1 / 49

PATOLOGIA APARATULUI RENOURINAR. URGENTE IN PEDIATRIE

PATOLOGIA APARATULUI RENOURINAR. URGENTE IN PEDIATRIE. Simona Dumitra. Glomerulonefritele copilului sunt afecţiuni inflamatorii ale glomerulilor renali, de etiologie diversă . Clasificare Glomerulonefritele primitive Infecţi oase bacteriene virale parazitare fungi Neinfectioase

liliha
Download Presentation

PATOLOGIA APARATULUI RENOURINAR. URGENTE IN PEDIATRIE

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. PATOLOGIA APARATULUI RENOURINAR. URGENTE IN PEDIATRIE Simona Dumitra

  2. Glomerulonefritele copilului sunt afecţiuni inflamatorii ale glomerulilor renali, de etiologie diversă . Clasificare Glomerulonefritele primitive Infecţioase bacteriene virale parazitare fungi Neinfectioase ereditare, medicamentoase, metale grele, venin de şarpe Glomerulonefritele secundare boli sistemice boli metabolice tumori

  3. Glomerulonefrita acuta poststreptococica • Definitie- Inflamația nesupurativă acută a glomerulilor • Etiologie: • Cea mai frecventa G.N. • Varsta – scolar • M/F: 2/1

  4. Etiologie: • Streptococi “ nefritigeni “ • Zona temperata : IACRS • Clima calda: piodermita

  5. Patogenie • Similitudine antigenica streptococ- structuri glomerulare • C.I. extrarenal – depozitare in glomerul Fiziopatologie: • Scaderea filtratului glomerular • Retentie hidro-salina • H.T.A. prin: • Supraincarcare volemica • Secretie crescuta de renina

  6. Tablou clinic • Debut • La 10-21 zile de la infectia streptococică cu: • Localizare: • Faringiană (streptococ, serotipurile M1, 2, 4, 12) • Cutanată(piodermită, impetigo, streptococ serotipurile 47, 49, 57)

  7. Tablou clinic • Febră • Oligurie • Edeme • Lombalgii • Polakiurie • Tulburări digestive • Rar: • Convulsii • Edem pulmonar acut • Encefalopatie hipertensivă

  8. Perioada de stare Sindomul urinar • Oligurie:sub 300ml/m2/zi; cedează după 4 -7 zile. • Hematurie macroscopică: cedează după 1-14 zile. • Hematuria microscopica se poate mentine câteva luni. • Cilindrurie; • Proteinurie moderată: sub 1g/l; • Densitate urinară crescută (> 1020); Sindromul de retentie hidro-salină • Edeme moderate: • Albe, moi, pufoase • Antigravitationale • Predominent pretibiale sau • Palpebrale matinale. Sindromul cardiovascular • HTA sistolo-diastolică, oscilantă • Tahicardie • Cardiomegalie • Insuficientă cardiacă stângă, cu zgomot de galop • Edem pulmonar acut. Sindromul de retentie azotată • Uree serică crescută • Creatinină serică crescută • Acid uric crescut

  9. Investigatii • Investigatii • Hemoleucogramă, trombocite • CRP, VSH, fibrinogen • Proteinuria cantitativă si calitativă • Proba Addis • Ionograma serică si urinară • Urocultură • Parametri Astrup • Uree, creatinină serică, acid uric • Clearance cu creatinină • Examen sumar de urină • ASLO, antistreptodornaza • Proteinemie, electroforeza proteinelor serice • Complement seric total, C3, CIC • Factor nefritic C3 Nef • EKG • Radiografie toracică • Ecografie cardiacă • Examenul FO.

  10. Tratament • Repaus la pat • Alimentatie normocalorică, hiperglucidică, normolipidică • Regim desodat (în HTA, edeme, EPA) • În caz de retentie azotată severă: alimentatie fără proteine, apoi cu 0,5 g/kg/zi; din săptămâna a 3-a: 2 g/kg/zi, crescând treptat; Furosemid 2 mg/kg i.v. lent în 20 min. • În caz de IRA pronuntată: Furosemid 3-5 mg/kg • Aport lichidian: 20 ml/kg/zi sau 400 ml/m2s.c./zi + diureza zilei precedente.

