IATROGENIILE

1. IATROGENIILE PROF.DR.DOINA COSMAN

2. OBIECTIVE • Definirea noțiunilor de iatrogenie, complianță, aderență, efect placebo • Identificarea tipurilor de iatrogenie • Diferențierea iatrogenie – culpă medicală • Diferențierea complianță – aderență • Evaluarea complianței

3. DEFINITII • Ansamblul consecinţelor negative asupra bolnavului, (inclusiv consecinţele negative ale condiţiilor şi ambianţei instituţiei sanitare în care se află pacientul în timpul oficierii actului medical), ca urmare a efectelor nedorite, necunoscute sau neprevăzute ale actului medical (Rândaşu)

4. TIPURI DE IATROGENII • 1. IATROGENII MEDICAMENTOASE • 2. IATROGENII DE RELAŢIE (PSIHOLOGICE, DE COMUNICARE) • 3. IATROGENII DE INVESTIGAŢIE • 4. IATROGENII DE SPITALIZARE

5. IATROGENII MEDICAMENTOASE • Definiţie: cuprinde totalitatea tulburărilor somato-psihice determinate de administrarea medicamentelor • Factori determinanţi: • Cererea crescută de medicamente în randul populaţiei • Creşterea ofertei de medicamente de către firmele farmaceutice • Reclamele la diferite medicamente, prezentate ca fiind “fără reacţii adverse importante” • Autoprescrierea şi automedicaţia

6. IATROGENII MEDICAMENTOASE • Condiţionarea psihologică la medicamentul nou, la firma unei fabrici, la modul de prezentare a unui medicament • Prescrierea nejustificată de medicamente • Uzul şi abuzul de antibiotice, antalgice, hipnotice, iniţiate de un medic şi continuate apoi de pacient • Imprecizia prescripţiei medicale, cand nu se specifică durata tratamentului, modul de administrare, etc

7. IATROGENII PSIHOLOGICE • Definiţie: impactul nefavorabil al medicului asupra bolnavului, datorită unei relaţii terapeutice perturbate • Factori determinanţi: • Ce ţin de medic: lipsa calităţilor empatice, de comunicare, de relaţionare cu bolnavul, limbajul tehnicist, vag • Ce ţin de pacient: exigenţe nerezonabile, personalităţi dificile, bolnavii-medici

8. IATROGENIILE DE INVESTIGARE Factori determinanţi: • Expunerile excesive la radiaţii • Publicitatea excesivă făcută unor tipuri de investigaţii • Neintelegerea rolului şi importanţei acestora în diagnosticul final (rol de facilitare şi susţinere a unui diagnostic clinic, şi nu de diagnostic!!!!) • Investigaţiile dureroase, costisitoare, care nu aduc multă informaţie în plus

9. IATROGENIILE DE SPITALIZARE • Factori determinanţi: • Boala ca şi cauză primară de spitalizare, ceea ce indică gravitatea situaţiei • Regimul special de spitalizare, cu restricţiile impuse de regulamentul interior de funcţionare • Pierderea rolului şi statutului deţinut de bolnav, transformarea sa într-un “caz” • Separarea de familie, prieteni, convieţuirea cu necunoscuţi • Fenomenul de hospitalism

10. COMPLIANŢA TERAPEUTICĂ PROF.DR.DOINA COSMAN

11. DEFINIŢII • Complianţa presupune supunerea la autoritate sau la opinia unei majorităţi în vederea obţinerii unei recompense sau evitării pedepsei • Complianţa nu implică întotdeauna convingerea personală • Complianţa terapeutică implică corespondenţa dintre indicaţiile terapeutice sau prohibiţiile formulate de medic sau de alţi profesionişti şi asumarea sau aplicarea lor efectivă de către pacient • Aderenţa terapeutică implică colaborarea voluntară a pacientului, respectiv acţiunile acestuia în consens cu planul terapeutic stabilit în urma tranzacţiei profesionale dintre medic şi pacient, în care ambii au înţeles punctul de vedere al celuilalt

12. Factori care influenteaza complianta pacientilor la tratament Factori legati de pacient Factori legati de tratament Efecte adverse Modul de administrare Schema de dozare Durata tratamentului Costul tratamentului Polipragmazia Psihopatologie Afectare cognitva Varsta Co-morbiditati Sex COMPLIANTA Factori de mediu Factori legati de medic Sprijinul social Suportul financiar Atitudinea fata de tratament Supervizarea tratamentului Pozitia sociala a bolii De unde isi ia tratamentul Respectarea ghidurilor terapeutice Increderea in tratament Relatia doctor-pacient Urmarirea evolutiei pacientului Accesul la informatii

13. FACTORII CARE INTERVIN ÎN EDIFICAREA COMPLIANŢEI/NONCOMPLIANŢEI TERAPEUTICE • 1. FACTORI CE ŢIN DE PACIENT • De natură cognitivă (capacitatea de memorizare a individului, de înţelegere a diagnosticului, a indicaţiilor) • Mecanismele de apărare (frecvenţa utilizării negării, represiei, etc) • Tipul mecanismelor de coping utilizate (centrate pe problemă sau pe emoţie) • Modalităţile de conceptualizare a bolii (reprezentarea bolii, a cauzelor, evoluţiei şi consecinţelor acesteia în cadrul grupului respectiv) • Factori de natură socială (suportul social, mediul familial disarmonic, dificultăţile materiale, etc) • Varsta pacientului (complianţă scăzută la copii şi varstnici) • Asumarea rolului de bolnav, care să activeze motivaţia pentru însănătoşire

