CAP 3 . CREDITUL ŞI DOBÂNDA

1. CAP 3. CREDITUL ŞI DOBÂNDA 3.1. Conţinutul, rolul şi funcţiile creditului Sub aspect economic, creditul constă, în cedarea unor valori de întrebuinţate prezente în schimbul unor valori de primit în viitor • Termenul de credit provine din limba latină, creditum – credere = încrederea celui care dă unei persoane anumite bunuri, servicii, că va primi în schimb valori corespunzătoare. • În limba română, cuvântul credit a pătruns în sec. 18, preluat din limba franceză.

2. Definiţia creditului şi accepţiunile sale sunt foarte diferite. Elementul comun care se regăseşte în diferitele definiţii ale creditului prezintă trei aspecte: • existenţa unor disponibilităţi de monedă la unii agenţi economici şi acceptarea de către aceştia să le cedeze (împrumut) altor agenţi (debitori); • pierderea temporară a unor drepturi de către cel care acordă împrumutul (împrumutant, creditor); • obligativitatea debitorului de a restitui împrumutul la un termen numit scadenţă, însoţit în mod obligatoriu de dobândă. În ceea ce priveşte funcţiile creditului, în literatura de specialitate există o diversitate de opinii, predominante fiind cele care atribuie creditului trei funcţii: • funcţia de repartiţie • funcţia de control • funcţia de emisiune

3. 3.2. Formele creditului Există mai multe criteri după care pot fi grupate creditele, astfel: 1. Calitatea creditorului • credit comercial • credit bancar 2. Calitatea debitorului • credit acordat populaţiei • credit acordat agenţilor economici 3. Calitatea ambilor participanţi la relaţia de credit • credit privat • credit public 4. Destinaţia • credit de producţie • credit de investiţii • credit de exploatare • credit de leasing • credit de consum

4. 5. Obiectul creditului • credit în bunuri sau mărfuri • credit în bani (numerar sau în cont) • credit în credit 6. Scadenţa • credit pe termen scurt • credit pe termen mediu • credit pe termen lung 7. Modalitatea de garantare • credit real • credit garantat cu bunuri imobile (clădiri sau terenuri) • credit garantat cu valori mobiliare (cu gaj de bunuri sau de titluri) • credit personal • credit individual (în alb) • credit cu gaj individual • credit cu gaj colectiv

5. 9. Modalitatea de acordare • credit acordat prin cont separat de împrumut • credit acordat prin cont curent (avansul în cont curent) 10. Modalitatea de rambursare • credit amortizabil • credit cu perioadă de graţie Forme alternative de finanţare Factoringul – operaţiunea prin care un agent economic îşi vinde creanţele (de tipul facturilor) unei bănci sau unei instituţii specializate, aceasta urmând să recupereze la scadenţă suma respectivă de la cumpărător (debitor) Forfetarea – operaţiunea prin care o bancă cumpără creanţe în valută (cambii şi bilete la ordin), de la clienţii săi (exportatori) cu renunţarea la dreptul de recurs împotriva vânzătorilor creanţelor. Leasingul – este o operaţiune de închiriere de bunuri, fiind practicat sub două forme: operaţional şi financiar.

6. 3.3. Dobânda - este o formă de remunerare a creditului de către debitor pentru folosirea capitalului împrumutat Forme ale dobânzii: • din punct de vedere al băncii: • dobânda bonificată • dobânda percepută • din punct de vedere al nivelului la care se practică dobânda: • taxa oficială a scontului • taxa privată a scontului • dobânda practicată între întreprinzători • dobânda practicată la depunerile bancare • dobânda practicată de diferite instituţii speciale de credit • dobânda practicată la efectele guvernamentale

7. 3.3.1. Modul de calculare al dobânzii la depozite, credite şi conturi curente a). La depozite şi credite se pot distinge: • dobânda simplă • dobânda compusă • perioada este mai mare de 1 an şi cuprinde număr de ani întregi • perioada cuprinde ani întregi şi părţi fracţionare de ani

8. b). La conturile curente • metoda directă • metoda indirectă • metoda în scară 3.3.2. Calcularea dobânzii la conturile curente prin metoda directă • separarea operaţiunilor creditoare şi debitoare • determinarea numărului de zile cuprins între data efectuării operaţiei şi momentul închiderii contului (nz); • stabilirea numerelor de dobânzi, creditoare sau debitoare. • stabilirea totalului numerelor de dobânzi creditoare şi a totalului numerelor de dobânzi debitoare (şi soldul numerelor de dobânzi) • se stabileşte valoarea divizorului fix • se determină dobândase înregistrează în contul curent şi se stabileşte soldul contului curent.

