1 / 57

Pneumatologie

Pneumatologie. Termeni: ebr. „ruah” – cu sensuri multiple: - vânt: forță impersonală, invizibilă, misterioasă (Gen. 8.1; Ex. 10.13; Num. 11.31; Ier. 10.13; Iona 1.4) - suflare: forță vie ce asigură vitalitatea ființelor vii, duh uman, duh angelic (Gen. 6.17; 7.15; Ier. 10.14)

woody
Download Presentation

Pneumatologie

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Pneumatologie Termeni: • ebr. „ruah” – cu sensuri multiple: - vânt: forță impersonală, invizibilă, misterioasă (Gen. 8.1; Ex. 10.13; Num. 11.31; Ier. 10.13; Iona 1.4) - suflare: forță vie ce asigură vitalitatea ființelor vii, duh uman, duh angelic (Gen. 6.17; 7.15; Ier. 10.14) - Duh: forță divină personală, Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt (Jud. 3.10; Num. 24.2; Ez. 37.9 • gr. „pneuma” – cu sensuri similare cu „ruah”: vânt, duh uman, duh angelic/demonic, Duhul lui Dumnezeu/Duhul Sfânt (de peste 250 ori) • „Pneumatologie” – ramură a teologiei sistematice, care studiază Persoana și lucrarea Duhului Sfânt

  2. Cine este Duhul Sfânt? Opinii: • o putere impresonală (Martorii lui Iehova) • o altă formă de manifestare a aceleiași Persoane divine (modalismul) • o Persoană divină, distinctă de Tatăl și de Fiul (crezul creștin): • CrezulNiceo-Constantinopolitan (381): „Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci”. • Crezul atanasian (sec. V): „noi ne închinăm unui Dumnezeu în Trinitate, iar Trinității în unitate; fărăa confunda Persoanele și fărăa diviza făptura (Dumnezeirii). Căci existăo singură Persoanăa Tatălui, o alta a Fiului, și o alta a Duhului Sfânt. ÎnsăDumnezeirea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt este întru totul una: egalăîn glorie, co-eternăîn mărire”.

  3. Opinii greșite despre Duhul Sfânt • Duhul Sfânt este o influență sau o putere impersonală, pe motiv că: • gr.pneuma(duh, vânt, suflare) esteun subst. neutru care exprimă adeseao forță impersonală (Is. 40.7; In. 3.5-8) - când Pneuma se referă la Duhul Sfânt, NT folosește pronume personale • termenii „tată” și „fiu”, se referă, în sens obișnuit, la persoane, pe când „duh” se referă la ceva impersonal - Biblia folosește frecvent termenul „duh” cu referire la persoane (îngeri, (Dumnezeu); personalitatea nu cere neaparat corporalitate. • simbolurile Duhul Sfânt sunt impersonale (vânt, foc, apă, ulei, pecete) - Biblia conține simboluri impersonale și pentru Domnul Isus (stâncă, miel, leu), fără a-I nega personalitatea • lucrarea Duhului Sfânt pare a fi o influență sau o forță mistică, secretă, invizibilă: - Biblia spune că și Dumnezeu este Duh (In. 4.24), dar și Persoană divină reală

  4. Opinii greșite despre Duhul Sfânt 2) Duhul Sfânt este o altă formă de manifestare a aceleiași Persoane divine, astfel: • Dumnezeu, Unul ca esență și ca persoană, S-a revelat mai întâi ca Dumnezeu Tatăl, apoi ca Dumnezeu Fiul și mai apoi ca Dumnezeu Duhul Sfânt • Trinitatea nu este decât o sumă a acestor trei moduri de revelație (opinie numită „modalism”) - Biblia oferă dovezi clare că Duhul este distinct de Tatăl și de Fiul (Mat. 3.16-17; 28.19; In 14.16; 15.26; Fapte 2.33; 10.38; 2 Cor. 13.14; Evr. 9.14)

  5. Personalitatea Duhului Sfânt Duhul Sfânt este o Persoană, întrucât: • Eleste exprimat prin pronume personale: - pers. I: Eu, Mie, Mine (Fapte 13.2) - pers. a III-a sg: deși „pneuma” este neutru, pron. este masc: (pe) El, (al) Lui (In. 14. 17,26; 15.26; 16.7-14) • El deține atribute personale: rațiune (Rom. 8.27; 1 Cor. 2.10-13), sentimente (Rom. 8.26-27; 15.30; Col. 1.18) și voință (Fapte 15.28; 1 Cor. 12.11) • El are titluri sau nume personale: („Mângâitorul” - In. 14.16,26; 15.26; 16.7). Obs: în gr. „allos” = „altul de aceeași natură” și „heteros” = „altul de natură diferită”; Duhul Sfânt este „allos Mângâietor” (In. 14.16), adică personal și divin ca Domnul Isus.

