Textul narativ – povestirea în ramă

1. Textul narativ – povestirea în ramă

2. De ce avem nevoie în viaţă de poveste/poveşti?(Ce reprezintă pentru oameni ritualul povestirii?)

3. Cum pot influenţa poveştile viaţa noastră de zi cu zi? Care sunt resursele textului narativ pentru a ridica probleme de viaţă şi a oferi posibile soluţii?

4. Resursele textului narativ în creionarea unor situaţii de viaţă Categoriile textului narativ: • spaţiul: Acţiunea se petrece în acelaşi loc, un spaţiu simbolic, neprecizat exact, situat undeva între “Ţara de Sus” şi “Ţara de Jos” a Moldovei, care sugerează, prin faptul că este descris ca o cetate, ideea desprinderii / ieşirii din realitate şi intrarea în ficţiune. E un spaţiu care conferă siguranţă şi detaşare de problemele cotidiene şi care pregăteşte condiţiile de oficiere a ritualului povestirii. (“Hanul acesta nu era han, era cetate”)

5. Resursele textului narativ în creionarea unor situaţii de viaţă Categoriile textului narativ: b. timpul: Şi timpul e unul simbolic: “o toamnă aurie”, cu rod bogat în podgoriile Moldovei, un timp al poveştilor, al retragerii pe lângă foc, iar vinul nu este altceva decât licoarea magică, necesară oricărui ritual, care dezleagă limbile şi predispune la poveste. Există două secvenţe temporale: • Este vorba, de fapt, de o ieşire din timpul istoric – în primul cadru; comisul Ioniţă este bătrân • în povestirea în ramă se fac referiri la alt moment, şi anume la “vremea lui Vodă Mihalache Sturza”, vremea tinereţii comisului Ioniţă

6. Resursele textului narativ în creionarea unor situaţii de viaţă Categoriile textului narativ: c. personajele: Există un singur personaj principal: comisul Ioniţă. El este şi liantul între cele două cadre narative. În primul cadru, el este doar personaj, iar în al doilea devine şi narator. În cadrul 1 există figuranţi: moş Leonte, Ancuţa cea tânără şi un personaj colectiv – drumeţii de la han În cadrul 2 apare, de asemenea, personajul colectiv – drumeţii de la han, însă alţii decât cei menţionaţi în primul plan narativ (pentru a susţine ideea trecerii timpului, a plonjării într-un alt plan temporal, naratorul precizează că aceştia sunt de mulkt “oale şi ulcele”) şi “cealaltă Ancuţă”, mama celei din cadrul 1 – figuranţi. Boierul de la han (care se dovedeşte a fi chiar Vodă) este personaj secundar. În ambele cadre narative apare personajul animalier, pretextul declanşării ritualului povestirii: calul “ca o mârţoagă”, de care râd drumeţii de la han, în primul cadru şi iapa comisului Ioniţă (devenită iapa lui Vodă în urma întâmplării din povestirea în ramă)

7. ETAPELE NARAŢIUNII – povestirea în ramă • Situaţia iniţială / expoziţiunea: descrierea spaţiului, a timpului şi a unor personaje (moş Leonte, comisul Ioniţă, Ancuţa cea tânără) sosirea drumeţilor la Hanul Ancuţei • Cauza declanşării acţiunii / intriga: drumeţii râd de calul comisului, văzându-l aşa de slab şi de urât • O nouă situaţie iniţială: Ioniţă începe o poveste din vremea tinereţii sale (în apărarea calului); se precizează spaţiul, timpul şi câteva personaje (tot la acest han, într-o vreme îndepărtată, cu alţi drumeţi şi cu “Ancuţa cea veche”) • Intriga: Ioniţă comisul are probleme (moştenite de multe generaţii) cu pământurile şi este hotărât să meargă la Vodă să-i facă dreptate

8. ETAPELE NARAŢIUNII • Desfăşurarea acţiunii: la han apare un boier pe care Ioniţă îl pofteşte la masă, îi oferă vin şi îi povesteşte necazurile sale, spunându-i că intenţionează să meargă la Vodă pentru a-şi rezolva problema. Boierul îl ascultă cu interes şi la sfârşit îl întreabă ce se va întâmpla dacă nici Vodă nu-i va face dreptate. Ioniţă răspunde cu o glumă pe seama iepei sale şi a lui Vodă. Toţi cei aflaţi la han râd, boierul pleacă din nou la drum, iar comisul îşi continuă şi el drumul. a Doua zi, ajunge la curtea domnească. • Situaţia critică / punctul culminant: Ioniţă constată că boierul de la han e chiar Vodă Mihalache Sturza (îi este ruşine de gluma făcută pe seama domnitorului şi nu ştie ce reacţie va avea acesta) • Depăşirea situaţiei critice: Vodă a înţeles gluma, îi face dreptate şi îl mai întreabă o dată ce s-ar fi întâmplat dacă nu l-ar fi ajutat. Comisul îi răspunde că nu-şi retrage cuvintele spuse la han. Cei doi râd şi se despart prieteneşte. • Situaţia finală / deznodământul: Ioniţă pleacă mulţumit, însoţit de oamenii trimişi de Vodă să-l ajute. Situaţia finală (cadrul 1): Comisul Ioniţă le explică drumeţilor de ce ar trebui să-i vadă calul cu alţi ochi. La han continuă poveştile.

9. CONCLUZII • Personajele din text se aseamănă cu unii oameni pe care îi cunoaştem deoarece: • la fel ca şi în text, există persoane cărora le place să povestească şi îi adună pe toţi ceilalţi în jurul lor; • există persoane care luptă pentru drepturile lor atunci când acestea le sunt încălcate, fiind astfel un model şi un sprijin pentru cei din jurul lor; • există, de asemenea, persoane care au autoritate şi pot rezolva problemele altora atunci când aceştia au dreptate (chiar dacă uneori au avut un conflict cu aceştia) acesta este un semn de înţelepciune; • celor care îi ironizează mereu pe cei din jurul lor li se poate răspunde în mod înţelept, fără a recurge la violenţă • uneori, lucrurile cele mai puţin atrăgătoare sunt cele mai valoroase

10. CONCLUZII • Textul studiat ne-a ajutat să vedem cum face faţă un om înţelept unor provocări: • Când drumeţii de la han au râs de calul său, comisul Ioniţă nu şi-a abandonat partenerul de drum, ci i-a venit în ajutor, povestind o întâmplare care i-a uimit pe toţi (şi i-a făcut să-i respecte calul). • Comisul a făcut tot posibilul să-şi facă dreptate într-un mod civilizat: apelând la autorităţi (Vodă) • Inteligenţa, politeţea şi generozitatea sunt valori care l-au ajutat în situaţiile limită. • Comunicarea apropie oamenii şi rezolvă cel mai bine problemele. • O discuţie te poate scoate din necaz mai bine decât o reacţie violentă. • Este bine să ai de-a face cu oameni care au simţul umorului.