Cadrul legal şi instituţional în domeniul protecţiei muncii

1. Cadrul legal şi instituţional în domeniul protecţiei muncii

2. Cadrul Legislativ de protecţie a muncii în Republica Moldova • Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii • Constituţia Republicii Moldova • Legea cu privire la protecţia Muncii nr. 625-XII din 2 iulie 1991; • Codul Muncii al Republicii Moldova nr. 154-XV din 28 martie 2003; • Legea asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr. 756-XIV din 24 decembrie 1999 • Hotărîri de Guvern; • Regulamente; • Instrucţiuni.

3. CONVENŢIILE OIM RATIFICATE DE REPUBLICA MOLDOVA Republica Moldova a aderat la OIM in anul 1992 (HP. 359-XIII din 02. 02. 1995)

7. Constituţia Republicii Moldova Art. 24 (1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Art. 43 Dreptul la muncă şi la protecţia muncii (1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului. (2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor,   instituirea  unui  salariu  minim  pe  economie,   repaosul săptămînal,  concediul  de odihnă plătit, prestarea muncii  în  condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice. (3) Durata săptămînii de muncă este de cel mult 40 de ore. (4) Dreptul la   negocieri   în  materie  de  muncă  şi   caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate.

8. Legea cu privire la potecţia muncii Articolul 1. Noţiune de protecţie a muncii.     Protecţia muncii reprezintă  un  sistem de măsuri  şi  mijloace social-economice, organizatorice,  tehnice, curative  şi  profilactice, care acţionează în baza actelor legislative şi a altor acte normative şi care asigură securitatea angajatului, păstrarea sănătăţii şi menţinerea capacităţii lui de lucru în procesul muncii.     Articolul 2. Dreptul la protecţia muncii.     De dreptul la  protecţia  muncii  beneficiază cetăţenii  Republicii Moldova, cetăţenii străini şi persoanele fără cetăţenie.

9. Codul Muncii Articolul 5. Principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă şi a altor raporturi legate nemijlocit de acestea Principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă şi a altor raporturi legate nemijlocit de acestea, principii ce reies din normele dreptului internaţional şi din cele ale Constituţiei Republicii Moldova, sînt următoarele: .... d) asigurarea dreptului fiecărui salariat la condiţii echitabile de muncă, inclusiv la condiţii de muncă care corespund cerinţelor protecţiei şi igienei muncii, şi a dreptului la odihnă, inclusiv la reglementarea timpului de muncă, la acordarea concediului anual de odihnă, a pauzelor de odihnă zilnice, a zilelor de repaus şi de sărbătoare nelucrătoare; ....

10. Articolul 9. Drepturile şi obligaţiile de bază ale salariatului (1) Salariatul are dreptul: ... c) la un loc de muncă, în condiţiile prevăzute de standardele de stat privind organizarea, protecţia şi igiena muncii, de contractul colectiv de muncă şi de convenţiile colective; ...

11. (2) Salariatul este obligat: ... e) să respecte cerinţele de protecţie şi igienă a muncii; ...

12. Articolul 10. Drepturile şi obligaţiile angajatorului • Angajatorul are dreptul: a) să încheie, să modifice, să suspende şi să desfacă contractele individuale de muncă cu salariaţii în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative; b) să ceară salariaţilor îndeplinirea obligaţiilor de muncă şi manifestarea unei atitudini gospodăreşti faţă de bunurile angajatorului; c) să stimuleze salariaţii pentru munca eficientă şi conştiincioasă; d) să tragă salariaţii la răspundere disciplinară în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative; e) să emită acte normative la nivel de unitate; f) să creeze patronate pentru reprezentarea şi apărarea intereselor sale şi să adere la ele.

13. (2) Angajatorul este obligat: ... e) să asigure salariaţilor condiţiile de muncă corespunzătoare cerinţelor de protecţie şi igienă a muncii; ...

14. Cadrul Instituţional în domeniul protecţiei muncii Parlamentul Republicii Moldova; Guvernul Republicii Moldova; Ministerul Economiei şi Comerţului; Inspecţia Muncii; Confederaţia Sindicatelor din Republica Moldova; Confederaţia Patronatului din Republica Moldova; Comisia Naţională pentru Consultări şi Negocieri Colective Agenţii economici

15. INSPECŢIA MUNCII

16. INSPECŢIA MUNCII • Inspecţia Muncii – organ al administraţiei publice centrale, creat prin Legea nr. 140-XV din 10 mai 2001 privind Inspecţia Muncii şi subordonat Ministerului Economiei şi Comerţului.