9. APLICAŢIE Banca “A“ efectuează următoarele încasări şi plăţi în contul curent al clientului său deschis la 1 februarie şi cu închidere la 30 iunie. • 5 februarie – alimentarea contului cu suma de 45.000 u.m. • 20 martie – plata unei facturi în favoarea unui furnizor, în sumă de 65.000 u.m. • 15 aprilie plata unor sume în contul administraţiei publice locale, în sumă de 50.000 u.m. • 10 mai – încasarea sumei de 180.000 u.m. • 25 mai – încasarea unei sume reprezentând recuperarea unor creanţe în valoare de 60.000 u.m. • 15 iunie – efectuarea unei plăţi în sumă de 30.000 u.m. • 28 iunie – virarea din cont a sumei de 15.000 u.m. a). banca “A” practică o dobândă creditoare de 12%/ an şi o dobândă debitoare de 14%/an. b). banca “A” practică o dobândă unică de 13% anual.

10. Operaţii creditoare Operaţii debitoare

11. a). calculul dobânzii se realizează după relaţia: b). calcularea dobânzii în cazul în care banca practică o dobândă unică de 13%:

12. 3.3.3. Calcularea dobânzii la conturile curente prin metoda în scară • înregistrarea sumelor operaţiilor în cont • stabilirea soldului contului curent la sfârşitul fiecărei zile în care au loc operaţii de încasări şi/sau plăţi; • stabilirea numărului de zile (nz) cât timp soldul contului rămâne nemodificat; • calcularea numerelor de dobânzi prin ponderarea soldului contului curent la fiecare moment cu numărul de zile în care acesta se menţine nemodificat; • stabilirea totalului numerelor de dobânzi debitoare şi creditoare şi determinarea soldului numerelor de dobânzi; • calcularea divizorului fix; • determinarea dobânzii; • înregistrarea în cont a dobânzii şi stabilirea soldului final al contului curent.

14. 3.4. Titlurile de credit Sunt înscrisuri care constată existenţa unei obligaţii comerciale care urmează a fi executată după trecerea unui anumit interval de timp. Dezvoltarea relaţiilor de credit a condus la apariţia unei mari varietăţi de titluri de credit, care pot fi clasificate după mai multe criterii: a). După conţinutul lor: • titluri de credit care conferă posesorilor dreptul la o sumă de bani: efectele de comerţ (cambia, biletul la ordin, cecul), obligaţiunile, bonurile de tezaur, cărţile de credit • titluri de credit care au valoare de monedă liberatorie, emise de stat sau de bănci • titluri de credit care conferă posesorilor dreptul asupra unor mărfuri depozitate în anumite locuri sau aflate în curs de transport: warantul, scrisoarea de trăsură, conosametul • titluri de credit care conferă drepturi complexe: acţiunile

15. b). După modul în care circulă: • titluri de credit nominative – în cuprinsul lor este trecut numele posesorului legitim, care se transmit prin cesiune de creanţă; • titluri de credit la ordin – se pot transmite prin gir = transmiterea titlului unei alte persoane şi înscrierea pe titlu a numelui noului posesor; • titluri de credit la purtător – se transmit prin simpla predare a titlului. 3.4.1. Cambia şi biletul la ordin Cambia reprezintă un înscris prin care o persoană (trăgătorul) ordonă unei persoane (tras) să plătească unei a treia persoane (beneficiar) o sumă de bani determinată, la o dată fixă şi la locul indicat. Cambia este un instrument care pune în legătură trei persoane: • trăgătorul (creditorul) – persoana care emite cambia şi care dă ordin trasului să plătească o sumă fixă de bani • trasul (debitorul) – persoana care o achită • beneficiarul – persoana care primeşte banii

16. Menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cambia se referă la următoarele: • denumirea expresă de cambie înscrisă în textul acesteia • ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată (“plătiţi în schimbul acestei cambii...”) • Numele sau denumirea trasului (al plătitorului) • scadenţa – stabileşte termenul de plată la emiterea cambiei • locul plăţii • numele beneficiarului • data şi locul emiterii • semnătura trăgătorului, emitentul cambiei

17. Biletul la ordin pune în legătură două persoane: • emitentul (debitorul) – persoana care se obligă să plătească • beneficiarul (creditorul) – persoana care va încasa suma Pentru a fi considerat valid din punct de vedere juridic un bilet la ordin trebuie să conţină următoarele menţiuni obligatorii: • denumirea expresă de bilet la ordin înscrisă în textul titlului • angajamentul necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată (“voi plăti în schimbul acestui bilet la ordin...”) • scadenţa biletului la ordin • locul plăţii • numele beneficiarului • data şi locul emiterii • semnătura emitentului (trasului)

18. protest şi regres acceptare TRAS TRĂGĂTOR BENEFICIAR emitere avalizare girare BENEFICIAR 2 AVALIST girare plată BENEFICIAR n scontare BANCA COMERCIALĂ reescontare BANCA CENTRALĂ

