Download
1 / 19
200 likes | 215 Views
eseu etica
E N D
Importanța integrității morale a cadrului didactic pentru succesul educației
‘Nu există artă mai frumoasă decat arta educației. Pictorul și sculptorul fac doar figuri fără viață, dar educatorul crează un chip viu; uitandu-se la el, se bucură și oamenii, se bucură și Dumnezeu.’ (SfantulIoan Gură de Aur) • ‘Lumea de maine nu poateexistafărămorală, fărăcredințășifărămemorie.’(Regele Mihai I al Romaniei) • ‘O educație bună este izvorul întregului bine în lume.’(Immanuel Kant)
Muncași profesia • Omulestechematsăîșiexerciteprofesialucrand ‘ca pentruDomnulși nu ca pentru oameni’. Înfelulacestaîșiașeazămuncaînperspectivaiubiriiși se creeazăastfelșiposibilitateauneiviziunisimboliceasupramuncii. • Limitareainteresuluiomului la cadrulunuidomeniuprofesionalîngust- atat de proprieepociinoastre- favorizeazălipsa de responsabilitatesocială. Celinteresatdoar de profesialui nu esteinteresat, de fapt, nici de aceasta. Pornind de la profesiasa, omulestedatorsă se deschidăîntregiiviețisociale. Lărgireasfereilui de interesestevăditimperioasăepociinoastre, datfiindcăneîncetatsporitaspecializareprofesionalăfavorizeazălimitareaomului la sine însușișidezinteresulfață de problemelemaigenerale. • Încadrareaprofesieiînviațaunuicreștin are consecințe morale esențiale. Acesta nu poate fi indiferentfață de urmărileexercităriiprofesieilui. Exercitandu-șiprofesia, se exercităpe sine însuși.
Așezareapeprimulloc a profesiei de OM șipunereaeiînlucrare la nivel spiritual salveazăpersoanaumanășiînlăturăsauîmpiedicădiverseleeidenaturări. • A fi profesor • A fi profesorînseamnă un riscasumat. Șiastapentrucăpregătireapentru a preda, pentru a-iînvățapealții cum săînvețeeste o opera niciodatăîncheiatăși care implicămultărăbdare. Înclasă se învațămaimultdecat o materie, se învață o lecție de viață. Cadrul didactic stimuleazășiîntreținecuriozitateaelevilorpentrulucrurinoi, le modeleazăcomportamentelesociale, le întăreșteîncredereaînforțelepropriișiîiajutăsăîșigăseascăidentitatea. Realizareaacestorsarcinidepinde de măsuraîn care profesorulposedăcalitățileșicompetențanecesarecentrării cu precăderepeașteptările, trebuințeleșiintereselorelevilor. • Principalacalitate a cadrului didactic integruși moralartrebuisă fie vocațiapedagogică.Acestaartrebuisă se simtăchematși ales pentruaceastăsarcinăși apt pentru a o îndeplini, după cum susțineși Rene Hubert. El considerăcăvocațieipedagogiceîisuntcaracteristicetreielemente: iubirea pedagogică, credința în valorile sociale și culturale, conștiința responsabilității față de copil, față de patrie, față de întreaga umanitate.
O altă afirmație legată de acest subiect este cea oferită de M.A.Bloch(1968) care consideră că ‘arta pedagogică,ce este înainte de toate arta de a te pune la dispoziția copiilor, de a te simpatiza cu ei, de a le înțelege universul, de a le sesiza interesele care îi animă, se întemeiază în mare parte pe un dar, pe care candidații la funcția de profesor îl au sau nu îl au.’ • Rolulcadrului didactic se referăși la raporturileacestuia cu alțifactori educative, îndeosebi cu părinții. • Școalaeste o a douainstanță de socializare, dupăfamilie, iarprofesorultrebuiesăcolaboreze cu toțifactoriieducativi, săarmonizezeeducațiaformală cu ceanonformalășiinformală. El poatejucarolul de consultant al părinților, el împarterăspundereaformăriicopiilor cu familia. Cu atatmaimult ,înurmatuturoracestorinteracțiuni, însușirile moraleartrebuisaconstituie un criteriu essential îneducareașidezvoltareaviitorilordascăli.
Respectulprofesoruluifață de elev • Respectulfață de elev se aratămaiîntai de toate ca respect fața de viațaprofesorului. • Omul are înnăscutrespectulfață de viață. Acționeazăspontanpentruocrotireașiapărareaei. Atacareasaudistrugereaeiintenționatădovedeștealienaresaupervertire. Dar, deoareceînsușirileacesteacaracterizeazăomulcăzut, atacareașidistrugereaviețiisunt permanent prezenteînistoriaumană. • OmulesterăspunzătorînaintealuiDumnezeu de modulîn care trăieșteși se comportă .
