0 likes | 248 Views
Patologia chirurgicalu0103 a colecistului u0219i cu0103ilor biliare extrahepatice I
E N D
Patologia chirurgicală a colecistului și căilor biliare extrahepatice 1 Prof. Dr. Marius Murariu
Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice Definiție: • litiază biliară - prezența calculilor în colecist, căile biliare extra/intrahepatice. • În funcţie de poziția în care se localizează calculii vorbim de litiaza colecistului, a căii biliare principale, litiaza intrahepatică, etc.
Litogeneza -alterarea echilibrului dintre constituenții de bază ai bilei: colesterolul, acizii biliari şipigmenţii biliari; • în mod fiziologic colesterolul (insolubil ) şipigmenţii biliari (puţin solubili) sunt menţinuţi într-o suspensie coloidală, care constituie bila, prin acţiunea emulsionantă a acizilor biliari şi a acizilor graşi; Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
-cauzele care concură la perturbarea stării coloidale a bilei sunt: • hipercolesterolemiile, indiferent de contextul etiologic, • tulburările metabolice ( obezitatea, diabetul zaharat, sarcina, hiperlipoproteinemiile, anemii hemolitice severe), • modificarea hidraulicii biliare, având ca şiconsecinţăstaza, • infecţiile prin alterarea structurii micelare a bilei, modificarea pH-ului biliar, costituirea de nuclei litogenetici pe bacterii şi celule descuamate; Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
-tipurile de calculi: • calculii colesterinici, au o etiologie “metabolică” şi sunt consecinţainteracţiunilor dinamice dintre colecist şi ficat; în varianta pură au o incidenţă mai scăzută; aspectul este gălbui, fiind radiotransparenţi; • calculii pigmentari, având compoziţii diverse, în funcţie de contextul litogenetic, dar conţinândbilirubinat de calciu au o culoare negricioasă, sunt mici, de consistenţă crescută, radioopaci; • calculii micştireprezintă asocierea structurală a tipurilor expuse mai sus, fiind cei mai frecvenţi, de aspect neregulat, culoare brună, mici, multistratificaţi; Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
Litiaza veziculară Etiopatogenie: -litogeneza, expusă mai sus, în situaţia unui rezervor biliar reprezentat de colecist, care constituie sediul propice al precipitării şi dezvoltării calculilor. Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
Anatomie patologică Existenţa calculilor provoacă modificări parietale ale colecistului,care pot fi cu un grad mai redus sau mai pronunţat de inflamaţie: -vezicule neinflamate (sau cu un grad redus de inflamaţie): • colesteroloza biliară (vezicula “fragă”), a cărei mucoasă este este tapetată cu puncte fine de colesterol apărând ca nişte puncte gălbui (achene) de aspect caracteristic, • hidrocolecistul, aspect morfopatologic caracterizat prin acumulare de mucus în cavitatea veziculară, sub tensiune, în contextul obstrucției litiazice complete a cisticului, într-o fază relativ incipientă, înaintea infectării conținutului; Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
colesteroloza biliară Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
hidrocolecist Litiaza veziculară
-vezicule cu proces inflamator cronic: • colecistul scleroatrofic, care are un perete atrofic, scleros, mulat pe calculi adesea dificil de extirpat prin lipsa unui plan de clivaj; • colecistul sclerohipertrofic , al cărui perete este remaniat în sens hipertrofic prin procesul inflamator cronic; -vezicule cu proces inflamator acut: • colecistita acută catarală; • colecistita acută flegmonoasă; • colecistita acută gangrenoasă; Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
colecistul scleroatrofic Litiaza veziculară
colecistul sclerohipertrofic Litiaza veziculară
Diagnostic pozitiv • 50% dintre pacienţii cu litiază veziculară sunt asimptomatici, • 25% dintre cei asimptomatici vor dezvolta simptome care să impună intervenţia într-o perioadă evolutivă de cinci ani. Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
Simptomatologie -colica biliară reprezintă acuza majoră de tip algic, având câteva caracteristici: • debut violent, în urma unui moment alimentar colecistokinetic; • sediu în hipocondrul drept, epigastru, intercostal drept; • iradiere scapulară dreaptă (iritaţie frenică) sau posterioară; • reclamă poziţie antalgică în decubit lateral; • este însoţită de vărsături, pareză intestinală, paloare, agitaţie, tahi- sau bradicardie, febră și frison în formele complicate; • urmată de emisia unor micţiunihipercrome, eventual un discret subicter; Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
-sindromul dispeptic biliar constituie fondul clinic al bolnavilor simptomatici, pe care apare accidentul algic acut colicativ. Simptome: • meteorism postalimentar, eructații, grețuri, vărsături, durere sau disconfort în zona hipocondrului drept, - în varianta hipostenică • dureri mai intense mimând acuzele algice ale ulceroşilor, diaree, vărsături, migrene, senzaţie de gust amar, - în varianta hiperstenică; Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