  6. Personalitatea Duhului Sfânt (continuare) • El face lucrări personale: lucrează (1 Cor. 12.11), cercetează (1 Cor. 2.10), vorbește (Fapte 13.2), mărturisește (In. 15.26), învață (In. 14.26), convinge (In. 16.8-11), mijlocește (Rom. 8.26), călăuzește (In. 16.13), regenerează omul (In. 3.5-6), cheamă slujitori (Fapte 13.2), împuternicește și împarte daruri spirituale (1 Cor. 12.7-11), glorifică pe Christos (In. 16.14) etc. • El intră în relații personale, așa încât oamenii Îl pot: întrista (Ef. 4.30), batjocori (Evr. 10.29), minți (Fapte 5.3), huli (Mat. 12.31-32), ispiti (Fapte 6.9), stinge (1 Tes. 5.19), sau I se pot împotrivi (Fapte 7.51). „Duhul Sfânt a venit să fie personal în cei cu care Isus a fost personal” (K.J. Conner). Dacă Duhul Sfânt ar fi fost o forță impersonală, nu ar fi putut lua locul Persoanei divine a Domnului Isus.

  7. Divinitatea Duhului Sfânt Duhul Sfânt este Dumnezeu, întrucât: • El este asociat divin cu Tatăl și cu Fiul: - în același Nume (Mat. 28.19) - în aceeași binecuvântare (2 Cor. 13.14) - în aceeași lucrare (Mat. 3.16-17; 1 Cor. 12.4-6) • El este distinct divin de Tatăl și de Fiul: - Duhul purcede de la Tatăl, prin Fiul (In. 15.26) - Tatăl și Duhul Îl trimit pe Fiul (Is. 48.12,16)

  8. Divinitatea Duhului Sfânt(continuare) • El are atribute divine: - atribute esențiale: divinitate (Fapte 5.3-4; 1 Cor. 3.16; 12.4-6; 2 Cor. 3.17), eternitate (Evr. 9.14), omnipotență (Lc. 1.35; Evr. 2.4), omnisciență (In. 14.26; 1 Cor. 2.10), omniprezență (Ps. 139.7-10), viață în Sine (Rom. 8.2) -atribute morale: adevăr (In. 16.13), dragoste (Rom. 15.30), sfințenie (Rom. 1.4; Efes. 4.30) • El face lucrări divine: Creația (Gen. 1.1-2), inspirația Bibliei (2 Tim. 3.16), nașterea din nou (In. 3.3-5), învierea credincioșilor (Rom. 8.11) etc. • El este numit Dumnezeu: (Fapte 5.3-4)

  9. Sfânta Treime născut TATĂL TATĂL FIUL născut purces purces FIUL DUHUL SFÂNT DUHUL SFÂNT

  10. Închinarea și rugăciunea către Duhul Sfânt • Normal, rugăciunea trebuie adresată Tatălui, în Numele Domnului Isus, prin Duhul Sfânt (In. 4.23-24; 16.23; Ef.2.18; Fil. 3.3) • Biblia nu conține un precedent sau o poruncă, dar nici o interdicție de a ne închina Duhului Sfânt • Întrucât Duhul Sfânt este Dumnezeu, majoritatea bisericilor Îi aduce închinare și rugăciune, ca de ex: - liturghia anglicană: „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, care a fost de la început, este şi va fi în veci de veci, Amin!” - cântarea noastră: „Tată, Te iubesc, Te ador şi Te slăvesc/ Isus, Te iubesc, Te ador şi Te slăvesc/ Duh Sfânt, Te iubesc, Te ador şi Te slăvesc” etc.