17. Obiectivele Inspecţiei Muncii • Asigurarea aplicării dispoziţiilor actelor legislative şi altor acte normative referitoare la condiţiile de muncă şi la protecţia salariaţilor în exercitarea atribuţiilor lor. • Difuzarea informaţiilor despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei muncii. • Informarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale despre deficienţele legate de aplicarea legislaţiei muncii.

18. Atribuţiile Inspecţiei Muncii • Controlează respectarea dispoziţiilor actelor legislative şi altor acte normative referitoare la: • contractul individual şi contractul colectiv de muncă; • carnetele de muncă; • timpul de muncă şi timpul de odihnă; • retribuirea muncii; • disciplina muncii; • munca minorilor şi a femeilor; • protecţia muncii; • alte condiţii de muncă.

19. Atribuţiile Inspecţiei Muncii • Acordă, în modul stabilit de Guvern, autorizaţii de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii. • Eliberează avize pentru introducerea în fabricaţie a prototipurilor de echipamente tehnice şi de echipament individual de protecţie şi de lucru. • Cercetează, în modul stabilit de Guvern, accidente de muncă. • Coordonează activitatea de pregătire şi informare a personalului din întreprinderi, instituţii, organizaţii în problemele relaţiilor de muncă şi protecţiei muncii.

20. Drepturi, obligaţii, răspunderi Inspecţia Muncii este în drept: • Să solicite şi să primească de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, de la persoane juridice şi fizice informaţiile necesare exercitării atribuţiilor sale. • Să aplice, în modul stabilit de legislaţie, sancţiuni administrative, inclusiv amenzi pentru încălcarea dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte normative referitoare la condiţiile de muncă şi protecţia salariaţilor în exercitarea atribuţiilor lor.

21. Drepturi, obligaţii, răspunderi Inspectorul de muncă în exerciţiul funcţiunii este în drept: • Să pătrundă liber, în timpul orelor de lucru, în încăperile de serviciu şi de producţie. • Să solicite şi să primească de la angajator actele şi informaţiile necesare controlului. • Să solicite şi să primească de la angajatori şi salariaţi declaraţii despre modul în care se respectă legislaţia şi alte acte normative. • Să ceară lichidarea abaterilor constatate de la dispoziţiile actelor legislative şi altor acte normative referitoare la condiţiile de muncă şi protecţia salariaţilor în exercitarea atribuţiilor lor. • Să dispună oprirea din funcţiune a întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, atelierelor, sectoarelor, clădirilor, edificiilor şi echipamentelor tehnice, precum şi încetarea lucrărilor şi proceselor tehnologice care nu corespund normelor de protecţie a muncii şi care prezintă pericol iminent de accidentare. • Să propună anularea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii şi a avizelor privind introducerea în fabricaţie a prototipurilor de echipamente tehnice şi de echipament individual de protecţie şi de lucru, atunci cînd nu se respectă condiţiile pentru care au fost eliberate.

22. Drepturi, obligaţii, răspunderi Inspectorul de muncă este obligat: • Să se călăuzească în activitatea sa de legislaţie. • Să păstreze confidenţialitate asupra sursei oricărei reclamaţii care semnalizează încălcarea dispoziţiilor actelor legislative şi altor acte normative referitoare la relaţiile de muncă, protecţia muncii şi să nu dezvăluie angajatorului faptul că respectivul control a fost efectuat în urma unei reclamaţii. • Să păstreze confidenţialitate, conform legislaţiei, asupra informaţiilor care reprezintă secrete de stat sau secrete comerciale şi care i-au devenit cunoscute în exerciţiul funcţiunii. • Să fie obiectiv şi imparţial, să nu se manifeste în calitate de mediator sau arbitru în soluţionarea conflictelor de muncă. • Să nu aibă nici un fel de interes, direct sau indirect, la întreprinderile, instituţiile, organizaţiile care se află sub incidenţa controlului său.

23. Drepturi, obligaţii, răspunderi Responsabilitatea inspectorului de muncă: • Inspectorul de muncă, pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a atribuţiilor poartă răspunderea în modul stabilit de legislaţie.

