Download
1 / 8
E N D
Percepția este un proces psihic senzorial cu ajutorul căruia recunoaștem un obiect sau fenomen . Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de prelucrare și integrare a informației despre lumea externă. Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice, unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în individualitatea lor specifică. Definiție
Fac posibilă obținerea de imagini primare și informații despre totalitatea însușirilor concrete ale obiectelor și fenomenelor lumii când acestea acționează asupra simțurilor. (Sunt imagini primare, deoarece apar doar în relație directă cu obiectul- am văzut cu ochii mei, am auzit cu urechile mele). PERCEPȚIILE
Cunoașterea lumii înconjurătoare se realizează prin percepție. PERCEPȚIILE: Sunt influențate de experiența anterioară a subiectului, de integritatea și particularitatea simțurilor fiecăruia și nu se reduce la mecanismul producerii imaginilor senzoriale specifice.
PERCEPȚIILE • DETECTAREA- orientarea spre stimul; • DISCRIMINAREA- diferențierea stimulului • IDENTIFICAREA- recunoașterea stimulului, cu ajutorul memoriei • INTERPRETAREA- numirea stimulului, înțelegerea cauzelor apariției lui prin gândire și iimbaj (implicarea proceselor superioare- gândire, limbaj, memorie- dovedește complexitatea psihicului uman). Ca și procese ale cunoașterii lumii înconjurătoare, se realizează în 4 faze:
PERCEPȚIA, PE SCURT: – REZULTĂ DIN SINTEZA MAI MULTOR MODALITĂȚI SENZORIALE (O SUMĂ DE SENZAȚII) ȘI ASTFEL ESTE SUPERIOARĂ SENZAȚIEI – APARE ÎNTOTDEAUNA ÎN PREZENȚA OBIECTULUI ȘI PRIN ACȚIUNEA LUI DIRECTĂ ASUPRA ORGANELOR DE SIMȚ – ESTE O IMAGINE PRIMARĂ, DEOARECE APARE ÎNTOTDEAUNA ÎN RELAȚIE DIRECTĂ CU OBIECTUL – ESTE DEPENDENTĂ DE OBIECTUL SEMNALIZAT, DAR ȘI DE TREBUINȚELE, INTERESELE, AȘTEPTĂRILE, ATITUDINILE ȘI SITUAȚIA ÎN CARE SE AFLĂ SUBIECTUL – IMAGINEA PERCEPTIVĂ ESTE BOGATĂ ÎN CONȚINUT, CUPRINZÂND ȘI ELEMENTE SEMNIFICATIVE ȘI DETALII – PERCEPȚIA NU POATE FI DESPRINSĂ DE CONTEXTUL ÎN CARE APARE; PERCEPȚIA UNUI ANUMIT OBIECT ESTE CONCOMITENTĂ CU CEA A ELEMENTELOR CARE ÎL ÎNCONJOARĂ, ASTFEL ORICE PERCEPȚIE SE REALIZEAZĂ „AICI ȘI ACUM” – DURATA PERCEPȚIEI CORESPUNDE DURATEI ACȚIUNII STIMULULUI. DACĂ SE PRELUNGEȘTE DUPĂ DISPARIȚIA OBIECTULUI, ÎNSEAMNĂ IEȘIREA DIN NORMALITATEA VIEȚII PSIHICE – PERCEPȚIA ESTE INFLUENȚATĂ DE LIMBAJ ȘI DE ACTIVITATE