  11. Numele Duhului Sfânt în VT În Vechiul Testament, nu apare numele „Duhul Sfânt”, ci alte expresii/termeni cu sens apropiat: • „Duhul Tău cel Sfânt” (Ps. 51.11) • „Duhul Lui cel Sfânt” (Is. 63.10-11) • „Duhul lui Dumnezeu” (Gen. 1.2; Ex. 31.3; Num. 24.2; 1 Sam. 10.10; 19.20; 2 Cron. 24.20; Iov 33.4) • „Duhul Domnului” (cea mai frecventă în VT: Jud. 3.10; 6.34; 11.29; 14.6,19; 15.14; 1 Sam. 10.6; Is. 11.2; 61.1 etc.) • „Duhul Meu/Tău/Lui” (Gen. 6.3; Ps. 104.30; Iov 34.14) • „Duhul” (Num. 11.25-26; 1 Cron. 12.18; Is. 32.15; Ez. 2.2; 3.12,14,24; 8.3; 11.1; 43.5)

  12. Numele Duhului Sfânt în NT În Noul Testament, „Duhul Sfânt” apare frecvent, interschimbabil cu alte expresii similare: • „Duhul lui Dumnezeu” (Mat. 12.28,32; Rom. 8.9; 1 Cor. 3.16; 1 Cor. 6.19) • „Duhul Tatălui” (Mat. 10.20; Mc. 13.11; Lc. 12.12) • „Duhul Domnului” (Lc. 4.18; Fapte 1.8; 2 Cor. 3.17) • „Duhul lui Christos” (Rom. 8.9; 1 Pet. 1.11) • „Duhul” (Mat. 4.1; Gal. 3.2,3,5) etc.

  13. Titluri ale Duhului Sfânt în NT • „Duhul adevărului” (In. 14.16-17; 16.13) • „Duhul harului” (Evr. 10.29) • „Duhul sfințeniei” (Rom. 1.4) • „Duhul de viață” (Rom. 8.2) • „Duhul înfierii” (Rom. 8.15) • „Duhul slavei” (1 Pet. 4.14) • „Duhul cel veșnic” (Evr. 9.14) • „Mângâietorul” (In. 14.16; 16.13)etc.

  14. Simbolurile Duhului Sfânt • porumbelul (Mat. 3.16; Lc. 3.22) • vântul (Fapte 2.2; In. 3.8; Ez. 37.9-10; Is. 40.7) • apa (In. 7.38-39; 4.4; Ps. 72.6; 87.7; Is. 44.3) • focul (Fapte 2.3; Is. 4.4; Ex. 19.18; Evr. 13.29) • uleiul (Lc. 4.18; Fapte 10.38; 1 In. 2.20,27) • pecetea (2 Cor. 1.22; Efes. 1.13; 4.30) • arvuna (2 Cor. 1.22; 5.5; Efes. 1.14) • altele (ploaia, roua, râul, atmosfera, ungerea, îmbrăcămintea etc.)

  15. Pecetea și arvuna Cele două metafore pauline au sens contrariat: • botezul cu Duhul Sfânt, sau • Duhul care locuiește în fiecare credincios Sensul 2) beneficiază de argumente mai convingătoare: • și celelalte simboluri se referă la Duhul (nu strict la botezul cu Duhul Sfânt • Duhul(nu botezul) este arvuna (Efes. 1.14) • „arvuna Duhului” (2 Cor. 5.5) se poate traduce „arvuna, adică Duhul” • pecetea se pune peste cei ce devin copiii Lui, atunci când cred(In. 1.12)

  16. Lucrarea Duhului Sfânt în VT În VT, lucrarea Duhului Sfânt nu s-a extins „peste orice făptură”, ci s-a concentrat în câteva domenii majore: • Creația: rol activ în crearea Universului, a ființelor vii și a omului (Gen.1.1-2,30; 2.7; Ps. 104.30) • lumea păcătoasă: rol activ în limitarea păcatului și în predicarea neprihănirii în lumea dinainte de potop (Gen. 6.3; 1 Pet.3.18-20) • poporul Israel: - iluminarea și împuternicirea unor personalități: Iosif (Gen. 41.38); Moise, Iosua și cei 70 de bătrâni(Num. 11.25-28), Bețaleel și Oholiab (Ex. 31.3; 35.31) - ungerea, transformarea șiîmputernicirea unor judecători și regi (ex. Otniel, Ghedeon, Samson, Debora, Saul, David, Solomon) - ungerea și împuternicirea profeților (Samuel, Isaia, Ieremia etc.) • inspirația Scripturilor (2 Pet. 1.21; 1 Pet. 1.11-12; 2 Sam. 23.2)

  17. Lucrarea Duhului Sfânt în NT Înainte de Cincizecime: • în viața anumitor persoane: umplute ca în VT (Zaharia, Elisabeta, Ioan Botezătorul, Maria, Simeon) • în viața Domnului Isus: concepere (Lc. 1.35), botez (Mat. 3.16), umplere (In. 3.34), călăuzire (Lc. 4.1,18), împuternicire (Lc. 4.14), lucrare (Mat. 12.28; Fapte 1.2), aducere ca jertfă (Evr. 9.14), înviere (Rom. 8.11), confirmare (1 Tim. 3.16), înălțare, etc.

