miere

1. miere miere Derulare automată până la finalul melodiei POVEŞTI CU FLORI ... ŞI UN BONDAR Pe melodia "Bondărelul" - Clubul Vedetelor -

2. Ce floare oare vei culege? Ce floare oare vei alege? Ce floare oare vei culege? Ce floare oare vei alege?

3. S-a dus vestea pe la ţară C-am venit de la oraş. În poiana cu flori multe, Eu îs cel mai tare bondăraş. Voi cânta şi voi dansa, Din floare-n floare voi zbura, Voi cânta şi voi alege: Ce floare oare voi culege?

4. Eu sunt floarea de mălin La ţară voi sta puţin Voi fi aleasă, e precis, Cu parfumul meu a la Paris!

5. Sunt sensibilă, se ştie, Plâng la orice melodie În viitor cu tine-apar Eu, floarea de mărgăritar.

6. Laudă în voi aveţi, Lăudaţi-vă cât mai puteţi. Victoria mea este precisă, Sunt inegalabila narcisă!

8. Când v-aud îmi face rău, Când vă văd e şi mai greu! Lumea-ntreagă, ea mă ştie, Sunt visătoarea păpădie.

9. Sunt mică, dar sunt frumoasă, Cresc afară, dar şi-n casă, Să te-ascult, eu sunt atentă Hai, alege-o violetă!

10. Curcubeul de poveste Nu pictează doar pe creste. La mine-şi pune penelul, Panseluţa e modelul!

11. Şi eu mă laud ca ele Că-s mai mândră-ntre lalele, Ca mine nu mai găseşti, Din Olanda la Piteşti!

12. Vai de mine, nu rezist Când văd asemenea artist! Parfumul meu sună de liră. Mă recunoşti? Sunt o zambilă!

13. Sunteţi multe, dar mărunte, Despre voi se spune multe! Dacă vrei ceva regal, Magnolia are rolul principal!

14. Decât s-aud atâta vorbărie, Mai bine cântă-ne o melodie! Ce zici, frumosule bondăraş? Duci parfum de iasomie la oraş?

18. Legenda florii de Liliac (Mălin) Se spune că într-o vreme-ndepărtată au fost doi tineri ce se iubeau foarte mult şi doreau să-şi petreacă tot restul vieţii unul lângă altul. Însă o boală l-a cuprins pe el şi cum atunci nu existau aşa multe leacuri, în scurt timp a murit. Nu trecea seară în care ea să nu stea lângă mormântul lui, plângându-l şi dorindu-l înapoi. Aşa se ducea la el zi de zi, până când, odată, nici ea nu se mai putu ridica de pe mormântul lui.Se spune că în locul unde a rămas, a răsărit o floare albastră ca şi ochii ei, pe care oamenii au numit-o Liliac, de la numele fetei: Lili.

19. Legenda Lăcrămioarei Legenda spune că trăiau odinioară, în mijlocul unui castel din basme, doi copii de rege: un băiat şi o fată. La naştere, cei doi copii primiseră de la zâna lor cea bună cele mai minunate daruri: frumuseţe, înţelepciune, cuminţenie. Cei doi copii crescuseră împreună şi îşi petreceau majoritatea timpului împreună, jucându-se în grădinile castelului, grădini pline de flori. Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani, o boală nemiloasă a cuprins ţinutul în care locuiau şi întregul lor regat a fost cuprins de jale. Printre cei atinşi de boala aceasta nemiloasă s-a numărat şi fata regelui, care devine din ce în ce mai slabă şi până la urmă moare. Băiatul regelui, care ţinea foarte mult la sora lui, de care era nedespărţit, a început atunci să plângă şi nu s-a mai putut opri. Atunci, lacrimile sale s-au transformat în nişte flori albe, micuţe, care s-au aşternut peste toate văile şi grădinile unde se jucau până atunci cei doi prinţi. Prinţul a fugit de la castel şi s-a ascuns în lume, pentru a nu fi văzut de ceilalţi că îşi plânge sora. Florile născute din lacrimile sale au căpătat numele de Lăcrămioare.

20. Legenda Narcisei Se spune că Narcisele sunt florile care au înflorit la moartea lui Narcis. În mitologia vechilor greci, Narcis era un tânăr deosebit de frumos şi de singuratic, de care se îndrăgosteau fără succes toate nimfele (zeiţele). Narcis a fost blestemat de zeiţa răzbunării, Nemesis, să nu poată iubi niciodată pe nimeni şi să se îndrăgostească de el însuşi. Acest lucru se şi înfăptuieşte şi Narcis se îndrăgosteşte de propria sa reflexie în apă. Dorind să îşi îmbrăţişeze propriul chip oglindit în apă, Narcis se îneacă. La moartea lui, au apărut florile Narcise, flori galbene, care îşi ţin capul în jos, asemenea lui Narcis care se oglindea în apă.

