Amorul

1. Amorul O poveste fără sfârşit cu extazul şi suferinţele lui, Pe care Eminescu a ştiut s-o îmbrace în strai de purpură, într-o poveste fără sfârşit.

2. ,,Dându-şitrestia-ntr-o parte, Stăcopilalinplecată, Trandafiri aruncăroşii Pesteundafermecată.” (,,Crăiasa din poveşti”)

3. ,,Lun-atunci din codriiese Noapteatoatăstă s-o vadă Zugraveşteumbrenegre Pe câmp alb ca de zapadă” (,,Făt-Frumos din teiu”)

4. ,,Ca din farmec Ea tresare Şi privind uimită-n lături Vede-un tânăr chiar alături Pe-un cal negru călare.” ( ,,Povesteateiului”)

5. ,,O, vis ferice de iubire, Mireasă blândă din poveşti, Nu mai zâmbi! A ta zâmbire Mi-arată cât de dulce eşti. (,,Atât de fragedă”)

6. Lacrimitesute Câteodată să plângi e cevaminunat … atunci când eştifericit. Şi de iubire Nu- iadevarat? Sau atunci când lacrimile iubitei sunt singurele ce vor mai păstra legătura intre cele două lumi. Din iubire Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu...Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu. ( O, mamă….) Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete.Fă un sfârşit durerii... vin' la sânu-mi. ( Iubind in taină …)

7. din iubire pentru pămîntul natal Din admiraţie Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare, Te plânge-n tânguire şi locul tău natal; Căci umbra ta măreaţă în falnica-i zburare O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare Ce-i simţ naţional! Urmeze încă-n cale-ţi şi lacrima duioasă, Ce junii toţi o varsă pe trist mormântul tău, Urmeze-ţi ea prin zboru-ţi în cânturi tânguioase. În cânturi răsunânde, suspine-armonioase, Colo, în Eliseu!. (La moartealuiAronPumnul)

8. Din profunda înţelegere a vieţii Şi nime-n urma meaNu-mi plângă la creştet,Doar toamna glas să deaFrunzişului veşted. ( Mai am un singurdor)

9. Din nevoia de a da formă suferinţei Suspine n-am ­ ah, de-aş avea suspine, De-aş avea lacrimi, plânge de-aş putea! Durerea cea mai crudă, cea mai mare, Aflând o formă, afla usurare. ( Imbătrânit e sufletul din mine ) • Ce suflet trist mi-au dăruit • Părinţii din părinţi, • De-au încăput numai în el • Atâtea suferinţi? • Ce suflet trist şi făr- de rost • Şi din ce lut inert, • Că după-atâtea amăgiri • Mai speră în deşert? • Cum nu se simte blestemat • De-a duce-n veci nevoi? • O, valuri ale sfintei mări, • Luaţi-mă cu voi! • ( Cesuflettrist..)

10. DIN Ordonând prin cuvinte Haosul de început şi sfârşit de lume Estăpânul fără margini peste marginile lumii...De-atunci negura eternă se desface în făşii,De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierduteVin din sure văi de chaos pe cărări necunoscuteŞi în roiuri luminoase izvorând din infinit,Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit. (ScrisoareaI)

11. Reconstituind Naşterea Universului p Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburele luminii de viaţă dătător. Nu era azi, nici ieri, nici totdeauna” (Rugăciunea unui dac)

12. Şi Moartea Universului Soarele ce azi , el îl vede trist şi roş Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi Cum planeţii toţi îngheaţă … Scrisoarea I

13. Şi toate acestea, prin puterea Cugetării Atunci lumea cea gândită pentru noi avea fiinţă, Şi , din contră, cea aievea ne părea cu neputinţă” Scrisoarea II

14. Eminescu, “Luna tustăpân-a mării ,pea lumiiboltăluneci Şi gândirilor dândviata,suferinţeleîntuneci” Scrisoarea I Ţinând neclintită recea “ Cumpănă a gândirii”

15. Surprinzând puterea şi efemeritatea gloriei Vezi un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac Precum Atlas sprijinea cerul Pe un măr

16. Înţelegând că Vreme trece, vreme vine, Tu te-ntreabă şi socoate, Ce e rău şi e e bine Ce e val, ca valul trece Glossă

17. Bibliografie • Eminescu, Poezii, Editura Minerva, Bucureşti Imagini preluate de pe • http://www.google.ro/imghp?hl=ro&tab=wi

18. Autori Lacrimi - Răducu Mihaela , Clasa a VIII-a • Cu versuri El ne-a încântat • Si gândurile ni le-a luminat • Prinpoezie EL s-a avântat • In basme ,cosmos si-n păcat • Dar toatepoate-au fostuitate • C-au coborat din carte. • În viaţă Amor - Aldea Camelia Clasa a VIII-a A Şcoala “Mihai Viteazul” Targovişte Cugetarea - Mincă Ana, Clasa aVIII-a A Din umbra veacurilor Zburândspreinfinit cu aripilecugetarii. Naşte şi renaşte Cu fiecare vers rostit, Într-o lume prozaică Cum luna naştelumina. Pe un cer întunecat, Haos-Micu Georgiana clasa aVIII-a A Haina capătată de păsari se înnegreşte cu fiecare vers , electrizare a minţii. Algele se strecoarăprintreamintirile mării Iarlumini răsar din apaceinveleşte pământul. Prin El restabilim armonia. Profesor coord. Pavelescu Marilena