Factori de ordinșcolaraiinsuccesului • Școalaprezintă o constelație de variabilece pot acționa ca factoricauzalisaulfavorizanțiaiinsucceselorșcolare. Literaturaconsacratăacesteitememenționeazăînaceastăprivințăatatunelecaracteristicigenerale ale școlii, precumnivelulcheltuielilorșcolare, calitateaechipamentelor, a programelor, cat șiaspectemai specific, referitoare la organizareaprocesului de învățămant(obiective, conținuturi, metode de predare-învățare, sistem de evaluare), pregătireapsihopedagogică a profesorului, stilul educational, trăsăturile de personalitate ale profesorului, relațiile professor-elev, relațiileșcolii cu familia.
În mod inevitabil, succesulsauinsuccesulșcolarfurnizeazăinformațiișidesprecalitateaacțiuniipedagogiceșipersonalitateaprofesorului. • P. Gosling realizează o cercetareasupracauzeloreșeculuișcolar din perspectivapsihologieisociale. Înacest context, el a studiatreprezentărilereciproceprofesor-elev, arătandcăeficiențaprofesoruluișireușitașcolară a elevuluidepinde de acestereprezentări. Înreprezentărileprofesorilorasupraelevilor, autorul a constatatcăaspectul normative estefoarte important. Cerințele de rol ale profesorului, obligațialui de a predași a evalua au dreptconsecințăfaptulcăinfluențacerințelorșcolareasuprareprezentăriieleviloresteunaextrem de puternică. Reprezentareaprofesoruluiasupraelevului bun se constituie din următoareleatribute: motivate, inteligent, muncitor, sociabil, adaptat. Portretulelevului slab se alcătuiește din antonimele acestor atribute: lipsă de motivație, deficiențe intelectuale, lene, inadaptare, slabe cunoștințe anterioare.
Gosling constată că, atunci cand sunt chestionați cu privire la cauzele insucceselor școlare, profesorii constată că, atunci cand sunt chestionați cu privire la cauzele insucceselor școlare, profesorii consideră lipsa de efort drept principalul factor. În acest caz, nu acționează numai lipsa de informare a profesorului cu privire la elev, ci și tendința acestuia de a-și proteja stima de sine și de a-și menține o identitate profesională pozitivă. Invocand lipsa de efort, profesorul plasează responsabilitatea eșecului pe seama elevului, iar în evaluările pe care le face îi va recompensa mai mult pe cei care depun un efort mai mare. Tipul de atribuire pe care îl face profesorul va avea ca efect interpretarea limitată a situațiilor de insucces școlar și, ca atare, poate declanșa o intervenție inadecvată pentru un elev care, de exemplu, are probleme de integrare în grupul școlar ori provine dintr-un mediu familial defavorizat.
Toate aceste date indică faptul că profesorul rămane un factor important în determinarea rezultatelor școlare ale elevului. Ceea ce contează în abordarea situațiilor de insucces școlar nu este atat pregătirea lui de specialitate, cat, mai ales, pregătirea lui psihopedagogică. Este eronat să credem că psihologia și pedagogia simțului comun, pe care le posedă fiecare dintre noi ca urmare a unei anumite experiențe sociale, sunt suficiente pentru depășirea tuturor dificultăților cu care profesorul se confruntă în activitatea educațională. Psihologia simțului comun ne poate ajuta în anumite cazuri, dar, de cele mai multe ori, mai curand ne face să greșim. Uneori, iremediabil.
În aceeași categorie a factorilor care țin de profesor se află și caracteristicile relațiilor profesor-elev. Toate experimentele pedagogice dau rezultate convergente: relația personalizată a profesorului cu elevul este o condiție a reușitei. Din păcate, în practica educațională lucrurile se petrec invers: pentru profesor, reușita e o condiție a unei relații personalizate și directe cu elevul. Deși profesorii doresc să lupte contra eșecului, ei acordă deosebită importanță elevilor care reușesc. Și asta nu face decat să-i excludă pe cei care eșuează și chiar să întărească situația de eșec. În plus, profesorii îi percep pe elevi în termenii apartenenței lor la o anumită categorie socioeconomică și vor fi înclinați să-i privească într-o lumină nefavorabilă pe cei proveniți dintr-un mediu defavorizat. De aici pot rezulta diferențe de atitudine și de relație cu elevul, care se vor repercuta în planul rezultatelor lui școlare.
Aceasta cu atat mai mult cu cat elevii proveniți din familii defavorizate au interiorizat anticipat ‘stigmatul’ socioeconomic și vor mai fi și traumatizați de o atitudine negativă a profesorului. Or, elevii aflați în situație de eșec au nevoie de o atenție sporită, de atitudini stimulative din partea profesorului, de crearea unor situații speciale care să le permită să obțină succesul și astfel să capete încredere în forțele proprii și să-și îmbunătățească stima de sine.