  18. Lucrarea Duhului Sfânt în NT După Cincizecime: • în viața celui păcătos: convingerea (In. 16.8-11) • în viața celui credincios: nașterea din nou (In. 3.5-6), locuirea în credincios (In. 14.23; Rom. 8.8; 1 Cor. 6.19), botezul/umplerea (Mat. 3.11; Fapte 2.4), sfințirea (2 Tes. 2.13; 1 Pet. 1.2) și glorificarea (Rom. 8.11,23) • în viața Bisericii: încorporează (1 Cor. 12.13; 1 Cor. 3.16), împuternicește (1 Cor. 12.4-11; Rom. 12.6-8), guvernează (Fapte 13.1-3; 15.28; 20.28; Efes. 4.8-12)

  19. Cooperarea Duhului Sfânt cu omul DUHUL SFÂNT DUHUL SFÂNT LOCUIEȘTE ÎN CREDINCIOS – ROM.8.9u convingere botez Duh sfințire naștere din nou glorificare OMUL pocăință /credință botez în apă umblare prin Duhul

  20. Convingerea celor păcătoși Este apelul Duhului Sfânt la rațiunea și conștiința păcătosului, oferindu-i dovezile necesare luării unei decizii corecte față de Dumnezeu, prin Domnul Isus Christos (In. 16.8-11). • Obiect: păcătoșii separați și ostili față de Dumnezeu (Ef. 2.1-3) • Scop: confruntarea cu dovezi, în vederea luării unei decizii • Procedură: Duhul Sfânt oferă păcătosului dovezi despre Domnul Isus, din Cuvânt, suficiente pentru a recunoaște : - păcatul respingerii lui Christos (v. 9) - neprihănirea Lui confirmată de Tatăl (v. 10) - judecata pe care El a început-o deja (v. 11) • Rezultate: decizie personală - împotrivire sau pocăință

  21. Pocăința Este o decizie personală a păcătosului de a se întoarce de la trăirea în păcat la o viață cu Dumnezeu. Implică: • inițiativă divină: - Dumnezeu oferă ocazia de pocăință (Fapte 5.31; 11.18; 2 Tim. 2.25) - Duhul Sfânt oferă convingerea necesară (In. 16.8-11) • răspuns uman: - păcătosul ia decizia personală de a se pocăi (Mat. 3.2; Fapte 2.38; 17.30) Pocăința, ca decizie finală, nu este lucrarea Duhului Sfânt, ci responsabilitatea îi revine omului (Rom. 2.5; Fapte 8.22)

  22. Nașterea din nou Este înoirea spirituală produsă de Duhul Sfânt, prin Cuvântul lui Dumnezeu („apa”), în păcătosul care se pocăiește și crede (In. 3.3-5).

  23. Locuirea Duhului în credincios • Este prezența lucrativă a Duhului Sfânt în credincios, care a produs nașterea din nou și continuă să lucreze sfințirea în el și împreună cu el, de-a lungul întregii sale vieți pe calea mântuirii. • Este distinctă de botezul cu Duhul Sfânt:

  24. Sfințirea Este un proces lucrat de Duhul Sfânt în cooperare cu credinciosul, de-a lungul întregii vieți (Rom. 15.16; 1 Cor. 6.11-12; Gal. 5.16-25; 2 Tes. 2.13-14; 1 Pet. 1.2) Nu este: • legalism (păzirea strictă a cerințelor Legii) • libertinism (antinomianism: ignorarea voită a cerințelor Legii) • perfecționism (Mișc. Holiness: o experiență numită „sfințirea deplină”, privită ca „a doua lucrare a harului”)

  25. Glorificarea Este lucrarea escatologică a lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, de înviere/transformare a trupurilor sfinților și de răpire și strămutare în cer (Rom. 8.9-11; 1 Cor. 15.51-55; 1 Tes.4.15-17)

