Download
1 / 19
310 likes | 1.34k Views
TIPURI GENETICE DE RELIEF. RELIEFUL PETROGRAFIC. DEFINIŢIE. Relieful petrografic reprezintă totalitatea formelor de relief a căror geneză, evoluţie şi aspect exterior sunt condiţionate predominant de natura rocilor pe care acestea se dezvoltă. Se deosebesc: A.RELIEF GRANITIC
E N D
DEFINIŢIE • Relieful petrografic reprezintă totalitatea formelor de relief a căror geneză, evoluţie şi aspect exterior sunt condiţionate predominant de natura rocilor pe care acestea se dezvoltă. • Se deosebesc: • A.RELIEF GRANITIC • acest tip de relief apare pe granite dar şi pe alte roci care se comportă asemănător faţă de agenţii modelatori, cum sunt: granulitele, dioritele, sienitele şi unele şisturi cristaline. Granitul rămâne însă roca specifică pe care se modelează formele tipice ale acestui relief. Fiind o rocă eruptivă de adâncime, holocristalină, granitul este dur dacă nu prezintă fisuri, şi compact.
În România este parţial întâlnit în Munţii Apuseni, în zonele granitice din Carpaţii Meridionali şi Orientali, în care predomină distrugerea rocilor ca rezultat al gelivaţiei, şi un alt gen specific zonei hercinice a Dobrogei, care reprezintă un relief peneplenizat. relieful granitic este cunoscut bine în Europa: Munţii Jura, Masivul Central Francez, Munţii Vosgi, Munţii Pădurea Neagră. Acesta se înscrie prin forme piramidale, creste zimţate, coloane uriaşe, blocuri ascuţite.
RELIEFUL DEZVOLTAT PE GRESII ŞI CONGLOMERATE • Ambele roci au masa alcătuită din elemente sau particule cimentate. Gresiile sunt formate din granule de nisip, care prezintă o compoziţie granulometrică relativ omogenă; se distribuie în strate cu grosimi şi durităţi variabile. Conglomeratele formează un ansamblu cimentat alcătuit din particule de dimensiuni diferite, în special din pietrişuri sau galeţi, iar alteori din blocuri.
Gresiile cu elemente sau ciment de natură calcaroasă, permit apariţia unor forme pseudocarstice (lapiezuri slab dezvoltate, doline, chei, grote). Gresiile argiloase şi marnoase pot da alunecări de teren, organisme torenţiale. Gresiile silicioase, cum sunt cele de Kliwa din Carpaţii Orientali, determină văi cu aspect de chei. Dacă gresia este dură, dar permeabilă, pe ea se dezvoltă un relief masiv ce se apropie ca înfăţişare de cel granitic, evoluând pe calea dezagregării fizice. La baza versanţilor are loc o acumulare de depozite nisipo-argiloase, alcătuind o trenă sau un tăpşan. În alte condiţii se depun grohotişuri.
conglomeratele alcătuite din elemente cristaline, puternic cimentate, fiind rezistente la eroziune, creează un relief impunător, cu versanţi abrupţi, profiluri ascuţite. În condiţiile climatului umed are loc o dezagregare intensă a acestei roci. Conglomeratele cu ciment calcaros sau elemente calcaroase pot forma un pseudocarst reprezentat prin lapiezuri, doline, chei. Dacă conglomeratele sunt puţin argiloase, datorită şiroirii apar badlands-uri. Când un bloc de rocă mai dură protejează masa de materiale mai friabile de dedesubt, se individualizează coloane, stâlpi denumite şi piramide de pământ sau coafate.
