Chimia şi viaţa

1. Chimia şi viaţa Elev: Amărculesei Diana-Mihaela Clasa: a XI-a D Şcoala: Colegiul Naţional “Ştefan cel Mare” Suceava Coordonator: Prof. Aurelia Strugariu

2. Cuprins • Glicerina-materie primă pentru explozivi • Derivaţi halogenaţi şi periclitarea stratului de ozon • Influenţa alcoolului etilic asupra comportamentului uman

3. Glicerina – materie primă pentru explozivi şi impactul negativ asupra omenirii • Nitroglicerina a fost obţinută pentru prima dată de în anul 1847 de către medicul şi chimistul Ascanio Sobrero din Torino. • El a numit-o piroglicerină şi s-a speriat de potenţialul de distrugere a substanţei. O cantitate mică de nitroglicerină i-a distrus eprubeta. • În 1867, chimistul suedez Alfred Nobel reuşeştă să producă dinamita, amestecând nitroglicerină cu kieselgur, un pământ poros din schelete de diatomee (specie de alge microscopice).

4. Manipularea trinitratului de glicerină este posibilă numai după impregnare într-o masă poroasă. În această stare explozia se produce numai prin detonarea unei capse cu alt exploziv( fulminat de mercur), care produce un şoc suficient de puternic pentru a iniţia reacţia de descompunere a trinitratului de glicerină. Astfel de explozivi se numesc dinamite. Există şi alte procedee de utilizare a proprietăţilor explozive ale trinitratului de glicerină, de pildă prin dizolvarea nitraţilor de celuloză („pulbere fără fum”) în trinitrat de glicerină (care este un lichid). Se obţin astfel produse gelatinoase, mai puţin primejdioase la manipulare decât dinamitele, dar cu proprietăţi explozive mai puternice. • Cel mai puternic exploziv „clasic” a fost produs din nitroglicerină şi nitrat de celuloză, în anul 1875 şi a fost folosit la săparea tunelului Gotthard Elveţia, într-o rocă foarte dură. Nitroglicerina stă la baza explozivilor clasici de azi, înlocuind praful de puşcă.

5. Derivaţii halogenaţi şi periclitarea stratului de ozon FCC-Fluoroclorocarburile Fluoroclorocarburile, în primul rând R 11 ( CCl3F) şi R 12 (CCl2F2), s-au produs în ultimii ani mai puţin, dar încă în măsură considerabilă şi au fost introduşi în instalaţiile de răcire, ca mijloace de antrenare, spumanţi, precum şi ca solvenţi ( producţia mondială în anul 1990: aproximativ 500.000 de tone). FCC persistă în apropierea Pământului, dar suferă în stratosferă, unde reprezintă 80% din conţinutul de clor, reacţii radicalice; atomii de clor astfel formaţi conduc la scindarea ozonului: • Ozonul din stratosferă ( la 20...26 km înălţime) absoarbe o mare parte a radiaţiilor UV solare, făcând astfel posibilă dezvoltarea formelor de viaţă superioare pe Pământ. Din anii `70 se observă o reducere a concentraţiei ozonului deasupra Antarcticii, în special în septembrie, pentru care se fac responsabili, într-o oarecare măsură, FCC.

6. Influenţa negativă a alcoolului etilic asupra organismului uman • Corpul uman este afectat de acţiunea alcoolului etilic în 2 moduri: • Intră în contact cu gura, esofagul, stomacul şi intestinele, având o acţiune iritantă şi anesteziantă (cauzând lipsa senzaţiei de durere cu sau fără pierderea conştiinţei); • Doar 20% din cantitatea de alcool etilic ingerată este absorbită in stomac, restul de 80% fiind absorbită prin pereţii intestinali direct în sânge, ajungând în fiecare celulă a corpului.

7. Efecte negative • Fiecare raţie de alcool etilic produce o intoxicare, alcoolul încetinind funcţionarea celulelor şi a organelor până când ajung să îşi desfăşoare activitatea cu mult mai puţină eficienţă. El afectează creierul, intervenind în activitatea centrilor care coordonează echilibrul, percepţia, vorbirea şi gândirea. Astfel, alcoolul etilic produce dificultăţi de vorbire şi erori în procesul de gândire, fiind afectaţi centrii coordonării; apar simptomele clasice: mersul împleticit şi căzăturile.

8. Efecte negative • În mod paradoxal, deşi încetineşte funcţiile organismului, alcoolul etilic duce la dispariţia inhibiţiilor. De aceea, emoţiile sunt exprimate mult mai uşor, deoarece acea parte a creierului care ne ajută să ne controlăm comportamentul este scoasă din funcţie sau se relaxează excesiv astfel încât emoţiile devin exagerate. Dacă se consumă îndeajuns de mult alcool etilic, persoana va adormi sau, în cazuri extreme, va intra în comă. Consumarea alcoolului etilic în cantităţi mari măreşte riscul apariţiei cancerului gurii, limbii, faringelui, laringelui, esofagului şi stomacului, probabil datorită acţiunii sale iritante. De asemenea, bolile ficatului cauzate de excesul de alcool etilic include inflamarea acestuia, hepatita, ciroza şi cancerul.

9. Bibliografie • Substanţe chimice nocive în industrie-Partea 1, traducere din limba rusă, Editura Tehnică, 1954 • Ghidul elevului - Chimie organică, Editura Dacia Cluj, 1973 • Compendiu de chimie, Editura All, 2009