Download
1 / 9
E N D
Magneziul Dinu Andrei Clasa 8 B
Informatiigenerale • Magneziul este elementul chimic din tabelul periodic al elementelorcare are simbolul Mg şi numărul atomic 12. Magneziul este al optulea element şi al treilea metal după aluminiu şi fier ca abundenţă în scoarţa solidă terestră, formând aproximativ 2% din masa acesteia. Magneziul este al treilea ca şi componenţă în sărurile dizolvate în apa mării. • Nume, Simbol, Număr: Magneziu, Mg, 12 • Serie chimică: metale alcalino-pământoase • Grupă, Perioadă: 2, 3 • Densitate:1738 kg/m³ • Culoare: alb-gri metalic
Proprietatiatomice Proprietatifizice • Masă atomică: 24,305 u • Rază atomică: 150 pm • Rază de covalenţă: 130 pm • Rază van der Waals: 173 pm • Configuraţie electronică: [Ne] 3s2 • Electroni pe nivelul de energie: 2, 8, 2 • Număr de oxidare: 2 • Oxid: bază tare • Structură cristalină: hexagonală • Fază ordinară: solid • Punct de topire: 649,9 °C, 923 K • Punct de fierbere: 1 089,9 °C, 1 363 K • Energie de fuziune: 8,954 kJ/mol • Energie de evaporare: 127,40 kJ/mol • Volum molar: 14,00×106 m³/kmol • Presiune de vapori: 361 • Viteza sunetului: 4602 m/sla 20 °C
Istoric • Denumirea este de origine greacă, Magnesia fiind numele unei regiuni din Tessalia. Englezul Joseph Black a identificat pentru prima oară magneziul ca element în anul 1755, Sir Humphry Davy a obţinut pentru prima dată magneziu pur în 1808, dintr-un amestec de oxid de magneziu şi HgO, iar A.A.B. Bussy l-a preparat într-o formă legată in 1831. Magneziul este un metal alcalino-pământos şi de aceea nu se întâlneşte decât combinat cu alte elemente. Se găseşte în zăcăminte mari de magnezit (carbonat de magneziu), dolomit şi alte mineralede exemplu talc.
Caracteristiciprincipale • Magneziul este un metal foarte rezistent, de culoare alb-argintie, foarte uşor (cu o treime mai uşor decât aluminiul) şi care devine uşor mat în contact cu aerul. În soluţie, formează ioni de Mg++. Este uşor de aprins când este sub formă de fâşii subţiri. Odată aprins, arde cu o flacără albă, foarte luminoasă şi este greu de stins, fiind capabil să ardă la interacţiunea cu azotul şi dioxidul de carbon.
Utilizare • Compuşi ai magneziului, în principal oxidul de magneziu, sunt utilizaţi ca material refractar pentru cuptoarele din industria siderurgică - la producerea fontei şi oţelului, industria metalelor neferoase, a sticlei şi a cimentului. Oxidul de magneziu şi alţi compuşi sunt de asemenea utilizaţi în agricultură (ca fertilizatori), chimie şi industria construcţiilor. Aliajul magneziu-aluminiu este utilizat în principal la conservarea băuturilor. Aliajele magneziului sunt de asemenea utilizate ca şi componente ale structurii automobilelor. O altă utilizare o reprezintă îndepărtarea sulfurilor de pe fier si oţeluri. • Alte utilizări: • Magneziul, ca şi aluminiul, este rezistent şi uşor, deci este folosit la construcţia autovehiculelor de mare volum. • Combinat în aliaje, este esenţial în construcţia avioanelor şi rachetelor. • Aliat cu aluminiul, îi îmbunătăţeşte acestuia caracteristicile mecanice, de prelucrare şi de sudare. • Agent reducător pentru producerea uraniului pur şi a altor metale din sărurile lor. • Hidroxidul său este folosit în "laptele de magneziu", clorura şi sulfatul de magneziu în săruri Epsom, iar citraţii săi în medicină. • Pudra de carbonat de magneziu este folosită de sportivi – gimnaste, halterofili. • Stearatul de magneziu este o pudră albă, cu proprietăţi de ungere. În industria farmaceutică este folosit în procesul de fabricare a tabletelor. • Este folosit de asemenea în pirotehnieşi la fabricarea bombelor incendiare.
Resurse • Deşi magneziul se găseşte în peste 60 de minerale, numai dolomitul, magnezitul, brucitul, carnalitul, talcul şi olivina au importanţă economică. În Statele Unite, acest metal se obţine în principal prin electroliza clorurii de magneziu din apa de mare şi lacuri sărate. • catod: Mg2+ + 2e- → M • anod: 2Cl- → Cl2 (gaz) + 2e- • Până în 1995, Statele Unite erau cel mai mare producător de magneziu, furnizând 45% din producţia mondială. Astăzi, China a preluat supremaţia, cu 60% din producţia mondială. China foloseste o metodă complet diferită de obţinere a magneziului şi anume dezoxidarea silicotermică.
Surse din alimentatie • Verdeţurile, ca de exemplu spanacul, furnizează magneziu pentru că molecula de clorofilă conţine acest metal. Nucile, seminţeleşi unele cereale sunt o bună sursă de magneziu. Deşi magneziul este prezent în multe alimente, se întâlneşte în general în cantităţi mici. Conform părerii multor nutriţionişti, necesarul zilnic de magneziu nu poate fi asimilat dintr-un singur fel de mâncare. Mâncând o mare varietate de mâncăruri, incluzând cinci feluri de fructe şi legume zilnic şi multe cereale, se poate asigura doza adecvată de magneziu. • Cantitatea de magneziu conţinută în alimentele prelucrate este în general mică. Apa poate fi o sursă de magneziu, dar cantitatea diferă în funcţie de calitatea apei. Iată câteva alimente şi cantitatea de magneziu aferentă: • spanac (1/2 cana)= 80 mg • unt de arahide (2 lingurite) = 50 mg • lapte degresat (1 cana) = 40 mg
