult de carte.

7. Din 1933 părintele Măndiţă revenise în spaţiul mănăstiresc vieţuind fie la mănăstirea Văratec, fie la Agapia. Nu-şiuitasedelocideea de a răspândicuvântulscris, ci, din contră, desfăşura o activitateeditorialăremarcabilăşi crease o reţea de colportaj. Înnoilecondiţiiistorice, acesteactivităţipăreaudefinitivcondamnatesăînceteze. El însă nu a acceptatsituaţiaşi, pebazavechilorrelatii, a dezvoltatceamaiamplăşibineorganizatăreţea de “samizdat” cu caracterreligios care a existatînRomâniacomunistă. Cine acuzăBisericaOrtodoxăcă nu a căutatsărăspândeascăcuvântulluiHristosînaniicomunismului, poatecitiîndosarul penal întocmit de Securitategrupului de “difuzori”, înfrunteacăruia a fost pus părinteleNicodim, căînpatrulocaţii din Bucureştiorganelestatului au descoperit nu maiputin de 500.000 de volume! Dacăavemînvederecăactivitateagrupului s-a desfăşuratîn mod neîntrerupt din 1948 sipânăîn 1964, ne putemimaginadimensiunilepe care le-a avutaceastăacţiune, precumşiimpactuleiînrândurilecredincioşilor. • Nucleul l-a reprezentat o mână de oameni, care copiau la maşina de scriscelescrise de părinteleMăndiţă, darşimultealtecărţi cu caracterreligios, pe care apoi le tipăreau la mica lortipografieclandestină, sau, faptabsolutremarcabil, au reuşitsăscoatăcărţi la tipografii “oficiale” din diverse localităţi ale ţării, mai ales tipografii ale eparhiilor, semncăoficialiiBisericii nu eraustrăini de acestdemers.

8. Fapte şi cuvinte de învăţătură • ZeceanipărinteleNicodim a fostpreotmisionarînTransilvania. Spun părinţii care l-au cunoscutcă s-a dovedit un mare apărător al Ortodoxieişiunităţiiromâneşti. CelmaimultosteneapentruîntoarcereacelorrătăciţiînsânulBisericiinoastre. Înpuţinavreme a realizat o unitatereligioasădeplină, înlăturând cu priceperedezbinărileconfesionale, imoralitateaşiîntărinddreaptacredinţă. • Se maispuneadesprepărinteleNicodimcăînparohialui nu puteaulocuisectanţiişicârciumarii. Sectanţiifanaticiplecauînalte sate, pentrucă nu puteau face nici un prozelit, iarcârciumariiplecaupentrucă nu veneanimenisă le cumperebăuturile. Eierausinguriioameni care nu-l iubeaupeacestslujitor al luiHristos. • Cine nu citeşte, zicea el, nu cunoaşte, şi cine nu cunoaşteSfântaScripturăşicredinţaortodoxă, acelacadeuşorînpăcate de moarteşiesteprinsînmreajasectelor. • Altuiucenicpe care l-a spovediti-a zis: • - Frate, nu-ţidau alt canon decâtsăciteştiNoul Testament de cinciori. De patruori ca să-ţi fie ca patrupereţi de casă, iar a cinceaoară ca să-ţi fie de acoperământpentru casa sufletuluitău.

9. Uneoriînvăţapecălugări, zicând: • - Cândmergi la cinevadornic de învăţăturăşilipsit, să-iducivreo carte bună de citit, du-işivreopâinesaualtceva de mâncare. Nu vezicăpeştele nu vine la undiţagoală? Cătrebuiesăîntrebuinţăm tot ce ne stă la îndemână ca săputemcâştigasufletepentruÎmpărăţialuiDumnezeu. Astfel, văzândfrateledragosteata, vaprimi cu bucuriecuvântulvieţii. • PărinteleNicodimpreţuiamulttimpulşinici un minut nu-l risipeaînzadar. • - Timpul, zicea el, estescump ca şisufletul. Ai pierduttimpul, aipierdutsufletul! Căeudacă n-aşfieconomisitbinetimpulşi n-aşfitrăit cu program, nimic n-aşfifăcutînviaţă. • PărinteleNicodimavea mare evlaviecătreMaicaDomnului, căreiai-a închinatmulterugăciunişipaginifrumoase. Iarînfaţasectanţilor a apărat cu multăputerecinstireaPreasfinteiFecioare, mărturisind-o Născatoare de Dumnezeu cu adevăratşimijlocitoareamântuiriinoastre. El nu îngăduiasăpunăcinevapodoabeşiobiecte de multpreţ la icoanaMaiciiDomnului. • Acestneobositduhovnicpurta mare grijăpentrumântuireatuturor. Pecălugăriîisfătuiasăfacăascultarefărăcârtireşisă se roageneîncetat. Pemireniîisfătuiasămuncească cu demnitatepentrupâineacea de toatezileleşisăvinăneîntrerupt la biserică. Peceicăsătoriţiîisfătuiasănascăcopiişisă-icrească cu frică de Dumnezeu, combătând cu multăputeredivorţulşiavortul. Iarpetineriîiîndemnasăasculte de părinţi, săînveţe carte, să se ferească de beţieşidesfrânare, ca să fie folositorisocietăţiiîn care trăiesc.

