Martie 2011

1. Cuvântul Vieţii Martie 2011

2. “Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău!”(Lc 1,38)

3. Asemenea Fecioarei Maria, Dumnezeu vrea să ne dezvăluie şi nouă ceea ce a gândit pentru fiecare dintre noi, vrea să ne facă să cunoaştem adevărata noastră identitate.

4. „Vrei să fac din tine şi din viaţa ta o capodoperă?” - pare să ne spună. „Urmează calea pe care ţi-o arăt şi vei deveni ceea ce eşti dintotdeauna în inima mea.”

5. “Eu, într-adevăr, din toată veşnicia, m-am gândit la tine şi te-am iubit, am pronunţat numele tău. Spunându-ţi voinţa mea, îţi dezvălui adevăratul tău eu”.

6. Iată deci că voinţa Sa nu este o impunere care ne constrânge, ci dezvăluirea iubirii Sale faţă de noi, a planului Său asupra noastră; şi este sublimă ca Dumnezeu însuşi, fascinantă şi încântătoare precum chipul Său: este El însuşi care ni se dăruieşte.

7. Voinţa lui Dumnezeu este un fir de aur, un fir divin care ţese întreaga noastră viaţă pământească şi pe cea de dincolo; merge din veşnicie în veşnicie: mai întâi în mintea lui Dumnezeu, apoi aici pe pământ, iar la sfârşit în Rai.

8. Dar pentru ca planul lui Dumnezeu să se realizeze în întregime, Dumnezeu cere consimţământul meu, al tău, aşa cum i l-a cerut Fecioarei Maria. Numai în acest fel se realizează cuvântul pe care l-a pronunţat asupra mea, asupra ta. Atunci şi noi, ca Sfânta Fecioară Maria, suntem chemaţi să spunem:

9. “Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău!”

10. Desigur voinţa Sa nu ne este întotdeauna clară. Ca Sfânta Fecioară Maria, şi noi va trebui să cerem lumină ca să înţelegem ceea ce vrea Dumnezeu.

11. Trebuie să ascultăm bine vocea Sa în interiorul nostru, în deplină sinceritate, sfătuindu-ne, dacă trebuie, cu cel care ne poate ajuta. Dar odată înţeleasă voinţa Sa, imediat să-I spunem da.

12. Dacă într-adevăr am înţeles că voinţa Sa este lucrul cel mai mare şi cel mai frumos în viaţa noastră, nu ne vom resemna la „a trebui” să facem voinţa lui Dumnezeu,

13. ci vom fi mulţumiţi că „putem” să facem voinţa lui Dumnezeu, că putem urma planul Său, astfel încât să se împlinească ceea ce El a gândit pentru noi. Este lucrul cel mai bun pe care îl putem face, lucrul cel mai inteligent.

14. Uneori, totuşi, ceea ce El ne cere poate să ne pară absurd. Ni s-ar părea mai bine să facem altfel, am vrea să fim noi care vrem să luăm în mâini viaţa noastră.

15. Am vrea de-a dreptul să-I dăm noi un sfat lui Dumnezeu, să-I spunem noi cum să facă şi cum să nu facă.

16. Dar dacă eu cred că Dumnezeu este iubire şi mă încredinţez Lui, ştiu că ceea ce a prevăzut în viaţa mea şi în viaţa celor care sunt alături de mine, este pentru binele meu, este pentru binele lor.

17. Atunci mă încredinţez Lui, mă abandonez cu deplină încredere voinţei Sale şi o vreau cu toată fiinţa mea până la a mă identifica cu ea, ştiind că a accepta voinţa sa înseamnă a-L primi pe El, a-L îmbrăţişa, a mă hrăni cu El.

18. Trebuie să credem că nimic nu este întâmplător. Nici un eveniment fericit, banal sau dureros, nicio întâlnire, nicio situaţie familială, de serviciu, de şcoală, nicio condiţie de sănătate fizică sau morală nu este fără sens.

19. Fiecare lucru – eveniment, situaţie, persoană – este purtător al unui mesaj din partea lui Dumnezeu, fiecare lucru contribuie la îndeplinirea planului lui Dumnezeu pe care îl vom descoperi puţin câte puţin, zi de zi, făcând, la fel ca Fecioara Maria, voinţa lui Dumnezeu.

20. Cuvintele Fecioarei Maria: „Iată roaba Domnului” sunt deci răspunsul nostru de iubire la iubirea lui Dumnezeu. Ele ne menţin mereu îndreptaţi spre El, în ascultare, cu unica dorinţă de a îndeplini voinţa Sa ca să fim aşa cum ne vrea El.

21. “Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău!”

22. Cum să trăim deci acest Cuvânt? Da-ul nostru spus cuvântului lui Dumnezeu înseamnă, concret, a trăi bine, cu plinătate, fiecare moment, fiecare acţiune pe care voinţa lui Dumnezeu ne-o cere.

23. A fi cu totul acolo, în lucrarea respectivă, eliminând orice alt lucru, înlăturând gândurile, dorinţele, amintirile, acţiunile, care se referă la altceva.

24. Să spunem înaintea oricărei acţiuni a noastră: „Fie mie”, „Facă-se voia Ta”. Şi îndeplinind-o clipă de clipă, vom construi pietricică cu pietricică, minunatul, unicul şi irepetabilul mozaic al vieţii noastre, pe care Domnul l-a gândit dintotdeauna pentru fiecare dintre noi.

25. În faţa oricărei voinţe a lui Dumnezeu, fie dureroasă, fie plină de bucurie, vom putea repeta: „Fie mie după Cuvântul Tău!” sau, aşa cum ne-a învăţat Isus în rugăciunea „Tatăl nostru”, „facă-se voia Ta”.

26. “Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău!”(Lc 1,38) Text de: Chiara Lubich, publicat în decembrie 2002. Cuvântul Vieții este tradus în 96 de limbi și ajunge la milioane de persoane în toată lumea imprimat, prin intermediul radioului, TV sau internet. Pentru mai multe informații: www.focolare.org Varianta electronică tradusă în diferite limbi este publicată pe www.santuariosancalogero.org