O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale

1. O scrisoare pierdutăde I. L. Caragiale ESTE SAU NU SCRISOAREA UN PERSONAJ ?

2. SCRISOAREA PIERDUTĂ din neglijenţă de către ZOE şi care declanşează conflictul dramatic “ Scumpa mea Zoe, venerabilul merge deseară la întrunire. Eu trebuie să stau acasă, pentru că aştept depeşi de la Bucureşti, la care trebuie să răspunz pe dată; poate chiar să mă cheme ministrul la telegraf. Nu mă aştepta, prin urmare, şi vino tu, la cocoşelul tău care te adoră, ca totdeauna, şi te sărută de o mie de ori. Fănică.”

3. Ce rol joacă scrisoarea în desfăşurarea acţiunii ? Scrisoarea joacă un rol determinant, ea agită o lume întreagă de personaje deoarece călătoreşte de-a lungul celor patru acte şi stârneşte în drumul ei conflicte din ce în ce mai neaşteptate.

4. Scrisoarea – un simbol ? Scrisoarea e simbolul puterii – cel care o deţine dobândeşte o superioritate asupra celorlalţi. Scrisoarea e simbolul imoralităţii ascunse de care este afectată întreaga burghezie provincială. Nici unul dintre deţinătorii scrisorii care le-ar conferi o “putere” asupra celorlalţi, nu uzează totuşi de ea. Singurul care uzează de puterea scrisorii lui e Dandanache.

5. Ce văd personajele în această scrisoare ? DOCUMENT – deţine date care interesează un cerc mai larg, are un caracter public ( pentru ambiţiosul Caţavencu) PLASTOGRAFIE – un act falsificat, lipsit de valoare şi adevăr (pentru naivul Trahanache) SCRISORICĂ – sugerează ceva compromiţător (pentru ticălosul Dandanache)

6. Ocolul circular al scrisorii Zoe – Cetăţeanul turmentat – Caţavencu – Cetăţeanul turmentat – Zoe Scrisoarea este ca un suprapersonaj : ea înnoadă conflictele, decide alianţe şi rupturi, apare şi dispare din scenă ca un protagonist neobosit. Personajele sunt dependente de ea, pentru că SCRISOAREA îi posedă pe toţi.