  11. Tratament • În caz de HTA • Nicardipin: 4 μg/kg/min. în perfuzie continuă sau Captopril: 0,25 mg/kg/zi în prima doză, apoi până la 3 mg/kg/zi sau Diazoxid: 5 mg/kg/zi, Hidralazină: 0,01 mg/kg/zi i.v., Atenolol: 0,5-1 mg/kg/zi priză unică, Labetalol:0,3-0,5 mg/kg/oră, în perfuzie continuă; • În caz de hiperpotasemie ( > 6 mmol/l) Kayexalate: 1 g/kg, intrarectal± Bicarbonat de sodiu 1,4%: 1-2 ml/kg în 15 minute± Gluconat de calciu:0,5-1 ml/kg în 5 minute. • În caz de hipocalcemie ( < 2,1 mmol/l), Calciu gluconic 10%: 0,5-1 ml/kg în 5 minute. • În caz de acidoză metabolică (pH < 7,2 si bicarbonat < 15 mEq/L), calculul deficitului de bicarbonat se face dupa formula (25-HCO3-) x (greutatea în kg)/3 = cantitatea în mEq care se va corecta în 30 min prin perfuzie. • In caz de insuficientă renală severă cu hiperkaliemie -epurare extrarenală

  12. Criterii de gravitate HTA severă Encefalopatie hipertensivă Insuficientă cardiacă Edem pulmonar acut

  13. Sindromul nefrotic - permeabilitate glomerulara crescuta pentru proteinele plasmatice • SN: edeme, Proteinurie >40mg/m2/h

  14. Sindromul nefrotic Clasificare: Dupa criterii etiologice: SN primitiv SN secundar / simptomatic Dupa criteriul histologic: SN cu leziuni minime glomerulare SN cu leziuni de glomerulonefrita Absenta/ prezenta inflamatiei glomerulare: SN “pur” SN impur Eficienta steroizilor: SN corticosensibil SN corticorezistent SN corticodependent SN corticointolerant

  15. Sindromul nefrotic SN primitiv: SN primitiv cu leziuni minime Glomerulonefrite cronice: Glomeruloscleroza focala GN membranoasa GN mezangioproliferativa SN congenital

  16. SN secundar: Purpura Henoch-Schonlein LES Boli renale: S. hemolitic-uremic GN poststreptococica Nefropatie Ig A GN rapid progresiva Infectii sistemice: Hepatita B Lues Endocardita bacteriana subacuta Malarie Varicela AIDS Diabetul insulino-dependent Medicamente (saruri de aur, D- penicilamina, AINS) Neoplasme: limfoame Inflamatorii cronice: Febra mediteraniana familiala Amiloidoza Ereditare : S. Alport

  17. Sindromul nefrotic Frecventa: • Intre 2 si 5 ani, pentru SN pur • Peste 10 ani, SN impur

  18. Sindromul nefrotic Fiziopatologie: Proteinurie: • Copil sanatos: Proteinurie < 150mg% • Tipuri de proteinurie: selectiva neselectiva

  19. Sindromul nefrotic • Pierderea incarcaturii electro-negative de suprafata • Cresterea dimensiunilor porilor din membrana bazala • Separarea celulelor epiteliale din MB

  20. Consecintele pierderilor pe cale urinara a unor proteine serice • Proteina pierduta Consecinta • -albumine -hipoalbuminemie • - edeme • -lecitin-colesterol- acil- • transferaza si lipoproteine - hiperlipemie • cu densitate crescuta • Antitrombina III,plasminogen, - tromboze • antiplasmina • -Ig G - infectie • -transferina - anemie microcitara hipocroma • -proteine care se leaga de vit D - osteopatie • -transcortina - alterarea metaboli • smului cortizonului • -globulina care se leaga de tiroxina - disfunctie tiroidiana

  21. Mecanismul edemelor Clasic: Hipoalbuminemie scade presiune coloid oncotica lichide trec in interstitiu scade volumul plasmatic activare s. renina –angiotensina-aldosteron Retentie de sodiu si apa …………………………………………………..Edeme

  22. Sindromul nefrotic • Tablou clinic: • Edeme: debut insidios, albe –moi, pufoase, antigravitationale • Modificari gastro-intestinale: • Apetit redus • Uneori diaree • Hepatomegalie • Uneori dureri abdominale • Dificultati respiratorii

  23. Paraclinic: • Proteinurie: • Adult > 3,5 g/l/24 ore • Copil > 40mg/ora/m2 sau > 0,1 g/kg/24 ore • Hipoproteinemie cu disproteinemie • Dislipidemie • Hiponatremie • Examen de urina Densitate crescuta Sodiu scazut Sed: pic.ovale de grasimi, cilindrii granulosi, hematurie microscopica 20% • Explorarea functiei renale – uree, creatinina, acid uric, clearance cu creatinina

