ANTIPSIHIATRIA, MAI MULT DEC ÂT UN ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE CUCI

1. ANTIPSIHIATRIA, MAI MULT DECÂT UN ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE CUCI Autori: Elena Călinescu

2. Tulburările mintale au provocat întotdeauna spaimă. • Dar frica era mult prea mare și practicile s-au agravat: • „corabia nebunilor” (bolnavii mintali erau urcați în bărci și izgoniți pe râuri), • „groapa cu șerpi” (bolnavii mintali erau aruncați în gropi pline cu șerpi – ceea ce era considerat că-i vindecă), • cuștile circulare (turnante), • izgonirea, izolarea, exilarea. “Corabia nebunilor” Jérôme Bosch

3. Doar la revoluția din 1789 au apărut primele practici umaniste, cu Pinel (1745-1826) și „eliberarea nebunilor” care până atunci erau considerați drept animale sălbatice fără un rost în lume. • El a introdus conceptul de “tratament moral”, ulterior a contribuit la clasificarea tulburărilor mintale și a fost descris de mulți ca “părintele psihiatriei moderne”. Phillippe Pinel (1745 – 1826) Dr. Philippe Pinel la Salpetriere (Robert Fleury, 1975)– Pinel eliberând din lanțuri femeile “nebune” la un azil din Paris

4. William Abel Caudil (1920-1972) – s-a internat incognito într-un spital de psihiatrie – studiază societatea în miniatură în acel spital, cu propriile lor valori și reguli de conduită. • Erving Goffman (1922-1983) – a lucrat ca sociolog la Spitalul St. Elizabeth, Washington – lucrare de doctorat în care analizează critic viața cotidiană din spital. Consideră spitalul o instituție totalitară asemănătoare mănăstirilor, închisorilor... Erving Goffman (1922-1983)

5. Termenul „antipsihiatrie” (anti-psychiatry”) a fost introdus de psihiatrul englez David Cooper în anul 1967, în lucrarea „Psychiatry and Anti-Psychiatry”. • Mişcarea antipsihiatrică neagă apartenenţa tulburărilor psihice la conceptul de boală şi contestă necesitatea oricărei forme de asistenţă psihiatrică. • Pentru antipsihiatri, boala mintală (în special, schizofrenia) neavând decât cauze psihosociale, nu este cu adevărat o boală. David Graham Cooper (1931—1986)

6. Thomas Szasz, dinSUA, a fost primul psihiatru, care a pus la îndoială realitatea bolilor psihice şi nu accepta schizofrenia ca boală. • Intrun articol publicat în 1957 în „American Psyhologist”, apoi, în 1961, întro carte cu acelaşi titlu „Mitul bolii mintale” (The Myth of Mental Illness) consideră boala mintală un „mit”, o „metaforă”. Thomas Szasz (1920-)

7. „Bolile psihice sunt etichete şi sunt la fel de ireale ca vrăjitoria”, „...când declară că, (un individ) este bolnav sau sănătos, psihiatrul face o clasificare, care să justifice persecuţia (ca cea rasială a negrilor, a evreilor)”. • Atacă vehement internarea şi tratamentul obligatoriu al bolnavilor (cu boli mintale) periculoşi, pe care o consideră „o formă de pedeapsă, cea mai gravă după pedeapsa capitală” (Law, Liberty and Psychiatry, 1968).

8. In Marea Britanie, psihiatrul Ronald Laing a aderat la mişcarea antipsihiatrică, cu toate că, nu şi-a însuşit termenul de „antipsihiatru”. • Spre deosebire de mişcarea antipsihiatrică din SUA, mişcarea antipsihiatrică din Marea Britanie nu contestă întreaga nozologie psihiatrică, nu consideră schizofrenia o boală psihică, însă, recunoaşte existenţa psihozelor acute. Roland D. Laing (1927-1989)

9. Laing considera psihoza acută o veritabilă călătorie („voyage”), în care „spiritul se schimbă”.Acest proces spontan de transformare, ce poate dura ore, zile sau luni este numit de Laing „metanoia”.Aceste „călătorii” sunt bune dacă mediul le favorizează. In această perioadă, subiectul nu trebuie să urmeze tratament, cu excepţia îngrijirilor menţinerii sănătăţii fizice. Spitalul Kingsley Hall, Londra

10. In susţinerea poziţiei antiterapeutice, Laing împreună cu Cooper au prezentat cazul unei infirmiere (Mary Barnes) internată la Spitalul Kingsley Hall din Londra, a cărei evoluție se ameliorează spontan după doi ani și aceasta începe să scrie și să picteze. Mary Barnes (1923 – 2001)

