60 likes | 145 Views
422. Când te uiţi prea mult. 1. O, ce valuri, de - ndurare. Când te uiţi prea mult în soare, N u mai vezi pământul jos; Când te crezi prea multen stare, U iţi de cel neputincios. 422. Când te uiţi prea mult. R. O, ce valuri, de - ndurare. Nu uita, nu uita, nu uita
E N D
422 Când te uiţi prea mult 1 O, ce valuri, de-ndurare Când te uiţi prea mult în soare, Nu mai vezi pământul jos; Când te crezi prea multen stare, Uiţi de cel neputincios.
422 Când te uiţi prea mult R O, ce valuri, de-ndurare Nu uita, nu uita, nu uita Căi un vis şi viaţa ta, Căi un vis şi viaţa ta; În curând, în curând, în curând Parcă nici nai fost nicicând, Nicicând!
422 Când te uiţi prea mult 2 O, ce valuri, de-ndurare Când luminan tine scade, Cresc a umbrelor poveri; Când virtutean pofteţi cade, Pierzi cereştile puteri.
422 Când te uiţi prea mult R O, ce valuri, de-ndurare Nu uita, nu uita, nu uita Căi un vis şi viaţa ta, Căi un vis şi viaţa ta; În curând, în curând, în curând Parcă nici nai fost nicicând, Nicicând!
422 Când te uiţi prea mult 3 O, ce valuri, de-ndurare Când îţi e prea cald şi bine, Umbli singur, rupt de toţi; Când ai zile prea senine, Nu-i mai cauţi pe-ai tăi fraţi.
422 Când te uiţi prea mult R O, ce valuri, de-ndurare Nu uita, nu uita, nu uita Căi un vis şi viaţa ta, Căi un vis şi viaţa ta; În curând, în curând, în curând Parcă nici nai fost nicicând, Nicicând!