1 / 27

Cursul 9: Comunicarea

Cursul 9: Comunicarea. Catedra de Psihologie Clinică. Agendă. Definiție Elemente Axiome Scopuri Tipuri. Limbajul spațial Comunicarea în practica medicală Comunicarea didactică Definire Scopuri Caracteristici. Definirea comunicării.

merlin
Download Presentation

Cursul 9: Comunicarea

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Cursul 9:Comunicarea Catedra de Psihologie Clinică

  2. Agendă • Definiție • Elemente • Axiome • Scopuri • Tipuri • Limbajul spațial • Comunicarea în practica medicală • Comunicarea didactică • Definire • Scopuri • Caracteristici

  3. Definirea comunicării • Proces ce implică transmiterea, recepționarea, stocarea, prelucrarea și utilizarea informațiilor. • Davis și Newstrom, 1985: Comunicarea este un “transfer al informației și semnificației de la o persoană la alta.” • OBIECT DE CERCETARE INTERDISCIPLINARĂ: ingineri, sociologi, psihologi, lingviști, informaticieni,etc

  4. Elementele comunicării Emițător Auditor Număr Componență Vârstă QI Nivel cultural Mesaj • Autoritate • Similaritate • Empatie • Non-verbal • Verbal

  5. Axiomele comunicării • Axioma 1. Comunicarea este inevitabilă. Non-comunicarea este imposibilă. • Axioma 2. Comunicarea se desfășoară la două niveluri: • Informațional • Relational (oferă indicații de interpretare a conținutului informațional). • Axioma 3. Comunicarea e un proces continuu, ce nu poate fi tratat în termeni de cauză-efect sau stimul-răspuns.

  6. Axiomele comunicării • Axioma 4. Comunicarea îmbracă fie: • o formă digitală (tip “totul sau nimic”); • o forma analogică (cu o infinitate de valori, precum criteriile estetice, etc.) • Axioma 5. Comunicarea este ireversibilă.

  7. Axiomele comunicării • Axioma 6. Comunicarea presupune raporturi de forță și implică tranzacții simetrice sau complementare. • În interacțiunile tranzacționale rolurile participanților rămân neschimbate pe întreg procesul comunicării (ex. relatia profesor-student la cursuri, vânzător-cumpărător, etc). • Interacțiunea personală nu presupune dispariția rolurilor, ci numai fluidizarea lor (ex. relațiile între prieteni, soți, colegi). • Axioma 7. Comunicarea presupune procese de ajustare și acordare.

  8. Scopurile comunicării • A învăța, transmite sau primi cunoștințe; • A influența comportamentul cuiva; • A exprima sentimente; • A explica sau a înțelege propriul comportament sau al altora; • A întreține legături cu cei din jur / a te integra într-o colectivitate sau grup social;

  9. Scopurile comunicării • A clarifica o problemă; • A atinge un obiectiv propus; • A reduce tensiunile sau a rezolva un conflict; • A stimula interesele proprii sau ale celor din jur.

  10. Tipuri de comunicare • Verbală; • Non-verbală (Hayes și Orrell, 1997): • Paralimbaj, • Contact vizual, • Expresii faciale, • Postură, • Gesturi, • Atingere, • Proximitate • Îmbrăcăminte.

  11. Limbajul spațial • Obiect de studiu al proxemicii • Studiază proprietățile comunicaționale ale spațiului, precum și modalitățile de folosire optimă a acestor proprietăți • 4 zone: • Zona intimă – de la suprafața corpului până la cca. 46 cm, • Zona personală – cuprinsă între 46 cm – 122 cm, • Zona socială – cuprinsă între 122 cm – 360 cm, • Zona publică – peste 360 cm.

  12. Zona intimă • Accesul e permis doar celor mai apropiați emoțional: îndragostiții, părinții, copiii, soțul, soția, etc). • Privilegiază comunicarea tactilă și olfactivă. • Reprezintă zona “ dansului apropiat, a îmbrățișării, dar și a luptei corp la corp”. • Cuprinde subzona apropiată – de la suprafața corpului până la 15 cm de corp: • În aceasta zonă mesajele au o puternică coloratură afectivă.