19. Pe baza cambiei şi biletului la ordin se efectuează următoarele tipuri de operaţiuni: • operaţiuni cambiale nebancare • operaţiuni cambiale bancare Operaţiuni cambiale nebancare: 1. Emiterea cambiei - emiterea titlului se realizează la valoarea nominală care este formată din suma împrumutului şi dobânda aferentă 2. Girarea cambiei - este un act prin care posesorul titlului (girant), transferă unei alte persoane (giratar) toate drepturile care decurg din titlu. - girul poate fi definit ca un mod specific de circulaţie a cambiei

20. 3. Avalizarea – este un act prin care o terţă persoană garantează plata titlului la scadenţă, obligându-se să efectueze plata, dacă debitorul nu poate plăti. 4. Acceptarea – este specifică cambiei, întrucât în cazul biletului la ordin debitorul a promis şi a acceptat plata chiar din momentul emiterii. Prin acceptarea cambiei, trasul devine obligatul principal. 5. Plataeste operaţiunea care încheie procesul, eliberându-i pe toţi obligaţii înscrişi în titlu. Prezentarea la plată trebuie făcută la locul precizat pe titlu. Plata nu stinge definitiv debitul dacă nu se restituie titlul purtând pe el menţiunea de achitare scrisă de posesor. 6. Regresul – în cazul în care acceptarea sau plata sunt refuzate, creditorul are drept de regres împotriva celor care şi-au asumat obligaţia. Posesorul trebuie să iniţieze procedura de “protest de acceptare” sau “protest de neplată”

21. Operaţiuni cambiale bancare: 1. Scontarea - cedarea prin gir a unei cambii deţinute de o persoană particulară sau o societate comercială către o bancă comercială în vederea achitării ei. Prin scontare posesorul cambiei obţine valoarea actuală a cambiei, adică diferenţa dintre valoarea nominală a titlului şi dobânda calculată din momentul scontării până la scadenţă. cambiile şi biletele la ordin scontate intră în posesia băncii, aceasta urmând să le încaseze la scadenţă.

22. 2. Rescontarea – este operaţiunea prin care băncile comerciale prezintă cambiile şi biletele la ordin spre achitare băncii centrale. Rescontarea se realizează la valoarea actuală a titlului, calculată astfel: 3. Pensiunea - este o operaţie de credit prin care băncile avansează prezentatorilor, sub formă de împrumut, sume reprezentând valoarea actuală a cambiilor, cu condiţia răscumpărării lor de prezentatori la termenele convenite. 4. Gajarea - operaţiune în care cambiile sunt prezentate băncii drept garanţie mobiliară a unui împrumut pe care băncile îl vor acorda posesorului cambiei.

23. APLICAŢIE Determinarea valorii nominale a cambiei Un agent economic exportă pe datorie mărfuri în valoare de 15.000$ cu scadenţa peste 90 zile de la data emiterii cambiei, rata dobânzii fiind de 10%. a). VN a cambiei b). VN a cambiei în cazul în care scadenţa este de 1 an şi 60 de zile c). VN daca scadenţa ar fi de 4 ani. a). VN = C + D b). c).

24. Scontarea cambiei Să se determine suma pe care deţinătorul unei cambii în valoare de 5000 u.m. emisă pe data de 3 aprilie o va primi dacă scontează cambia la data de 26 aprilie, scadenţa fiind la data de 4 iunie, iar taxa scontului fiind de 20%. Rescontarea cambiei Folosind datele din exemplul anterior, să se determine suma pe care banca comercială o va primi dacă reescontează cambia la data de 1 mai la banca centrală, ştiind că taxa oficială a scontului este de 18%.

25. Prelungirea scadenţei unei cambii Să se calculeze noua valoare nominală a unei cambii, a cărei scadenţă a fost prelungită cu 80 de zile, ştiind că valoarea nominală veche era de 4500 u.m., iar rata dobânzii este de 18%.

26. Înlocuirea mai multor cambii cu o singură O bancă deţine trei cambii, după cum urmează: • prima, cu VN = 25000 u.m şi cu scadenţa după 60 de zile; • a doua, cu VN = 40000 u.m. şi cu scadenţa după 30 de zile; • a treia, cu VN = 60000 u.m. şi cu scadenţa după 20 de zile. Debitorul, neputându-le plăti, cere înlocuirea acestor trei cambii cu una singură cu scadenţa după 45 de zile. Se cere: a). să se stabilească valoarea actuală a noii cambii, în condiţiile unei taxe a scontului de7%; b). să se stabilească scadenţa medie a celor trei cambii şi să se arate dacă operaţia de înlocuire reprezintă o plată anticipată sau o amânare a plăţii. a). b).