24. ORGANIZAREA PROTECŢIEI MUNCII LA NIVELUL AGENTULUI ECONOMIC

25. FACTORUL DECIZIONAL Angajatorul FACTORUL DE SPECIALITATE FACTORUL PARTENERIATULUI SOCIAL COMITETUL PENTRU PROTECŢIA MUNCII SERVICIUL PENTRU PROTECŢIA MUNCII SERVICIUL MEDICAL SALARIATUL STRUCTURA ORGSNIZATORICĂ A PROTECŢIEI MUNCII LA NIVELUL AGENTULUI ECONOMICI FARTORUL EXECUTORIU CONDUCĂTORUL LOCULUI DE MUNCĂ

26. FACTORUL DECIZIONAL ANGAJATORUL CODUL MUNCII Articolul 225. Obligaţiile angajatorului privind asigurarea protecţiei muncii Angajatorul răspunde de asigurarea protecţiei muncii în unitate şi are următoarele obligaţii în acest domeniu: a) să aprobe, în etapa de cercetare, proiectare şi executare a construcţiilor şi echipamentelor tehnice, de elaborare a proceselor tehnologice, soluţii conforme normelor de protecţie a muncii, aplicarea cărora ar elimina riscurile de accidentare a salariaţilor şi de contractare a bolilor profesionale; b) să activeze numai în temeiul autorizaţiei de funcţionare din punctul de vedere al protecţiei muncii, iar în cazul lansării în producţie a echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru – şi în temeiul avizului corespunzător, documente eliberate de organele abilitate, precum şi să menţină condiţiile pentru care s-au obţinut acestea şi să solicite revizuirea documentelor menţionate în cazul schimbării condiţiilor iniţiale; c) să stabilească împuternicirile şi obligaţiile managerilor privind realizarea măsurilor de protecţie a muncii; d) să organizeze serviciul pentru protecţia muncii şi serviciul medical; e) să achite instituţiilor medicale cheltuielile pentru acordarea ajutorului medical de urgenţă în caz de accidente de muncă şi acutizare a bolilor profesionale; f) să contribuie la constituirea în unitate a comitetului pentru protecţia muncii; g) să asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de muncă; h) să asigure elaborarea şi realizarea planului anual privind măsurile de protecţie a muncii în unitate; i) să nu atragă mijloacele salariaţilor în acoperirea cheltuielilor legate de realizarea măsurilor de protecţie a muncii în unitate; j) să admită la lucru numai persoane care, în urma controlului (examenului) medical, corespund sarcinilor de muncă ce urmează să le execute; să asigure periodicitatea acestor controale (examene);

27. k) să asigure informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus în desfăşurarea activităţii sale la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor preventive necesare; l) să asigure instruirea salariaţilor în materie de protecţie a muncii, inclusiv instruirea împuterniciţilor pentru protecţia muncii; m) să elaboreze şi să aprobe, de comun acord cu reprezentanţii salariaţilor, instrucţiuni cu privire la protecţia muncii, corespunzătoare condiţiilor în care se desfăşoară activitatea la locurile de muncă; n) să asigure dotarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie şi de lucru, precum şi păstrarea, întreţinerea, repararea, curăţarea şi dezintoxicarea acestuia; o) să acorde materiale igienico-sanitare salariaţilor care lucrează la locuri de muncă cu condiţii de murdărire excesivă a pielii sau unde este posibilă acţiunea substanţelor nocive asupra mîinilor; p) să acorde alimentaţie de protecţie salariaţilor care lucrează în condiţii de muncă vătămătoare; r) să asigure buna funcţionare a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice; s) să nu ceară salariatului îndeplinirea unor sarcini de muncă cu pericol iminent de accidentare; t) să asigure fiecare salariat contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale; u) să asigure publicitatea, cercetarea, evidenţa şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unitate, elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora; v) să asigure, în caz de accidentare sau de îmbolnăvire la locul de muncă, acordarea primului ajutor şi transportarea salariaţilor în instituţii medicale; x) să efectueze, în modul stabilit de prezentul cod, transferul la o muncă mai uşoară a salariaţilor care au nevoie de aceasta din motive de sănătate.