Examenul clinic obiectiv este: • mai puţin relevant în formele paucisimptomatice, • sugestiv în colică, episod în care apar modificările vegetative caracteristice, • relevant în formele acute când se palpează apărarea musculară localizată în hipocondrul drept, sau mai extinsă, • valoros în hidropsul vezicular - când permite palparea hidropsului vezicular Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
Paraclinic: • Hemoleucograma, • GOT, GPT, BD, BT, FAL, GGT, lipaza- pt dg. diferențial Sunt utile • în episodul acut inflamator • în prezenţa icterului asociat pentru a stabili caracterul obstructiv al acestuia, • ca bilanţ - pentru intervenţia chirurgicală ce se impune; Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
-ecografia abdominală: • este investigaţia optimă pentru diagnosticul de litiază veziculară, • este neinvazivă, • vizualizează calculii, • dă relaţii despre grosimea peretelui vezicular în formele acute, • evaluează calibrul CBPşi arborele biliar intrahepatic. Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
Litiaza biliară veziculară • Incidenţă: 10-20% din populaţie • Acuze: fără – dispepsie, colică • Prevalenţă: • F > B • Obezitate • Sarcină
Diagnostic diferențial -diferențierea colicii biliare de alte acuze algice cu caracter acut: • colica renală dreaptă, colica saturnină, colica apendiculară, • perforaţiagastroduodenală, • infarctul enteromezenteric, infarctul renal drept, infarctul miocardic posterior, • volvulusul intestinal, alte torsiuni viscerale, • pancreatita acută etc Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
Forme anatomoclinice -forma tipică, cu colici biliare pe fondul unui sindrom dispeptic, -colecistita acută litiazică, -colecistita cronică litiazică, -formele asimptomatice, -formele dispeptice, - formele fruste, care imită alte afecţiuni digestive Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
-forme mai rare: • colesteroloza - “vezicula fragă”, • ”vezicula de porţelan” ai cărei pereţi sunt groşi, rigizi impregnaţicalacar, • colecistita cu “bilă calcică” -conţinutul biliar are aspect de precipitat alb, • hidrocolecistul sau hidropsul vezicular, conţine mucus sub tensiune datorită obstrucției litiazice a cisticului, • litiaza veziculară intramurală, în care calculii se localizează în niştediverticuli parietali ai unui colecist scleroatrofic (sinusurile Rokitanski) Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
”vezicula de porţelan” colesteroloza hidropsul vezicular Litiaza veziculară
Evoluție • formele asimptomatice • pot rămâne ca atare perioade îndelungate fără a fi diagnosticate, • descoperirea litiazei veziculare făcându-se accidental, cu ocazia unui examen ecografic abdominal efectuat în alt context clinic; • formele simptomatice • pot avea o evoluţieondulantă, cu perioade colicative alternând cu perioade remisive, • până la apariţia unor complicaţii majore. Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
Complicații - inflamatorii: • colecistita acută, în diferitele ei forme morfopatologice -catarală, flegmonoasă, gangrenoasă; • angiocolitele, prin infectarea CBP; • pancreatita acută, colecistopancreatita acută; • papilooddita stenozantă, ca sechelă inflamatorie cronică; Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
-mecanice: • hidropsul vezicular, prin inclavarea unui calcul în canalul cistic; • icterul obstructiv, prin inclavarea unui calcul în CBP; • perforaţia în cavitatea peritoneală, cu peritonita biliară consecutivă, • fistula biliodigestivăcu ileusul biliar consecutiv; -malignizarea colecistului litiazic, a căilor biliare externe, -hepatita cronică şi ciroza biliară. Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
Tratament A. Tratamentele conservatorii de dizolvare a calculilor şilitotriţieşi-au pierdut interesul prin faptul că lasă colecistul pe loc, cu risc major de recurenţă litiazică, şi prin dezvoltarea metodei laparoscopice, minim invazivă, cu rezultate excelente. Câteva dintre acestea sunt: • dizolvarea medicală a calculilor (acidul chenodeoxicolic, urodeoxicolic); • dizolvarea de contact a calculilor (metil-tert-butil-eterulMTBE, introdus în colecist prin cateter percutan); • fragmentarea prin litotriţie are risc de recurenţă de 50% la 5 ani (este indicată când există maximum 3 calculi sub 3 cm diametru); s-a încercat realizarea pe cale ultrasonică (percutan sau extracorporeal) sau electrohidraulică (de contact); Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice
B.Colecistectomia convenţională, “deschisă”, clasică: • mortalitate mică, sub 0,5%, risc de complicaţii ce vizează CBP sub 0,2%, • ”trăieşte” din contraindicaţiile celei laparoscopice; • variante tehnice: • directă sau anterogradă, când abordarea colecistului se face dinspre fundus către pedicolul cistic • indirectă sau retrogradă, când abordarea, disecţiaşi ligatura pedicolului cistic este primul pas, urmată de disecţia retrogradă şiablaţia colecistului • bipolară Litiaza colecistului și a căilor biliare extrahepatice