  24. Biopsia renala: Indicatii anterior initierii tratamentului cortizonic: • Debut sub varsta de 6 luni • Hematurie macroscopica la debut • Hematurie microscopica asociata cu HTA • C3 scazut Indicatii in timpul / dupa tratament cortizonic • Proteinurie persistenta mai mult de 4 saptamani dupa initierea corticoterapiei

  25. Complicatii • Infectii • IRA 3. Tendinte la tromboze 4. Risc boli cardiovasculare : hiperlipemie de durata 5. Incetinirea cresterii / tulburaride nutritie

  26. TRATAMENT • Igieno-dietetic: • Spitalizare scurta • Activitate fizica normala • Dieta: • Edeme - restrictie hidro-salina • Corticoterapie -restrictie salina • Aport proteic-100-130%

  27. 2. Terapia edemelor: • furosemid: • +/- spironolactona • +/- hidroclorotiazida • +/- albumina umana 3.Tratament patogenetic • Instituire rapida • Corticoterapie- de electie si prima intentie

  28. Corticoterapie-Prednison/ prednisolon • Efect antiinflamator,imunosupresiv Primul episod: Continuu 2 mg/Kg/zi sau 60 mg/m2/zi, 3-4 prize, 4 saptamani Discontinuu ( 3/7) alternativ ( la 2 zile) 2/3-3/4 din doza initiala , 4 saptamani Sevraj

  29. Infectia de tract urinar • Definitie - Infecţiile urinare (IU) sunt afecţiuni acute infecţioase ale căilor urinare şi/sau interstiţiului renal

  30. Etiologie. Patogenie

  31. Etiologie. Patogenie • Factorii determinanţi • Bacterii Gram-negative (Escherichia coli, Proteus mirabilis, Enterobacter, Citrobacter, Pseudomonas aeruginosa, Serratia, etc) • Gram-pozitive (streptococ viridans, stafilococ aureu hemolitic), Mycobacterium tuberculosis. • Virusuri. • Paraziţi: Trichomonas vaginalis, Entamoeba histolytica. • Fungi: Candida albicans

  32. Factorii favorizanţi: • uropatii obstructive: • reflux vezico-ureteral; malformaţii congenitale renale: hipoplazie, displazie şi rinichi polichistic; • leziuni renale intrinseci dobândite (glomerulonefrită acută, sindrom nefrotic); • cateterizări uretrale; • constipaţie cronică; • igienă ano-genitală îndoielnică; • sexul feminin (uretră scurtă); • golirea incompletă şi neregulată a vezicii.

  33. Patogenia • Aderenţa bacteriei la epiteliul căilor urinare, • Multiplicarea bacteriană • Apariţia parezei musculaturii netede • Staza urinara • Evoluţia recidivantă şi cronică a IU va interesa în final şi interstiţiul renal, producând scleroatrofie renală şi insuficienţă renală cronică.

  34. Clasificare Dupa evolutie:acute, cronice si recurente • Recăderi- ITU cu acelaşi germene • Recidive-ITU cu acelaşi germene, după o perioadă de aparenta vindecare • Reinfecţii- ITU cu alt germen Dupa localizare; • Joase-cistita, uretrita, prostatită • Înalte-pielonefrită Dupa prezenta factorilor favorizanti: • aparat reno-urinar indemn • leziuni predispozante ale tractului urinar • Obstrucţii • Malformaţii • Vezică neurogenă

  35. Manifestări clinice. Forme clinice • ITU la nou-născut • stare generală influenţată; • hipertermie sau hipotermie; • semne neurologice (somnolenţă, hipertonie sau hipotonie, convulsii); • icter, • modificări cutaneo-mucoase (în cadrul septicemiei); • curbă ponderală staţionară

  36. ITU la sugar şi copilul mic • sunt mai frecvente la sexul feminin • Se produc pe cale ascendentă. • febră, • curbă ponderală staţionară, • tulburări digestive (vărsături, diaree), • uneori semne neurologice (convulsii, somnolenţă). • rareori există semne de localizare a infecţiei: • polakiurie, • disurie (manifestate prin agitaţie şi plâns în timpul micţiunii), • hematurie (lizereu roşietic ce pătează scutecul), • retenţie urinară.

  37. ITU la copilul mare • sunt frecvente la sexul feminin • se produc deseori pe cale ascendentă. • Din punct de vedere clinic, simptomele sunt diferite în funcţie de localizarea IU. ITU joase (cistite acute ) • dureri hipogastrice, • polakidisurie, • piurie (urini tulburi). ITU înalte (pielonefrite acute) • febră, • frisoane, • dureri lombare, • polakidisurie, • uneori hipertensiune arterială.