10. PărinteleNicodimpunea mare accent perăspândireacărţilorbune, ortodoxe, înrândulcredincioşilor. Uneoriziceacătrefiiisăiduhovniceşti: • - O carte bună, creştinească, este un înger al luiDumnezeu, căciteînvaţăsă-L cunoştişisă-L iubeşti, sădescoperifrumuseţeavieţiiînHristos, săiubeştipeoameni, sătefereşti de păcatşisăteîngrijeşti de mântuireasufletului. Dacăînviaţăagoniseşticărţisfinteînloculbanilor, urmaşii s-arfolosi de peurmalor; iardacă le-arvinde, tu nu veipierdefolosullorşiţi se vasocoti ca o milosteniesufletească, pentrucăoriundevorajungecărţilesfinte, vorrăspândiluminăşivoraducesufletele la cunoştinţa de Dumnezeu. Iardacăvorrămânedupă tine banisauaverişiurmaşii le vorcheltuiînpăcate, nu numaică nu teveifolosi cu ceva, civeifigăsitvinovatcă, prinzgârceniaşilăcomiata, aidaturmaşilorprilej de păcate. • După 55 de ani de aleasăslujireînBisericaluiHristos, cunoscându-şidinaintesfârşitul, părinteleNicodimşi-a datsufletulînmâinileDomnului, Duminica, 6 iulie, înanul 1975. Obşteamaicilor din AgapiaşiVărateci-a aşezattrupul, până la a doua venire, lângăaltarulbisericiipe care cu demnitate a slujit-o peste o jumătate de secol.

11. Cărţi publicate • Rugăciunea lui Iisus (Ed. Ortodoxox Kypseli, Tesalonic, 1996) • Învățături despre rugăciune (Ed. Agapis, 1997) • Îndrumar pentru spovedanie (Ed. Agapis, 1997) • Viața Maicii Domnului (Ed. Agapis, 1997) • Oglindă Duhovnicească (Ed. Agapis, 1998) • Vrednicia sufletului (Ed. Agapis, 1998) • Îndreptar pentru spovedanie (Ed. Agapis, 2001) • Al cui chip să purtăm? (Ed. Agapis, 2003) • Dai voință iei putere (Ed. Agapis, 2003) • Despre păcatul înjurăturilor (Ed. Agapis, 2003) • Judecata particulară a sufletului omenesc după ieșirea din corp (Ed. Agapis, 2003; reeditată în 2006) • Pacea părinților cu pruncii lor (Ed. Agapis, 2005) • Priveghiul creștinesc (Ed. Agapis, 2005) • Ce să facem și ce nu trebuie să facem în Sfânta Biserică (Ed. Agapis, 2007) • Capcanele iadului (Ed. Agapis, 2007) • Minunile Maicii Domnului (Ed. Agapis, 2008) • Vămile văzduhului și mărturii despre existența lor (Ed. Agapis, 2008) • Păcatul furtului (Ed. Agapis, 2008) • Fumatul este un păcat? (Ed. Agapis, 2008) • Oglindă duhovnicească - 6 vol. (Ed. Agapis, 2008-2009)

12. Bibliografie: • Protosinghel Bălan, Ioanichie, Pateric Românesc, Editura Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, Galaţi, 1990, pp. 655-665 • Preot Tănase, Nicolae, Mai este de actualitate învăţătura Părintelui Nicodim Măndiţă în secolul XXI ?, Editura Agapis, Bucureşti, 2007, pp.13-19