  13. Zona personală • Ne protejează de atingerea celorlalți și asigură comunicarea verbală optimă. • Extrema acestei zone este încheietura mâinii – limita posibilităților de stabilire a unui contact fizic direct. • Cuprinde 2 subzone: • subzona apropiată (între 46 –75 cm) – distanța păstrată în relațiile cu prietenii și persoanele simpatizate • Subzona îndepărtată (între 75- 125 cm) - rezervată persoanelor la reuniuni oficiale, ceremonii, etc.

  14. Zona socială • Reprezintă spațiul personal utilizat în relații oficiale, impersonale. • Cuprinde 2 subzone: • Subzona apropiată (între 122 – 220 cm): • asigură o comunicare verbală clară; • poate include anumite bariere tip birou, catedră, etc, ceea ce permite evitarea contactului corporal. • Subzona îndepartată (220 – 369 cm) • subliniază distanța ierarhică

  15. Zona publică • Este corespunzătoare atunci când ne adresăm unui grup mare de oameni. • Se menține între persoane cu mare deosebire de statut social.

  16. Comunicarea în practica medicală • Listen • Explain • Acknowledge • Recommend • Negotiate

  17. Comunicarea didactică • Mijloceşte procesul educaţional. • Este definită ca modalitatea de interacţiune psihosocială din mediul educaţional cu scopul de a transmite / schimba informaţii, idei, judecăţi de valoare, trăiri afective, credinţe, având ca finalitate modificări în nivelul de cunoştinţe şi de reprezentări, opinii, atitudini, comportamente.

  18. Scopurile comunicării didactice • Receptarea; • Înţelegerea; • Acceptarea; • Provocarea unei reacţii – o schimbare în cunoştinţe, atitudini sau comportament.

  19. Caracteristicile comunicării didactice • Caracterul normativ • Caracterul procesual și dinamic • Caracterul explicativ • Caracterul bilateral • Caracterul interacționist • Caracterul structurat şi convergent al formelor de comunicare verbală şi nonverbală • Caracterul pluridirecţional, multicanal, polisemantic • Caracterul personalizat

  20. Caracterul normativ • Comunicarea didactică vizează realizarea unor obiective instructive şi educative precise: • asimilarea unui anumit conţinut informaţional • folosirea anumitor metode • respectarea principiilor didactice • Comunicarea este structurată conform logicii didacticii – asigurarea înţelegerii mesajului

  21. Caracterul procesual și dinamic • Mesajul educaţional nu preexistă în totalitate actului enunţării. • Mesajul se structurează în parte chiar în timpul transmiterii.

  22. Caracterul explicativ • Discursul urmăreşte înţelegerea mesajelor transmise • Metodele folosite sunt: • Demonstraţia • Demers logic bazat pe inferenţe deductive sau inductive • Se raportează la particularităţile şi competenţele cursanţilor • Argumentarea • Aspectul discursului pedagogic care are în vedere latura psihosocială a activităţii de predare • Strategia argumentativă urmăreşte modelarea credinţelor, manifesarea de aşteptări, stimularea comportamentelor

  23. Caracterul bilateral • Comunicarea implică atât forma verticală (profesor – elev/student) cât şi orizontală (elev/student – elev/student) • Orice comunicare realizează un circuit închis

  24. Caracterul interacționist • Folosirea combinată a formelor de comunicare: • Forma de comunicare instrumentală – este implicată direct în susţinerea procesului sistematic de învăţare • Forma subiectivă a comunicării – exprimarea în mod direct a stării afective a locutorului • Forma accidentală a comunicării – transmiterea în mod întâmplător de informaţii care nu sunt destinate procesului de învăţare

  25. Caracterul structurat şi convergent al formelor de comunicare verbală şi nonverbală • Comunicarea verbală ocupă locul principal în predarea / învăţarea / verificarea cunoştinţelor • Dialogul profesor – cursant se lărgeşte prin intermediul canalelor nonverbale: sistemul concret, imagistic • Metacomunicarea – conştiinţa modului propriu de comunicare

  26. Caracterul pluridirecţional, multicanal, polisemantic • Comunicarea didactică conţine fluxurile informaţionale intenţionate şi neintenţionate, verbale şi nonverbale, manifestându-se ca un discurs pluridirecţional, multicanal, polisemantic

  27. Caracterul personalizat • Acelaşi conţinut formal (curriculum) este utilizat în mod diferit, cu rezultate diferite de profesori diferiţi • În funcţie de particularităţile de structură psihică, de filozofia educaţiei la care aderă, profesorul accentuează una dintre dimensiunile comunicării: • informativă • relaţională • pragmatică

More Related