  26. „Făgăduința Duhului Sfânt” din VT „Făgăduința Duhului Sfânt” (Fapte 2.33) are două sensuri -(A.D. Palma – The Holy Spirit):

  27. „A boteza cu Duhul Sfânt” • „a boteza cu Duhul Sfânt”(„baptizei en pneumati”)- două sensuri diferite:

  28. „A umple cu Duhul Sfânt” • „a umple cu Duhul Sfânt” – sensuri diverse: Expresia poate descrie atât experiența inițială a botezului cu Duhul Sfânt (Fapte 2.4), cât și ulterioarele primiri de putere (Fapte 4.31).Orice botez este o umplere, dar nu orice umplere este un botez; există un singur botez și mai multe umpleri.

  29. Alte expresii verbale sinonime • „îmbrăcați cu putere de sus” (Lc. 24.49) • „a cădea peste”, „a Se pogorî” (Fapte 10.44; 11.15) • „a Se vărsa”, „a Se turna” (Fapte 2.17,18,33; 10.45) • „a veni peste” (Fapte 1.8; 19.6) • „a primi Duhul” (Fapte 2.38; 8.15,17; 10.47; 19.2) • „a da Duhul” (Lc. 11.13; Fapte 8.18)

  30. Alte expresii sinonime Expresii substantivale: • „făgăduinţa Tatălui”(Fapte 1.4) • „făgăduinţa Duhului”(Fapte 2.33, 39) • „darul Duhului”(Fapte 2.38; 10.45; 11.17 ) • „darul lui Dumnezeu”(Fapte 8.20) Expresii convenționale: • „botezul cu Duhul Sfânt” (penticostali) • „a doua/a treia lucrare a harului”(pent. Holiness) • „eliberarea Duhului” (charismatici)

  31. „Râuri de apă vie” • Sens: botezul cu Duhul Sfânt (In. 7.38-39) • Baza obiectivă: Înălțarea și glorificarea Domnului Isus (v. 39) • Baza subiectivă: (v. 37-38) - setea după Dumnezeu - voința (a veni și a bea, cf. Mat. 11.28) - credința (cf. Evr. 11.6) • Rezultatul: - o umplere lăuntrică - o revărsare exterioară

  32. Duhul „cu voi” și ”în voi” Sensuri propuse (In. 14.17): • două experiențe pneumatice separate: „cu voi” = nașterea din nou; „în voi” = botezul cu Duhul Sfânt • două moduri de experimentare a Duhului: „cu voi” = ca în VT; „în voi” = ca după Cincizecime Contextul sugerează sensul 2): - până la Înviere, Domnul Isus a fost „cu ei”; după Înălțare, va fi „în ei” (v. 20) - „rămâne cu voi” este la prezent, iar „va fi în voi”, la viitor (după Cincizecime)

  33. „Luați Duh Sfânt”

  34. Botezul cu Duhul Sfânt

  35. Isaia 11.2 • Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.

  36. Botezul cu Duhul Sfânt Definiție descriptivă: • o experiență cu Dumnezeu • normativă • separată/ulterioară convertirii • însoțită de dovada fizică inițială a vorbirii în limbi • cu rol de împuternicire pentru misiune • „poarta” către darurile cu manifestare miraculoasă

  37. Botezul ca experiență cu Dumnezeu • O experiență biblică: - Fapte 2.1-4: Ierusalim (Cincizecimea) - Fapte 8.14-17: Samaria - Fapte 9.17-18: Damasc - Fapte 10.44-48: Cezareea - Fapte 19.1-6: Efes • cu Cele 3 Persoane ale Trinității: - Tatăl, de la Care purcede Duhul (In. 15.26) - Fiul, Care botează cu/în Duhul (Mat. 3.11) - Duhul, „mediul” în care ne botează

  38. Normativitatea botezului Argumente: • Cartea Fapte conține o teologie a Duhului de sine stătătoare • Luca scrie 5 narațiuni despre botezul Duhului cu intenția de a stabili un precedent normativ (elementul descriptiv repetat devine element prescriptiv - David Petts) • Petru afirmă universalitatea și, implicit, normativitatea botezului cu Duhul Sfânt (Fapte 2.38-39) • Apostolii rezolvă promp două anomalii (Fapte 8:14u; 19.1u) • Mulțimea celor ce au experimentat botezul Duhului (în Biserica primară și de-a lungul istoriei) constituie o dovadă vie a normativității botezului cu Duhul Sfânt