28. FACTORUL EXECUTORIU CONDUCĂTORUL LOCULUI DE MUNCĂ Conducătorul locului de muncă (inginer-şef, şef de secţie, atelier, sector, formaţie, brigadă, echipă sau alt tip de compartiment organizatoric) răspunde pentru felul în care se realizează activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale în sectorul subordonat, implicit pentru orice abatere de la actele legislative şi normative de protecţie a muncii, fără excepţie, relativ la toate elementele sistemului de muncă pe care îl organizează şi conduce. Funcţia acestuia va fi de realizare a deciziei, respectiv de îndeplinire a următoarelor obligaţii: 1) să aplice prevederile planului anual de măsuri pentru protecţia muncii aferente locului de muncă coordonat; 2) să urmărească permanent şi să ia măsuri pentru menţinerea echipamentelor de muncă căilor de acces şi a mediului de muncă (fizic) într-o stare corespunzătoare cerinţelor de protecţie a muncii; 3) să participe şi să-şi dea avizul la recepţia clădirilor în care se va desfăşura procesul de muncă pe care-l conduce şi echipamentelor de muncă achiziţionate, precum şi a celor ieşite din revizii şi reparaţii şi să interzică punerea în funcţiune a celor care nu corespund cerinţelor protecţiei muncii; 4) să-şi dea avizul la modificarea metodelor şi procedeelor de lucru; 5) să participe la elaborarea instrucţiunilor de securitate a muncii; 6) să realizeze instructajul de protecţie a muncii la locul de muncă pentru personalul din subordine, conform prevederilor actelor normative de protecţie a muncii, şi se autoinstrueşte în domeniu; 7) să verifice şi să admită la lucru numai personalul aflat într-o stare corespunzătoare de sănătate, odihnă etc., instruit şi după caz, autorizat; 8) să repartizeze personalul la locurile de muncă, să stabilească şi să repartizeze sarcini de muncă şi să organizeze procesul de muncă în conformitate cu cerinţele de protecţie a muncii; 9) să urmărească dotarea locurilor de muncă din subordine cu mijloacele de protecţie colectivă necesare şi menţinerea lor într-o stare corespunzătoare de funcţionalitate; 10) să urmărească dotarea personalului din subordine cu echipament individual de protecţie adecvat şi utilizarea corespunzătoare a acestuia;

29. 11) să urmărească permanent respectarea cerinţelor de protecţie a muncii de către personalul din subordine şi să ia măsuri conform actelor normative în vigoare în caz de abatere; 12) să oprească procesul de muncă în cazul apariţiei unui pericol iminent pentru siguranţa şi sănătatea lucrătorilor; 13) să anunţe nivelul ierarhic superior de producerea oricărui accident de muncă şi să ia măsuri pentru a nu se modifica starea de fapt, dacă aceasta nu conduce la agravarea situaţiei sau la menţinerea potenţialului de periculozitate; 14) să ia măsuri pentru acordarea primului ajutor, transportarea victemelor la spital şi evacuarea personalului de la locul avariilor şi accidentelor de muncă; 15) să furnizeze toate informaţiile necesare comisiei care cercetează cazurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională; 16) să furnizeze serviciului pentru protecţia muncii şi celui medical, precum şi nivelului ierarhic superior, toate datele necesare evaluării gradului de nocivitate şi periculozitate a condiţiilor de muncă şi stabilirii măsurilor preventive adecvate; 17) să facă propuneri privind politica generală şi planul anual de măsuri pentru protecţia muncii; să solicite modificări ale planului de măsuri pentru protecţia muncii, în funcţie de priorităţile şi situaţiile nou survenite la locul de muncă; 18) să solicite modificări ale planului anual de măsuri pentru protecţia muncii, în funcţie de priorităţile şi situaţiile nou survenite la locul de muncă; 19) să informeze salariaţii din subordine şi să-i consulte în legătură cu toate aspectele activităţii de prevenire care îi afectează.

