ARSURILE

1. SAJ BRǍILA DR.IUGA VIORICA Medic Primar Medicina Generalǎ Medic Specialist Medicina de Urgențǎ Asistent medical NEGOTEI ELENA

2.  Arsurile sunt accidente provocate de căldură sub diferite forme, agenţi chimici, electricitate şiiradiaţii. ce pot descărca în ţesuturi cantităţi diferite de energie lezantă în unitatea de timp: lichide fierbinţi, aburi supraîncălziţi, flăcări, gaze inflamabile, solide fierbinţi, corpuri vascoase topite (bitum, ceară) etc. Majoritatea factorilor etiologici ai arsurii sunt agenţi termici, fizici CEL MAI IMPORTANT >>> SA NU DEVII O VICTIMĂ! !!!!!!!

3. În funcţie de agentul traumatic care le-a produs, arsurile pot fi clasificate în:  arsuri produse prin căldură (termice): flacară, metale topite, lichide şi vapori fierbinti;  arsuri produse prin substanţe chimice: acizi, baze, unele săruri;  arsuri produse prin electricitate: flama electrică;  arsuri produse prin radiaţii: raze ultraviolete, Röntgen, gamma. temperaturăşi de timpul de acţiunedetermină:  alterarea echipamentului enzimatic tisular dacă temperatura agentului termic a fost între 46 ºC şi 60 ºC; dacă timpul de acţiune a agentului termic este scurt şi temperatura acestuia nu a depăşit 60 ºC, leziunile sunt reversibile;  necroza de coagulare care se produce la temperaturi ale agentului termic peste 60 ºC;  carbonizarea ţesuturilor se produce la temperaturi peste 600 ºC;  calcinarea tisulară care este determinată de temperaturi ale agentului termic peste 1000 ºC. Principalul factor etiopatogenic în arsuri este agentul termic care în funcţie de

7. Arsură prin agent electric Acid clorhidric Arsură prin lichid fierbinte 1. Arsurăchimică glob ocular cu substanţăacidă 2. Arsurăchimică glob ocular produsă de substanţă alcalină (leşie)

8. Arsură chimică produsă de acid Arsură provocată de soda caustică Arsură la nivelul degetelor determinată de acid hidrofluoric Arsură provocată de ciment

9. Arsuri superficiale (epidermice, gradul I) - arsuri solare, expunere de scurtădurată la lichide sau la alţiagenţi termici cu temperaturi sub 50°C. Aceste zone de arsurăsuperficială nu sunt luate de obicei în calculul suprafeţei arse, decât dacă sunt foarte întinse, în cazul unui copil de vârstămică. Au următoarele caracteristici:  lezează numai epidermul;  aspect roşuşiuşoredemaţiatal tegumentului;  senzaţie de usturime şicăldurălocală;  vindecare spontană, în 2-3 zile, fărăconsecinţe definitive;  hiperpigmentare şi descuamare tranzitorii.

10. Arsuri parţiale superficiale (dermice superficiale, gradul II A): o lezează epidermul în totalitate şi,parţial, dermul şi anexele cutanate; o apar flictene, edem perilezional, aspect rozat; o caracterizate de durere vie; o determinăinflamaţielocalăşi exsudat abundent; o sunt însoţite de sete, oligurie - la suprafeţe arse de peste 10% din suprafaţa corpului (SC) la adult şi peste 5% SC la copilul mic; o prezintă vindecare spontană în 7-14 zile, fărăconsecinţe cicatriceale definitive.

11.  lezează epidermul în totalitate şi dermul în profunzime;  apar flictene şiescarăalbă sau roşu-viu;  determină edem perilezional important;  determină exsudat moderat, inflamaţielocală intensă;  prezintă durere intensă/zone de analgezie;  sunt însoţite de sete, oligurie, afectarea mai marcată a stării generale;  prezintă vindecare spontanăposibilă (pentru suprafeţe limitate), în 14-21 de zile, cu zone cicatriceale. Arsură de gradul II –mână.Aspect iniţial Final După 11 zile de tratament După 2 zile de tratament

12. Arsuri totale („toată grosimea dermului", subdermice, gradul III-IV) Reprezintă necroza în totalitate a tegumentului, cu afectarea, în unele cazuri, a structurilor subiacente. Fiind distruse toate elementele epiteliale din structura tegumentului, nu este posibilă reepitelizarea spontană provenită din straturile profunde.  distrug în totalitate epidermul, dermul, anexele cutanate şi, uneori, structurile subdermice;  apar flictene rupte, escarăalbă sau alb-cenuşie,indoloră;  determină edem perilezional important şi instalat precoce, exsudat în cantitate redusă;  prezintă afectarea marcată a stării generale, chiar de la suprafeţe arse de sub 10% SC;  prezintă vindecare spontană în timp foarte îndelungat şi cu consecinţe cicatriceale definitive.