  39. „Cele două stadii” Din lucrarea Duhului în credincios, amplă și continuă, teologia penticostală distinge „două stadii”ce nu trebuie confundate: 1) locuirea Duhului în credincios (la convertire): - păcătosul se pocăiește și crede - Duhul Sfânt produce nașterea din nou în el și continuă să locuiască în el (In. 3.5-6; Tit 3.5; Rom. 8.9) 2) primirea plinătății Duhului (la botezul cu Duhul Sfânt): - credinciosul (locuit de Duhul) cere și crede - Domnul Isus îi dă plinătatea Duhului, adică îl botează cu Duhul Sfânt (Lc. 11.13; Fapte 1.8; 2.4;8.17; 9.17; 10.44; 19.6) „Cele două stadii” sunt numite, simplu: (1) convertire și (2) botezul cu Duhul Sfânt.

  40. Rom 8:9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

  41. Separabilitatea/ulterioritatea Separabilitatea și ulterioritatea se referă la faptul că „cele două stadii” sunt separate logic și, adesea, cronologic:

  42. Separabilitatea/ulterioritatea:dovezi biblice 1. Domnul Isus: • S-a născut și a trăit sub Legea mozaică • Duhul Sfânt nu fusese revărsat peste întregul popor al lui Dumnezeu Lucrarea Duhului în două stadii – o paradigmă pentru botezul cu Duhul Sfânt: 1) zămislit de la Duhul Sfânt – în pântecele Mariei (Lc. 1.35): - Duhul Sfânt a rămas în permanență cu Isus, din momentul zămislirii (Is. 11.1-2; Lc. 1.41; In. 3.34) – vezi și cazul lui Ioan Botezătorul, Lc. 1.15 • împuternicit de Duhul – la Iordan (Lc. 3.21-22; 4.18; Fapte 10.38): - pogorârea Duhului peste El este considerată botezul Său cu Duhul Sfânt - a fost separat de botezul în apă și asociat mai degrabă cu rugăciunea - a avut loc după ce a fost botezat în apă, pe când Se ruga (Lc. 3.21-22)

  43. Separabilitatea/ulterioritatea 2. Cei 120 de ucenici (Fapte 2.1-21) – două stadii: 1) convertirea- înainte de Cincizecime: - erau o comunitate de credincioși separați de lume (Lc. 9.1u; In. 17.14) - numele lor erau scrise în ceruri (Lc. 10.20) - erau curați datorită Cuvântului (In. 15.3) - erau uniți cu Domnul Isus Christos (In. 15.5) - au avut câteva experiențe soteriologicecu Duhul Sfânt(In. 14.17; 20.22) 2) botezulcu Duhul Sfânt - la Cincizecime: - au fost umpluți de Duh Sfânt - au vorbit în limbi (Fapte 2.4)

  44. Separabilitatea/ulterioritatea 3. Credincioșii din Samaria (Fapte 8.1-17) – două stadii: 1) convertirea – prin misiunea lui Filip: - au primit Cuvântul (v. 12,14) - au trăit bucuria mântuirii (v. 8) - au fost botezați în apă (v. 12) 2) botezul cu Duhul Sfânt – prin misiunea lui Petru și a lui Ioan: - au primit Duhul Sfânt, nu doar o manifestare a darurilor Duhului (v. 15) - primit prin rugăciune și punerea mâinilor apostolilor (v. 15-17) - însoțit de manifestări supranaturale perceptibile (v. 18) - după o perioadă de timp considerabilă de la convertire

  45. Separabilitatea/ulterioritatea 4. Saul din Tars (Fapte 9.1-18) – două stadii: 1) convertirea– pe drumul Damascului: - a capitulat, recunoscând autoritatea Domnului Isus (v. 6) - „se roagă” (v. 11) – poate fi o dovadă a convertirii - „frate” (v. 17) – un apelativ creștinesc, mai degrabă decât evreiesc 2) botezulcu Duhul Sfânt – în cetatea Damasc: - se disting 4 momente separate: punerea mâinilor, vindecarea, botezul cu Duhul Sfânt și botezul în apă (v. 17-18) - vindecarea și umplerea de Duh se leagă mai degrabă de punerea mâinilor decât de botezul în apă (v. 17-18) - punerea mâinilor pentru primirea Duhului nu este o prerogativă exclusiv apostolică (Anania era un ucenic, v. 10)