30. SALARIATUL CODUL MUNCII Articolul 226. Obligaţiile salariatului în domeniul protecţiei muncii Salariatul are următoarele obligaţii în domeniul protecţiei muncii: a) să respecte instrucţiunile de protecţie a muncii corespunzătoare activităţii desfăşurate; b) să utilizeze mijloacele de protecţie individuală din dotare conform destinaţiei; c) să-şi desfăşoare activitatea fără a pune în pericol atît persoana proprie, cît şi ceilalţi salariaţi; d) să nu ridice, să nu deplaseze, să nu distrugă dispozitivele de protecţie, de semnalizare şi de avertizare, să nu împiedice aplicarea metodelor şi procedeelor de reducere sau eliminare a influenţei factorilor de risc; e) să aducă la cunoştinţa conducătorului său nemijlocit orice defecţiune tehnică sau altă situaţie în care nu sînt respectate cerinţele de protecţie a muncii; f) să-şi întrerupă activitatea la apariţia unui pericol iminent de accidentare şi să anunţe imediat despre aceasta conducătorul său nemijlocit; g) să aducă la cunoştinţa conducătorului său nemijlocit orice accident sau îmbolnăvire la locul de muncă.

31. FACTORUL DE SPECIALITATE SERVICIUL PENTRU PROTECŢIA MUNCII CODUL MUNCII Articolul 234. Serviciul pentru protecţia muncii (1) Serviciul pentru protecţia muncii se înfiinţează în unităţile care au 50 şi mai mulţi salariaţi. (2) Dacă mediul de muncă din unitate impune un control dinamic al factorilor nocivi, în unitate se înfiinţează un laborator de toxicologie industrială aflat în subordinea serviciului pentru protecţia muncii. (3) Serviciul pentru protecţia muncii acordă consultaţii şi asistenţă angajatorului la elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. (4) Serviciul pentru protecţia muncii urmăreşte: a) prevenirea, eliminarea sau reducerea acţiunii factorilor de risc ce pot apare în procesul muncii; b) perfecţionarea metodelor de muncă şi ameliorarea mediului de muncă, prin adaptarea acestora la capacităţile psihofizice ale salariaţilor; c) contribuirea la instruirea salariaţilor în materie de protecţie a muncii. (5) Personalul serviciului pentru protecţia muncii se formează din specialişti cu pregătire corespunzătoare în domeniu. (6) Unităţile care au mai puţin de 50 salariaţi şi care nu dispun de serviciu pentru protecţia muncii şi de laborator de toxicologie industrială pot apela, în modul stabilit, la serviciile unităţilor specializate.

32. Pentru realizarea obiectivelor prevăzute personalul serviciului pentru protecţia muncii este în drept: a) să solicite şi să primească de la conducătorii locurilor de muncă şi de la alte categorii de personal informaţii referitoare la protecţia muncii; b) să efectueze controale privind modul în care sînt respectate prevederile actelor legislative şi a altor acte normative referitoare la protecţia muncii; c) să ceară de la persoanele responsabile remedierea deficienţelor de protecţie a muncii; d) să urmărească şi să propună sancţiuni şi recompense pentru modul în care se realizează protecţia muncii; În exercitarea funcţiilor care-i revin, personalul serviciului pentru protecţia muncii are următoarele obligaţii: a) să propună direcţiile principale ale activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale; b) să propună măsurile de prevenire ce vor alcătui planul anual de măsuri pentru protecţia muncii; c) să informeze angajatorul (conducătorul întreprinderii, instituţiei, organizaţiei) şi să dispună încetarea procesului de muncă atunci cînd constată desfăşurarea acestuia cu defecţiuni ce prezintă pericol iminent de accidentare; d) să verifice şi să propună măsuri privind reducerea gradului de nocivitate al mediului de muncă; în cazul cînd serviciul pentru protecţia muncii nu este încadrat cu medic în medicina muncii, măsurile medicale le va stabili cu concursul unor specialişti în medicina muncii din exterior; e) să participe şi să-şi dea avizul la angajarea personalului relativ la felul în care răspunde cerinţelor de protecţie a muncii; f) să coordoneze, să urmărească şi să participe la instruirea şi informarea personalului în materie de protecţie a muncii, precum şi să asigure materialele necesare în acest scop;

33. g) să coordoneze, să urmărească şi să participe la realizarea propagandei de protecţie a muncii în întreprindere, instituţie, organizaţie; h) să elaboreze normativul intern de echipament individual de protecţie şi de lucru conform normelor în vigoare; i) să urmărească asigurarea şi dotarea salariaţilor cu echipament de protecţie adecvat activităţilor pe care le desfăşoară, precum şi utilizarea corespunzătoare a acestuia; j) să ţină evidenţa şi să efectueze sau, după caz, să participe la cercetarea accidentelor de muncă; k) să dea informaţiile solicitate de inspectorii de muncă cu competenţe în domeniul protecţiei muncii; l) să colaboreze cu alte subdiviziuni ale întreprinderii, instituţiei, organizaţiei la soluţionarea unor situaţii specifice referitoare la protecţia muncii . a) să ţină evidenţa îmbolnăvirilor profesionale; b) să organizeze controale medicale la angajare şi periodice (inclusiv a testării psihologice unde este cazul); c) să urmărească modul în care se respectă cerinţele de igienă a muncii.