21. Legenda Păpădiei La începutul lumii, după ce a făcut toate vietăţile, Dumnezeu a trimis un înger pe Pământ ca să afle cum doreşte fiecare plantă să arate. Păpădia era tare tristă când a venit îngerul la ea, pentru că nu ştia cum vrea să arate, aşa că îngerul s-a învoit s-o mai lase o zi ca să se hotărască. Păpădia a ridicat ochii spre cer ca să ceară ajutor. Atunci l-a văzut pe Soare şi s-a hotărât să arate ca el, pentru că este frumos şi străluceşte foarte tare. Dar, la căderea serii, a observat Luna şi atunci şi-a schimbat părerea. A hotărât că vrea să arate ca Luna, pentru că este frumoasă, albă şi rotundă. Treptat au apărut şi Stelele şi atunci păpădia s-a întristat foarte tare, pentru că şi-a dat seama că dorea să fie şi ca Stelele. A doua zi, când a venit îngerul, păpădia încă nu ştia cum vrea să arate, dar i-a povestit acestuia ce i se întâmplase ziua trecută şi cum dorea ea să fie şi ca Soarele, şi ca Luna, şi ca Stelele. Bunul Dumnezeu a zâmbit şi i-a îndeplinit păpădiei cele trei dorinţe. Astfel, păpădia este la început galbenă ca Soarele, apoi albă ca Luna, iar dacă suflăm peste ea, se împrăştie ca Stelele.

22. Legenda Violetei Legenda spune că Violeta era o fată săracă şi modestă, fără părinţi, care trăia în Împărăţia Florilor. Violeta se îndrăgosteşte de un prinţ pe care îl întâlneşte într-o zi în timp ce îşi împletea o coroniţă de flori. Prinţul se îndrăgosteşte şi el pe loc de Violeta şi îi cere acesteia să se căsătorească cu el. Din păcate, însă, prinţului îi fusese ursit să nu se poată căsători înainte de a omorî zmeul din pădurea întunecată. Prinţul porneşte în căutarea zmeului şi îi promite Violetei că, după ce va omorî zmeul, se va întoarce să o caute şi o va lua de soţie. Violeta îl aşteaptă pe prinţ timp de 12 ani, timp în care împleteşte coroniţe de flori, de culoare albastru închis, care mai apoi vor fi numite Violete. După 12 ani, prinţul se întoarce şi o găseşte pe Violeta în acelaşi loc, terminând de construit un cort din împletitură de Violete, care le va fi, celor doi, castel.

23. Despre Panseluţă Panseluţele sunt flori delicate şi, de fiecare dată când le priveşti, te fac să zâmbeşti. Delicateţea şi frumuseţea lor te bine-dispun şi în cele mai triste momente. Numele "panseluţă" provine din cuvântul francez "pensee", care înseamnă gânduri, panseluţa fiind astfel simbolul amintirilor.Deşi pare a fi fragilă, nu este, e chiar foarte puternică; panseluţa rezistă pentru mult timp şi este o floare pentru toate anotimpurile. Se poate cultiva atât pe timpul iernii, cât şi vara sau primăvara, pentru a înflori în următorul anotimp. Panseluţe se găsesc în cele mai variate culori, de la negru la albastru, roz şi galben, până la portocaliu şi alb.

24. Povestea lalelei este una tristă: un băiat persan (din Persia) iubea o fată, dar nu şi-au putut clădi un viitor împreună, pentru că a fost răpit de aripa morţii. Pe mormântul lui au răsărit nişte flori în formă de turban (tulipan). Curând, şi fata s-a stins de dorul lui, iar lalelele au răsărit şi pe mormântul ei.Dacă lalelele ar putea vorbi, ar avea multe lucruri interesante de povestit. În timpul în care marii pictori au început să imortalizeze natura, un singur fir de lalea costa cât o pungă de galbeni. Pictorii obişnuiau să împartă singura lalea pe care o aveau sau măcar un tablou cu lalele pentru a putea să le introducă în picturile lor fără a rămâne faliţi. Se spune că, în Europa, lalelele au fost aduse din grădinile sultanului Turciei. Până şi numele de „lalea” provine de la numele turcesc „turban” datorita asemănării dintre forma acestuia şi forma lalelei.

25. Despre zambilă Zambila a fost adusă în Europa în jurul anului 1500 şi a fost cultivată pentru prima dată în Austria. Timp de aproape 200 de ani, asemenea lalelei, zambila se găsea numai în colecţiile de plante ale oamenilor înstăriţi, care, de obicei, le colecţionau ca pe nişte trofee de preţ. Datorită parfumului persistent al zambilelor, bulbii erau foarte scumpi. Acum, zambilele se cultivă aproape în întreaga lume, pentru încântătoarele lor flori parfumate. Ele pot avea cele mai diverse culori: purpuriu, violet, alb, roz, albastru, roşu, galben şi portocaliu.

26. Magnolia este un arbust originar din Asia şi din America. Are flori mari, frumoase şi cu miros foarte plăcut. Este cultivat ca plantă de ornament.

27. Legenda Iasomiei Pentru hinduşi, iasomia este floarea lui Kama, zeul iubirii, iar ghirlandele de iasomie sunt oferite de către orientali celor mai importanţi oaspeţi. În India, iasomia este numită “Regina florilor” şi nu lipseşte din ritualurile de nuntă. Legenda spune că, demult, o frumoasă prinţesă indiană s-a îndrăgostit de zeul soarelui. Respinsă de acesta, tânăra s-a sinucis, iar din cenuşa ei a răsărit o floare cu un parfum învăluitor, care nu-şi deschide florile decât după asfinţit: IASOMIA.

28. Bibliografie: • desprenatura.gradinamea.ro • povestiri pentru copii • clipart-uri luate de pe Internet Material realizat de înv. Florica Plosca, Şc. “Dariu Pop”, Satu Mare