13. Afectare a hipodermului şi eventual şi a structurilor mai profunde, cu producere de escarăgroasă,rigidă, neagră; în absenţa tratamentului chirurgical se produce vindecare defectuoasă,sechelară, prin granulare a plăgii după eliminarea escarei; se impune realizarea de aport de tegument (grefăcutanată). Arsuri grad III-IV produse prin acţiuneaîndelungată a flăcării

14. Formularea diagnosticului de arsură trebuie săcuprindă obligatoriu trei elemente: 1. agentul etiologic; 2. suprafaţatotală a tegumentului ars; 3. gradul de profunzime. în suprafaţă a arsuriişigradul de profunzime al acesteia. Amândoi parametri au o mare importanţă: întinderea arsurii determinând prognosticul vital, iar profunzimea - gradul de invaliditate al accidentatului. Gravitatea unei arsuri se apreciazăţinându-se seama de doi parametri: întinderea Aceşti parametri se calculează foarte atent şi se înscriu în documentele medicale, iar tratamentul de urgenţă, ca şi cel de lungă durată, se face în funcţie de ei. Pentru calcularea suprafeţei arse se foloseşte regula lui Wallace numită şi regula lui 9

15. Cap 9%SC Un membru superior 2 x 9% SC = 18 % SC Un membru inferior 2 x 18 % SC = 36 % SC Trunchi anterior 18 % SC Trunchi posterior 18 % SC Perineu 1% SC Total 100% În cazul copilului, raportul dintre diferitele segmente corporale se modifică o dată cu vârsta şi sunt prezentate în următorul tabel (Lund-Browder): Vârsta Cap 0-1 an 19% SC 9% 1-4 ani 17% SC 9% 5-9 ani 13% SC 9% 10-14 ani 11% SC 9% 15 ani 9% SC 9% În cazul arsurilor ce asociazăinhalaţie de fum şi/sau arsuri de căi respiratorii, se face de asemenea o supraevaluare cu 10-15% a suprafeţei arse. Un membru superior Trunchi anterior Trunchi posterior 14% 18% 5,5% 5% 1% 14% 18% 6,5% 5% 1% 14% 18% 8% 5,5% 1% 14% 18% 8,5% 6% 1% 14% 18% 8,5% 6,5% 1% O coapsă O gambă Perineu

16. Indicele prognostic (I.P.) se aflăînmulţindsuprafaţaarsă (S%) cu gradul de profunzime al arsurii. În funcţie de I.P. arsurile se clasifică astfel:  I.P. mai mic de 40: nu există alterarea stării generale, nu existăcomplicaţii, rezultă vindecare; nu există risc vital;  I.P. cuprins între 40 şi 60: starea generală este influenţată, pot apare complicaţii, rezultă vindecare; nu există risc vital;  I.P. cuprins între 60 şi 80: starea generală este alterată, apar complicaţii dar regula este vindecarea; există risc vital;  I.P. cuprins între 80 şi 100: există o alterare importantă a stării generale, există frecvent complicaţii dar regula este vindecarea; există risc vital;  I.P. cuprins între 100 şi 140: există alterarea profundă a stării generale, totdeauna apar complicaţii dar sub tratament adecvat, aplicat în timp util, regula rămâne vindecarea; există risc vital crescut;  I.P. cuprins între 140 şi 160: starea generală este gravă, survin complicaţii importante dar cu tratament competent, aplicat în timp util se poate obţine vindecarea; există un risc vital de o importanţămajoră;  I.P. cuprins între 160 şi 200: starea generală este foarte gravă, evoluează complicaţii severe dar sub tratament energic, competent şi aplicat în timp util se poate spera în vindecare; se caracterizează printr-un risc vital foarte sever;  I.P. mai mare de 200: supravieţuireaşi vindecarea sunt excepţionale, riscul vital fiind maxim.