34. SERVICIUL MEDICAL CODUL MUNCII Articolul 235. Serviciul medical (1) Serviciul medical se înfiinţează, în mod obligatoriu, în unităţile care au 300 şi mai mulţi salariaţi. La unităţile unde numărul salariaţilor este mai mic de 300, angajatorul şi reprezentanţii salariaţilor vor soluţiona problema creării serviciului medical în procesul negocierilor colective. (2) Serviciul medical urmăreşte: a) organizarea şi efectuarea, în modul stabilit de legislaţie, a controlului (examenului) medical al salariaţilor atît la angajare, cît şi pe durata contractului individual de muncă; b) supravegherea respectării normelor de igienă a muncii. (3) În scopul îndeplinirii sarcinilor ce-i revin, serviciul medical poate propune angajatorului, în baza certificatului medical corespunzător, schimbarea, prin transfer sau permutare, a locului de muncă sau a specificului muncii salariatului în legătură cu starea lui de sănătate. (4) Personalul serviciului medical se formează din persoane cu studii medicale, selectate de angajator la propunerea autorităţii publice competente în domeniul ocrotirii sănătăţii. (5) Unităţile care au mai puţin de 300 salariaţi şi care nu dispun de serviciu medical pot apela la serviciile instituţiilor medicale în modul stabilit.

35. Pentru realizarea obiectivelor prevăzute personalul serviciului medical are următoarele obligaţii: a) să propună direcţiile principale ale activităţii de prevenire a îmbolnăvirilor profesionale şi de îmbunătăţire a stării de sănătate a salariaţilor; b) să propună măsurile de prevenire specifice ce urmează a fi incluse în planul anual de măsuri pentru protecţia muncii; c) să urmărească modul în care se respectă cerinţele de igienă a muncii în organizarea şi desfăşurarea proceselor de muncă; d) să asigure sau / şi să organizeze determinările de către unităţi specializate a gradului de nocivitate şi să răspundă de realitatea determinărilor; să propună măsuri specifice corespunzătoare pentru reducerea gradului de nocivitate al mediului de muncă; e) să participe şi să-şi dea avizul la angajarea personalului privind îndeplinirea cerinţelor de protecţie a muncii (stare de sănătate, capacităţi psihofiziologice corespunzătoare etc.); f) să asigure instruirea şi informarea personalului în problemele de igienă a muncii; g) să realizeze propaganda în domeniu; h) să urmărească permanent starea de sănătate a salariaţilor şi să organizeze, în modul stabilit, controlul medical periodic; i) să ţină evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi morbidităţii cu pierderea capacităţii de muncă şi să le raporteze în modul stabilit; j) să urmărească dotarea şi asigurarea materialelor igienico-sanitare; k) să anunţe patronul (conducătorul) întreprinderii, instituţiei, organizaţiei şi să dispună încetarea procesului de muncă cînd constată existenţa unui pericol iminent pentru sănătatea lucrătorilor sau de poluare gravă a mediului de muncă.