E. Păun(1999) îl citează pe T.Parsons pentru a arăta că, în privința relațiilor cu elevii, profesorul de află deseori în fața următoarelor dileme: • a întemeia aceste relații pe afecțiune sau pe indiferență( dilema afecțiune-neutralitate afectivă); • a limitarelațiile la transmiterea cunoștințelor sau a le extinde asupra personalității complexe a elevului(dilema specificitate-complexitate)ș • a judeca elevul după criterii generale, precum rezultatele școlare, sau în funcție de calitățile unice, individuale ale acestuia (dilema universalism- particularism); • a satisfacepropriileinteresesauintereseleelevilor (dilemaorientareinterioară- orientare spre colectiv).
Opțiuneaprofesoruluipentru un anumit tip de relație se va face înfuncție de varstaelevilor, de caracteristicileclasei de elevi, darșiînfuncție de trăsăturile de personalitate ale profesorului, de valorileprofesionaleși de competențasapsihopedagogică. Nu înultimul rand, modulîn care profesorulrealizeazăevaluarea, distribuindrecompenseleșipedepsele, poatefavorizaaparițiainsucceselorșcolare.
Înurmastudiilor s-a observatfaptulcăprofesorul care utilizeazăfoartepuținrecompensele, înschimb are un repertoriularg de pedepsepe care nu ezităsă le apliceori de cate ori se iveșteocazia, reprezintă un dezastru pedagogic pentrumulțielevi. Stilulaversivestecaracteristicacelorprofesori care vădînevaluare fie o expresie a autoritățiidiscreționare de care dispun, fie un mijloc de întărire a acesteiautoritățiprinconstrangereșiintimidare. Aceststilgenereazăfrustrare, teama permanent elevului de a fi examinatșijudecat, trăiri care pot îngreunaconcentrareapentruînțelegereacunoștințelor. Teama de pedeapsășiteama de eșec nu pot reprezenta o motivațieînvedereaefortuluișcolar, mai ales încazulîncazulelevilor care nu au trait niciodatăbucuriasuccesului la învățătură, au abandonataceastăsperanțăpentruviitorși nu au interiorizatnicioaspirațieînacestsens.
De asemenea, accentulprea mare pus pecompetițiadintreelevișievaluareafiecăruielevprincomparare cu performanțelecelorlalțicolegiîivadezavantajapecopiii cu un ritmmai lent de învățareori cu goluriîncunoștințe . Rezultatelelor nu vor fi niciodatăsocotitesucotitesuficienteînraport cu noteleșipozițiileocupate de eleviibuniaiclasei. Evaluareaînmanieră competitive, prinoperarea permanent cu ierarhii, poate fi beneficădoarpentru o minoritate a elevilor, șichiarșiîncazulacestora, doarînanumitecondiții. Pentruelevul cu dificultățișcolaretrebuiepracticată o evaluare de progres, care să-l angajezeîncompetiția cu sine însuși. Este important decisă-i fie furnizateelevului feed-back-urifrecvente, care să-l informezeînprivințaprogresuluifăcut, pentrucăaceastăinformațieconținemulteelementemotivaționale.
ÎnConcluzie, consider că un dascăltrebuiesă fie înprimul rand OM, un om care se ghideazădupăglasulconștiințeiînfiecare moment al existenței sale, atatîncadrulșcolii, cat șiînafaraei. Neluareaînconsiderare a acestui aspect poatelăsaurmări grave însufleteleșiînviețilecopiilor. • Dupăpărereamea, a educașia avea success îneducațiesuntsinonime cu a-țidesfășuraactivitatea sub semnulunorcategorii morale. Înainte de a transmitevalori cognitive, profesorultransmitevalori morale șiîiasistăpeeleviînînsușireaacestora. • Celmai important conflict de rolesteaceladintretransmitereacunoștințelor de specialitateșicalitatea de educator a profesorului. La uniiprofesoripredominăpreocupareapentrutransmiterea de cunoștințe , alțiisunt cu precăderepreocupați de formareaelevilor.
Consider că un adevăratdascălartrebuisădeținăambelecalități, într-un procentaj cat mai mare posibil, pentrufiecareînparte.Astăzi, maimult de cat oricand, avand in vederefaptulcăsocietatea nu ducelipsă de informare, elevul are nevoie de o persoana cu discernamant, care să fie capabilăsăîlînțeleagă, săîlajutesăcreezeconexiunileîntreinformațiileoferiteșidobandite, care săîistimulezecreativitatea, care săîidevolteinteligențaemoțională, care săîlajutesăîșiconștientizezedarurileșiaptitudinile, săîidezvolteîncredereasănătoasăîn sine, săîlajutesăînvețe din plăcere nu doarpentru a fi acceptat , integratșiiubit de cei din jur, ghidandu-l pe un drum al fericiriiintrinseciși nu doarînurmafactorilorexterni.
Bibliografie: • Georgios Mantzaridis, Moralacreștină III, Omul și Semenul, Edit. Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, 2014 • Bogdan Balan , Ștefan Bocu, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Edit. Polirom, 2005 • Dorina Solovăstru, Psihologia educației, Editura Polirom, 2004 • Constantin Cucoș, Pedagogie, ed. a III-a , Editura Polirom, 2014