17. Faţa, gâtul pentru că arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicaţii la nivelul aparatului respirator. Arsurile mâinii, zonelor de flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor, arsurile perineului. Arsurile care depăşesc mai mult de 30% din suprafaţaarsă indiferent de gradul de arsură. Arsurile de gradul III şi care depăşesc 10 % din suprafaţa corpului. Arsurile complicate cu fracturi şi cu distrugeri masive de ţesuturi moi. Arsuri profunde cauzate de substanţe acide sau de curent electric. Criterii de internare în spital a pacienţilorarşi:       arsuri de gradul II întinse pe > 15% sau de gradul III pe > 5%; unii autori indică obligativitatea internării în cazul arsurilor de gradul II-III întinse pe > 10% din suprafaţa corporală la copii (sub vârsta de 10 ani) şi persoane cu vârstă peste 50 de ani, respectiv pe > 20% la restul indivizilor;  arsuri ale feţei, perineului (şi organe genitale), extremităţilor (picioare, mâini) – indiferent de suprafaţă;  arsuri electrice (şielectrocuţiile) sau chimice;  arsuri inhalatorii (inclusiv inhalare de fum şiintoxicaţie cu CO);  arsuri cu alte leziuni asociate, inclusiv fracturi şi traumatisme penetrante;  pacienţi cu tare organice severe (diabet zaharat, alcoolism cronic, cirozăhepatică, boli cardiace, SIDA);  arsuri infectate, tratate iniţial în ambulator.

18. primele îngrijiri şi de promptitudinea tratamentului. Pacientii arşi, ca toţi cei traumatizaţi, trebuie evaluaţi în mod sistematic. În cazul arsurilor moderate şi majore această etapă are, de obicei, două faze: tratamentul de urgenţă, iniţial, la locul accidentului (ambulanţa), eventual stabilizarea pacientului într-un spital local, urmată de transportul rapid către centrul de arsuri teritorial. Arsura reprezinta o urgenţă chirurgicală, soarta bolnavului depinzând de  La locul accidentului: trebuie întrerupt rapid contactul pacientului cu agentul etiologic, deci întrerupt mecanismul de producere al arsurii (îndepărtarea hainelor, deconectarea sursei de curent electric, îndepărtarea rapidă a inelelor, ceasurilor, brăţărilor, curelelor, care pot produce efect de tourniquet în zona arsă).  Se răceşte zona arsă cu apă la temperatura camerei. Dacă este aplicată precoce, răcirea arsurii poate limita aprofundarea plăgii şi reduce semnificativ senzaţia de disconfort a pacientului. Această măsură extrem de eficientă ca prim ajutor, trebuie practicată cu prudenţă la extremele vârstelor şi la arsurile întinse ca suprafaţă (risc de şoc hipotermic cu fibrilaţie ventricularăşi asistolie).  Plaga arsă se acoperă cu material curat şi cu pansament ud şi rece pentru a preveni contaminarea ulterioară a plăgii; deasupra trebuie pusă o pătură curată pentru a preveni pierderea de căldurăşi hipotermia.

19. NU APLICATI PE ARSURĂ: ULEI, PĂMÂNT, BULION, BĂLEGAR, PASTĂ DE DINȚI, OUĂ CRUDE SAU ALTE TRADIȚIONALISME. Tratamentul chirurgical este rezervat arsurilor (intermediare şi profunde) care nu s-au vindecat „spontan”după trei săptămâni de tratament local şi general şiconstă fie în excizia-grefare precoce, fie în grefarea plăgilor granulare. Inciziile de decompresiune devin necesare atunci când în ţesuturile subiacente suprafeţei arse apare edem reacţional care la nivelul lojelor inextensibile pot induce ischemie; dacă zona arsă este circulară pot apare leziuni ischemice de tip „garou”. La nivelul toracelui şi abdomenului, compresiunile secundare arsurilor pot limita excursiile toracelui. Excizie suprafascială– grefare

20. a uneia dintre funcţiile de bază ale corpului săucreează un mare disconfort şilimitează accesul la o viaţănormală. Pentru orice fiinţăumană pierderea sau deteriorarea majoră atât victima, cât şi întreaga familie a acesteia, reprezentând leziuni devastatoare nu numai din punct de vedere fizic, cât şiemoţional. Etica înseamnă respectul oricăreivieţiomeneşti. Arsurile sunt capabile de a afecta complex și mai costisitor tip de pacient, pentru că tipul de evoluție generat de particularitățile bolii presupune monitorizarea permanentă a evoluției pacientului, întrucât orice tipuri de complicații majore sunt posibile în orice moment al evoluției acestuia. Pacientul ars grav este considerat la ora actuală cel mai managementul cazurilor de arsuri severe; mai recent obiectivul îngrijirii arşilor a devenit reintegrarea pacientului în familie şi comunitate. Acest obiectiv a extins rolul tradiţional al echipei de îngrijire a arşilor dincolo de vindecarea cicatricilor postarsură în faza acută. Dacăpână în trecut, supravieţuirea victimelor reprezenta obiectivul esenţial în