36. FACTORUL PARTENERIATULUI SOCIAL COMITETUL PENTRU PROTECŢIA MUNCII (Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. nr. 18 din " 01 " aprilie 2004, înregistrat Ministerul Justiţiei nr. 370 aprilie 2004 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004 nr. 112-118 ) 1. Comitetul pentru protecţia muncii (în continuare – comitetul) este formaţiune în cadrul unităţii care are rolul să asigure colaborarea angajatorului şi salariaţilor la elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale. Comitetul se constituie la iniţiativa oricărei dintre părţi. 2. Comitetul se constituie pe principiul de paritate din împuterniciţi pentru protecţia muncii ai angajatorilor şi împuterniciţi pentru protecţia muncii ai salariaţilor sau ai sindicatelor. 3. Condiţiile de activitate, termenul de împuternicire şi numărul membrilor comitetului se stabilesc prin acordul comun al angajatorului şi sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor. În cazul încheierii contractului colectiv de muncă, acordul face parte integrantă a acestuia. La unităţile cu un efectiv mai mic de 50 salariaţi comitetul se constituie dintr-un împuternicit pentru protecţia muncii al angajatorului şi un împuternicit pentru protecţia muncii al salariaţilor sau al sindicatelor. 4. Împuterniciţii pentru protecţia muncii ai angajatorului în comitet se deleghează de către angajator iar împuterniciţii pentru protecţia muncii ai salariaţilor – de către reprezentanţii salariaţilor sau organul sindical. Membrii comitetului vor fi instruiţi în materie de protecţie a muncii suficient pentru a asigura funcţionarea eficientă a comitetului. 5. Comitetul este condus de un preşedinte, care este ales din componenţa comitetului. Şedinţele comitetului se convoacă de preşedintele acestuia după necesitate, dar nu mai rar de o dată în semestru. Şedinţa se consideră deliberativă dacă la lucrările acesteia participă cel puţin două treimi din numărul de membri ai сomitetului. Deciziile comitetului se adoptă prin vot deschis prin majoritate simplă de voturi.

37. 6. În desfăşurarea activităţii sale comitetul: a) solicită şi examinează rapoarte anuale privind protecţia muncii, prezentate de angajator; b) participă la elaborarea proiectului planului de măsuri de protecţie a muncii; c) participă la elaborarea proiectelor de instrucţiuni de protecţie a muncii; d) inspectează locurile de muncă, urmărind modul în care se aplică prevederile actelor legislative şi altor acte normative referitoare la protecţia muncii; e) analizează rezultatele evaluării factorilor de risc la locurile de muncă şi propune măsuri de ameliorare a protecţiei muncii; f) analizează cauzele accidentelor de muncă şi bolilor profesionale şi propune măsuri de prevenire a unor evenimente similare; g) informează salariaţii, prin diferite surse de informare, despre situaţia reală a protecţiei muncii la unitate; h) promovează iniţiative proprii sau altele, vizînd prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, precum şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă; i) examinează şi participă la soluţionarea divergenţilor referitoare la protecţia muncii care apar între angajator şi salariaţi, în măsura în care divergenţele nu au degenerat în litigiu individual de muncă cau în conflict colectiv de muncă. 7. Împuterniciţii pentru protecţia muncii sînt în drept: a) să aibă acces liber la toate locurile de muncă; b) să solicite şi să primească de la angajator informaţii despre situaţia protecţiei muncii; c) să ia în dezbateri în şedinţele comitetului pentru protecţia muncii rapoartele angajatorului despre îndeplinirea obligaţiunilor acestuia în domeniul protecţiei muncii; d) să facă propuneri la elaborarea planului de măsuri de protecţie a muncii;

38. e) să solicite angajatorului sancţionarea disciplinară a salariaţilor ce încalcă prevederile actelor legislative şi altor acte normative referitoare la protecţia muncii; f) să propună stimularea salariaţilor pentru participare în activităţi de protecţie a muncii; g) să sesizeze organele competente despre încălcarea actelor legislative şi altor acte normative de protecţie a muncii, comisă de angajatori sau de alte persoane cu funcţii de răspundere. 8. Împuterniciţii pentru protecţia muncii vor beneficia de timpul necesar exercitării funcţiilor ce le revin. Timpul alocat exercitării acestor funcţii va fi considerat timp de muncă, durata acestuia va fi negociată în contractul colectiv de muncă şi va fi salarizat conform legislaţiei. 9. Împuterniciţii pentru protecţia muncii poartă răspundere despre activitatea desfăşurată în faţa părţilor de care au fost delegaţi. Împuterniciţii pentru protecţia muncii, în cazul unei activităţi nesatisfăcătoare, pot fi rechemaţi, de către părţile de care au fost gelegaţi, pînă la expirarea mandatului şi înlocuiţi cu alţii. 10. Împuterniciţii pentru protecţia muncii pot fi sancţionaţi disciplinar numai cu consultarea comitetului pentru protecţia muncii sau, după caz, cu acordul sindicatului.

39. MLŢUMIM PENTRU ATENŢIE!