Iubiţi Poetul!

1. Iubiţi Poetul! ODA(în metru antic) “un superb cântec de dragoste sublimat într-un cântec de moarte”(manual de Limba şi literatura română) “geniul odei este măsura întregului suflet poetic”(Herder)

2. “Odă fiinţei… o rugăciune de mântuire a celui care nu mai păstrează nicio caracteristică romantică de erou sau de poet, a celui care reprezintă pur şi simplu, o imagine a condiţiei umane”(Ioana Em. Petrescu) “ …o armonie de însomnorare a spiritului, de echilibru între somnul real şi starea de trezie”(Andrei Pleşu)

3. cunoaşterea Probleme existenţiale iubirea moartea Individ-univers Individ- timp Ciclul vieţii este incomplet în absenţa iubirii ca unică poartă spre cunoaştere şi autocunoaştere

4. Autoportret desprins din apele autocontemplării retrospective • Eul trăieşte în ideea imobilităţii timpului • Echilibrul se dobândeşte printr-o atitudine contemplativă a universului şi o încredere deosebită în putinţa de a accede la absolut Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei ‘nălţam visători la steauaSingurătăţii.

5. Starea de armonie dispare sub forţa distrugătoare a iubirii • Iubirea este creatoare de fericire şi de dezamăgire, e”plăcere de durere şi căutare de negăsire”(Constantin Noica) Când deodată tu răsărişi în cale-mi,Suferinţă tu, dureros de dulce…Până-n fund băui voluptatea morţii Ne-ndurătoare. • Acuitatea sentimentului consumă intens şi irevocabil fiinţa conştientizându-i prin suferinţă destinul implacabil de muritor

6. Aflat la limita epuizării datorită combustiei interioare violente,este evidenţiat gravul dezechilibru al fiinţei, dramatismul în care se zbate cel cuprins de iubire Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,Ori ca Hercul înveninat de haina-i;Focul meu a-l stinge nu pot cu toateApele mării. Iubirea este foc devastator, distrugător ,mistuitor,interior, în dezacord cu focul rece ,stelar din prima strofă

7. Combustia erotică atinge apogeul • Interogaţia retorică marchează gândul învierii, al refacerii mitice, este “ca un fulger curat, ca o aspiraţie de ieşire din focul malefic prin refacerea naturii lui superioare de strălucire celestă ce se răsfrângea din “steaua singurătăţii” (Z. D . Buşulenga) De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…Pot să mai re-nviu luminos din el caPasărea Phoenix?

8. Piară-mi ochii tulburători din cale,Vino iar în sân, nepăsare tristă;Ca să pot muri linişiti, pe mineMie redă-ma! | • Este vizată ataraxia, starea de seninătate sufletească dobândită prin detaşare lucidă • Numai optând pentru aparent trista despătimire se va putea ieşi din chinul arzător al iubirii ucigătoare; doar astfel este posibilă reintegrarea în cele veşnice, doar astfel se poate regăsi unitatea pierdută Piară-mi ochii tulburători din cale,Vino iar în sân, nepăsare tristă;Ca să pot muri linişitit, pe mineMie redă-ma!

9. RAPORTURILE EULUI CU DESTINUL Ignorarea morţii într-o veşnică tinereţe vizând unitatea originară= “nu credeam” TEZA Căderea din starea dintâi prin patimă duce la cunoaşterea morţii, la întâlnirea cu suferinţa=“să-nvăţ” ANTITEZA Întoarcerea în unitatea primordială=“a muri”- moartea este singura care mai poate asigura liniştea fiinţei SINTEZA

10. Muzica – Gheorghe Iovu - Eternitate Iubirea este act de iniţiere în tainele universului, fiinţa are acces la cunoaşterea absolutului cu preţul suferinţei, al mistuirii lăuntrice Realizat prof Ioniceanu Monica