  46. Separabilitatea/ulterioritatea 5. Credincioșii din Cezareea (Fapte 10.34-48) – două stadii: 1) convertirea– la predica lui Petru: - au crezut și s-au pocăit (11.17) - au fost justificați (15.9) 2) botezul cu Duhul Sfânt – două posibilități: (a) simultan, dar distinct de convertire: au avut „o experiență unificată” compusă din două acte distincte: convertire și botez cu Duh Sfânt (b) ulterior convertirii: s-au convertit și imediat au fost botezați cu Duhul Sfânt - vorbeau în limbi și măreau pe Dumnezeu (v. 46) Separabilitatea logică, sigură și suficientă, nu impune neaparat și separabilitate cronologică (ulterioritate).

  47. Separabilitatea/ulterioritatea 6. Credincioșii din Efes (Fapte 19.1-7) – două stadii: 1) convertirea– înainte de întâlnirea cu Pavel: - au crezut (v. 2) - în Domnul Isus (cf. Fapte 18.25) - au fost botezați cu botezul lui Ioan, care implica pocăința (v. 3, Mat. 3.2-8) - „ucenici” (v. 2) -termen tehnic, de 28 de ori în Fapte, cu sensul clar de creștini (cf. Fapte 11.26) - „ucenicii” (v. 2) se pare că erau „frații” (Fapte 18.27) 2) botezulcu Duhul Sfânt – la întâlnirea cu Pavel: - după un interval considerabil de la convertire - după botezul în apă și separat de acesta (v. 5-6) - prin punerea mîinilor apostolului (v. 6) - vorbeau în limbi și prooroceau (v. 6)

  48. „Dovada fizică inițială” Sintagma „dovada fizică inițială” nu apare în Biblie, ci este o formulare teologică relativ recentă: • 1900-1901: Charles Parham elaboreazăformula ideologică distinctă a vorbirii în limbi ca dovadă iniţială a botezului cu Duhul Sfânt • 1906: William Seymour o include în „The Apostolic Faith” (publicaţia oficială a Misiunii de pe Azusa Street) • 1907: J.H. King, lider al Pentecostal Holiness Church din USA: „dovada iniţială a botezului cu Duhul Sfânt” • 1910: Church of God, art. 9 al Mărturisirii de Credință: „vorbirea în limbi este dovada iniţială a botezului cu Duhul Sfânt” • 1916: Assemblies of God, art.8 al Mărturisirii de Credinţă: „Botezul credincioşilor în Duhul Sfânt este confirmat de dovada fizică iniţială a vorbirii în alte limbi” • 1948: The Pentecostal Fellowship of North America (cele mai mari 15 grupări penticostale americane), art.5 din „Statement of Truth”: „Noi credem ... în botezul în Duhul Sfânt cu dovada iniţială a vorbirii în limbi după cum dă Duhul”

  49. „Dovada” botezului – alte opinii Alte poziții penticostale/charismatice privind vorbirea în limbi: • o dovadă a botezului în Duh: Thomas B. Barratt (Norvegia), Lewi Pethrus (Suedia), „Iglesia Metodista Pentecostal de Chile”, „Iglesia Pentecostal de Chile” etc. • nu este dovada absolut necesară a botezului în Duh: - botezul în Duh oferă capacitatea de a vorbi în limbi, dar vorbirea în limbi nu este dovada absolut necesară a primirii Duhului (Jack Hayford, Anglia) - semnul botezului în Duh este puterea de mărturisire (Samuel Edestav, Suedia) • nu este dovada botezului în Duh: Schweizerischen Pfingsmission, Elveţia ; Christlicher Gemeinschaftsverband Mulheim- Ruhr, Germania, „The Church of the Living God”, USA

  50. Relația dintre botez și vorbirea în limbi • Pogorârea Duhului Sfânt - înainte de Cincizecime: • dovada cea mai frecventă era proorocia • alte dovezi: darurile vindecărilor, minunilor, exorcizărilor • Botezul cu Duhul Sfânt - după Cincizecime (o schimbare de paradigmă): • dovada cea dintâi și cea mai clară este vorbirea în limbi • alte dovezi imediate posibile: - laude lui Dumnezeu (Fapte 2.11,47; 10.46) - bucurie copleșitoare (Fapte 2.46) - dorință de a mărturisi și altora pe Domnul Isus (Fapte 1.8; 2.14-18; 3.31) - primirea unor daruri spirituale miraculoase (Fapte 19.6)

More Related