  38. Manifestări paraclinice • Manifestări paraclinice • confirmarea diagnosticului de IU; • depistarea sediului (localizării) IU; • evidenţierea factorilor favorizanţi ai IU; • aprecierea răsunetului pe care îl are IU asupra parenchimului renal. Confirmarea diagnosticului de IU se poate face prin: evidenţierea bacteriuriei şi a leucocituriei. • Urocultura cantitativă permite: • stabilirea diagnosticului de ITU precum şi • sensibilitatea germenului izolat la antibiotice (antibiograma). • ITU certa (bacteriurie semnificativă) la peste 100.000 colonii/ml; • ITU incertă între 10.000 şi 100.000 colonii/ml; o asemenea valoare impune repetarea uroculturii;

  39. Evidenţierea factorilor favorizanţi ai ITU • Radiografia abdominală pe gol • Urografia descendentă • Cistografia ascendentă micţională • Echografia abdominală • Aprecierea răsunetului ITU asupra functiei renale:uree, creatinina, acidul uric seric, evaluarea capacităţii de concentrare

  40. Tratamentul igieno-dietetic Regim alimentar normocaloric normoglucidic normoprotidic Aportul lichidian trebuie crescut (cură de diureză); se recomandă ceaiuri, sucuri, ape minerale, pentru a asigura o bună diureză care împiedică aderenţa bacteriilor la peretele tractului urinar.

  41. În IU cu potenţial de gravitate ; Antibiotice: Ceftriaxona (Rocephin) 50mg/kg, 1 dată/zi Netilmicina 5 mg/kg în PEV de ~ 1 oră Amikacina 15mg/kg/zi, 2 prize Cefuroxima 75 – 150mg/kg/zi, 3 prize Gentamicina 4 – 7,5mg/kg/zi, 2 prize Per os; la copiii peste 3 ani, care nu întrunesc criterii de gravitate: Cefuroximum (zinnat) 30 mg/kg/zi, 2 doze Ceftibutina (cedax) 9 mg/kg, 1 doză Acid nalidixic 50 mg/kg/zi, 3 – 4 prize Durata tratamentului: 7 – 14 zile Se contraindică un tratament sub 7 zile la copii.

  42. În ITU benigne Monoterapie: • Ampicilină, • Amoxicilină • Cotrimoxazol, • pe cale orală sau intramuscular, timp de 10 zile. • Dacă nu se cunoaşte antibiograma, terapia de primă intenţie - Ampicilina sau o cefalosporină. • când există certitudinea unei IU joase -Biseptolul sau Acidul nalidixic. • La 48 de ore după sistarea tratamentului se recomandă urocultură de control.

  43. Tratamentul profilactic • reflux vezico-ureteral • malformaţii obstructive, • ITU recidivante, • pacienţi supuşi unor intervenţii urologice, • vezică neurogenă. Se folosesc doze mici de antibiotice pe durată de: • 6 luni (PNA, ITU recurente) • până la eliminarea obstacolului( uropatii obstructive) • peste 3 ani sau toată viaţa (pielonefrita cronică) • Se administreaza: • Cotrimoxazol (Biseptol, Bactrim, Tagremin etc) 2 – 4 mg/kg/zi, 1 doză/zi • Acid nalidixic 30 mg/kg/zi, 2 prize/zi • Nitrofurantoin 1- 2 mg/kg/zi, 1 priză/zi

  44. Evoluţia • în general favorabilă, iar prognosticul este bun În IU recidivante • tratamentul etiologic corect, • înlăturarea factorilor favorizanţi ai IU, • conservarea funcţiei renale. • Prognosticul este rezervat, în funcţie de elementele etiopatogenice specifice.

  45. Urgente in pediatrie • Socul anafilactic • Convulsiile

  46. Socul anafilactic • Adrenalina 0,1 ml/kg sc din sol 1/1000 -----se poate repeta dupa 20 minute Soc sever cu bronhospasm 0,1 ml/KG din sol 1/10000 iv. • HHC 20-30 mg/kg • Romergan • Calciu gluconic 10% 1 ml/kg iv lent • Ventolin pufuri sau Miofilin iv lent 6 mg/kg in cel putin 10 ml ser fiziologic IV lent • Umplerea patului vascular

  47. Convulsiile • Asigurarea permeabilitatii cailor aeriene • Pozitie de securitate • Oxigen • Diazepam 0,1 mg/kg iv se poate repeta la 15 minute • Lorazepam o,o5 mg/kg im sau iv • Febra – combaterea ascensiunilor febrile – Nurofen 10 mg/kg, paracetamol 20mg/kg

  48. Va multumesc!

More Related