14. FACTORII CARE INTERVIN ÎN EDIFICAREA COMPLIANŢEI/NONCOMPLIANŢEI TERAPEUTICE 2. Caracteristicile schemei terapeutice: • Complexitatea schemei terapeutice (supraîncărcarea informaţională) • Asocierea cu modificarea regimului de viaţă • Lipsa informaţiilor legate de modul de administrare a medicamentelor

15. FACTORII CARE INTERVIN ÎN EDIFICAREA COMPLIANŢEI/NONCOMPLIANŢEI TERAPEUTICE • 3. CARACTERISTICILE ENTITĂŢII NOSOLOGICE: • complianţă scăzută: bolile cu evoluţie cronică, ondulantă, asimptomatice, prevenţie, faza terminală a bolilor • Complianţă crescută: bolile acute, cu simptomatologie bogată

16. FACTORII CARE INTERVIN ÎN EDIFICAREA COMPLIANŢEI/NONCOMPLIANŢEI TERAPEUTICE • 4. CARACTERISTICILE RELAŢIEI MEDIC-PACIENT • Relaţii bazate pe empatie • Informaţie împărtăşită cu pacientul • Urmărirea atentă a cazului

17. Metode de evaluare a aderentei terapeutice • RELATĂRILE PACIENTULUI • RELATĂRILE ANTURAJULUI • EVOLUŢIA CLINICĂ • METODE BIOCHIMICE • EVALUĂRI DE TIP COMPORTAMENTAL

18. Mai multi factori pot afecta aderenta la tratament

19. MOTIVAREA PENTRU TERAPIE • ATITUDINEA BINEVOITOARE A MEDICULUI • APELUL LA RAŢIUNEA PACIENTULUI • EXERCITAREA AUTORITĂŢII PROFESIUNII MEDICALE • ESTIMAREA RETROSPECTIVĂ A COMPLIANŢEI TERAPEUTICE

20. EFECTUL PLACEBO PROF. DR. DOINA COZMAN

21. DEFINIȚII • Notiunea ''placebo’’ cunoaste o evolutie indelungata datand inca din antichitate, cand verbul ''placere'' insemna ''a face voia''. • Prima sa consemnare: ''HOOPER'S MEDICAL DICTIONARY'’ (1811), termenul placebo fiind definit ca orice medicament prescris in scopul de a-i face placere bolnavului mai degraba decat a-i fi util. • Pentru a distinge obiectiv natura fenomenului placebo este necesara o delimitare semantica • Placebo este o substanta de forma farmaceutica, fara actiune farmacodinamica, dar folosita in medicina clinica in scop terapeutic sau de control al eficientei terapeutice a unor produse farmaceutice; • Fenomenul placebo cuprinde ansamblul modificarilor psihologice sau psihofiziologice pe care le prezinta bolnavul si intr-o oarecare masura medicul, in legatura cu utilizarea clinica a unei substante placebo • Opusul: fenomenul nocebo

22. EFECTUL PLACEBO • Efectul placebo consta in manifestarile clinice care apar la un bolnav sau la o persoana sanatoasa careia i s-a administrat, in scop terapeutic sau experimental, o substanta neutra din punct de vedere farmacodinamic

23. FACTORI CE INFLUENȚEAZĂ EFECTUL PLACEBO (1) • Structura de baza a personalitatii bolnavului poate fi considerata ca factor primordial • Anumite trasaturi de personalitate cum ar fi extroversia, sociofilia, sugestibilitatea, coreleaza cu un grad inalt de receptivitate la placebo • Introversia, rigiditatea, sociofobia, neincrederea, susceptibilitatea se opun aparitiei efectului placebo • Sexul feminin raspunde pozitiv mai intens la efectul placebo • Copiii si tinerii prezinta raspunsuri foarte slabe la acest efect • La varsta a treia, efectul placebo prezinta un camp favorabil de dezvoltare • Indiferent de varsta si de investitia afectiva a relatiei cu medicul sau a medicatie, efectul placebo cunoaste o diminuare, cu fiecare noua administrare. • Vechimea bolii si istoria ei terapeutica: o boala mai recenta, cu evolutie mai scurta este mai sensibila la placebo

24. FACTORI CE INFLUENȚEAZĂ EFECTUL PLACEBO (2) • Modul si calea de administrare ca si forma de prezentare a substantei neutre contribuie in mod semnificativ la obtinerea efectului placebo si, ca in cazul substantelor active, forma farmaceutica potenteaza efectul specific, prin intermediul fenomenului placebo • Formele cu administrare parenterala dezvolta un efect mai amplu decat cele cu administrare perorala; • Produsele cu administrare intravenoasa sunt mai eficace sub aspect placebo decat cele cu administrare intramusculara; • Produsele placebo colorate sunt mai eficace decat cele albe; • Substantele placebo sapide, eventual amare, au un efect mai mare decat cele nonsapide • Este foarte importanta atitudinea medicului in cursul administrarii medicamentului, relatia terapeutica, dar si personalitatea acestuia

25. Acest fapt ne permite sa afirmam ca fiecare medicament pastreaza un efect placebo, a carui stralucire si durata sunt mentinute de forte psihologice manuite de medic