Întâlnire cu un Luceafar

1. Întâlnire cu un Luceafar

2. Nu se întâmplă nimic nou…e o zi oarecare când, bucuroși că am scăpat în sfârșit de școală, am decis să mergem la o cofetărie din apropiere…dar încă nu știam că aceasta va fi cea mai importantă decizie din viața noastră. Ne savuram prăjiturile și sorbeam cu plăcere din suc, când, la masa de vis-a-vis s-a așezat un domn, de o eleganță rară.

3. Cu un păr de culoarea abanosului, cu niște ochi rotunzi și expresivi, cu o figură atât de cunoscută, și totuși foarte străină, s-a așezat meditând îngândurat în fața unui pahar plin cu licoarea zeilor. La o privire mai amănunțită am observat ceva nefiresc: era marele nostru poet Mihai Eminescu! Nu ne venea să credem, nici unuia dintre noi. “Săîicerem un autograf!” “Nu, săîifacem o poză!” “Ba nu, stați! Lăsați-măpuțin!” Și Luca s-a îndreptatspremasa cu pricinaplin de curaj.

4. “Și era una la părinți Și mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele.” Omulmisterios a zâmbit: “Îti place poezia?” Luca abiașoptind de emoție: “E preferata mea!” “Șiceîți place celmaimult la ea?” “Poetul!” Atuncifața bărbatului s-a luminatafișând un zâmbetlarg.

5. “Șicelmaimult mi-așdori să pot săîl întâlnescși săîiarăt admirația mea.În fiecare seară când văd un Luceafăr, îl privescatent, măminunez. Și de fiecaredatăîi spun Luceafaruluicesimtpentrumarele poet. Și de fiecaredată el măascultă. “Se pare căte-a ascultatși de această dată, căcisuntsigur căadoratul tău poet vaaflaîntr-un felsaualtulcevrei săîitransmiți!” “Da,suntsigur de asta” spune Luca zâmbind cu subînțeles.

6. Întors la masa noastră, Luca a fost năpădit de întrebări “ Cum a fost?” “Cei-aispus?” “Dar el, el ceți-a spus?” • însă Luca, încă năuc de toateceleîntămplateaexclamat râzând “ Cum să fie?!A fost ca o… ÎNTÂLNIRE CU UN LUCEAFĂR!”