11. In Franţa, istoricul, psihologul şi eseistul Michel Foucault prin scrierile sale a avut o atitudine critică faţă de instituţiile statului şi, în special, faţă de medicină, psihiatrie, închisori. • A avut o influenţă mare în apariţia mişcării antipsihiatrice din lume, mai ales prin lucrările sale, „Boala mintală şi personalitatea” („Maladie mentale et personalité”, 1954) şi „Istoria nebuniei în epoca clasică”(„L’histoire de la folie à l’age classique”, 1961). Michael Foucault (1926 - 1984)

12. Foucault susţinea că, naşterea psihiatriei şi a „personajului medical” (adică, a psihiatrului) a însemnat „nu eliberarea bolnavului mintal, ci alienarea sa”, „disciplina psihiatriei serveşte pentru impunerea controlului social pentru cei ce nu erau de acord cu sistemul capitalist”. “Istoria nebuniei în epoca clasică” a fost tradusă în engleză în 1965 ca “Nebunie și Civilizație: istoria nebuniei în epoca dreptății”

13. In Italia, Franco Basaglia - era un critic fervent al instuţionalizării persoanelor cu tulburări psihice. • Basaglia ca director al spitalului de psihiatrie din Gorizia, a implementat în 1962, în acest spital, o comunitate terapeutică cu „uşi deschise”, care primea pacienţi din întreaga Italie. • Se opune oricărei forme de tratament pentru tulburările psihice. Franco Basaglia(1924 - 1980)

14. Spitalul din Gorizia, 1962

15. „ştiinţa este totdeauna de partea clasei conducătoare”, „bolnavul mintal este opusul unui normal dat, politic şi economic, iar, spitalul de psihiatrie este folosit pentru a controla elementele de perturbare socială”, „spitalul de psihiatrie este una din instituţiile violenţei prin care se conduce şi se oprimă masele”. Franco Basaglia (1979)

16. In 1976, a pus bazele unui partid de stânga „Psichiatria Democratica”, ce avea printre obiectivele sale, desfiinţarea spitalelor de psihiatrie. • A reuşit să determine parlamentul italian să voteze Legea nr.180/1978 cu privire la reforma în sănătate mintală, concretizată , în special, prin reducerea drastică a numărului de paturi (15 paturi la 200.000 de locuitori, fie întrun spital general, fie întrun centru de sănătate mintală).

17. In Germania, Wolfgang Huber(1942-) - era în total dezacord cu ceilalţi psihiatri de la Spitalul Clinic de Psihiatrie din cadrul Universităţii din Heidelberg. • A fost unul din intemeietorii SPK (Sozialistisches Patientenkollectiv), în 1970, o mişcare radicală de stânga, care lupta împotriva medicinei şi a doctorilor, ce erau inamicii „clasei pacienţilor”. Un slogan preferat era „din boală să faci o armă” („aus der Krankheit eine Waffe machen“) împotriva societăţii capitaliste.

18. In România – psihiatria politică • Medic psihiatru și scriitor, Ion Vianu, povesteşte, despre faptul că psihiatria era folosită, în timpul comunismului, ca unealtă a Securitaţii: unii doctori îşi turnau propriii pacienţi sau îi drogau cu doze enorme de neuroleptice pe cei internaţi din motive politice. • Ion Vianu: „Revoltaţii erau declaraţi demenţi” (ex. Vasile Paraschiv, avocatul Cenzura, “studentul Hittlerist” etc.) Ion Vianu (1934 - )

19. “Îi auzeam vorbind despre acele spitale speciale, dar nu despre eventuala ameliorare a condițiilor de îngrijire a bolnavilor psihici periculoși, ci despre garduri cu sârma ghimpată, câini-lup, cu alte cuvinte, despre transformarea acestor spitale în lagăre de concentrare. Ceea ce s-a și produs. După cum am avut prilejul să vad la Poiana Mare.” Spitalul Poiana Mare, 1968 (Ion Vianu. Exercițiu de sinceritate. 2009)

20. In zilele noastre, s-a aşternut vălul uitării asupra mişcării antipsihiatrice şi ar fi nedrept să raportăm acestă mişcare numai la unele opere de artă sau romane. • Este bine cunoscut celebrul film „Zbor deasupra unui cuib de cuci” sub regia lui Milos Forman, o ecranizare din 1975, după best-seller-ul cu acelaş nume a scriitorului Ken Kesey.

21. Mişcarea antipsihiatrică a contribuit la: • sensibilzarea autorităţilor şi a opiniei publice • destigmatizarea persoanelor cu tulburări psihice • a ajutat mişcarea pentru drepturile pacienţilor • a contribuit la reforma sistemului şi introducerea de legi, care să le apere drepturile şi să îmbunătăţească condiţiile de asistenţă psihiatrică.