Download
1 / 15
E N D
În 1963, un locuitor din Derinkuyu (în regiunea Capodocia, Anatolia centrală,Turcia), dărâma un perete la el acasa şi, a descoperit, uimit, ca după acela se afla o cameră misterioasă care nu mai vazuseră; camera ăsta l-a condus la alta, si aceea la altasi la alta… Descoperiseră intâmplatororaşul subteran de la Derinkuyu, al cărui primul nivel poate că a fost săpatde hitiţi în jurul anului 1400 î.e.n.
Arheologii au inceput sa studiezeacest oraş subteran fascinant parasit. Au reuşit să ajungăla patruzeci de metri de adîncime, deşi se considera că ajunge la 85 de metri. • În actualitate s-au descoperit 20 de nivele subterane. Se pot vizita doar primele opt nivele superioare; celelalte sunt parţial dărîmatesau sunt studiate de catre arheologiişi antropologii.
Oraşul era folosit ca un adapostde mii de persoanecare trăiau la subsol ca să se apere de frecventele invaziisuferite de Capodocia, în diverseleepoci de ocupaţie, şi tot aşa de către primii creştini. • Înamicii, constienţi de pericolulcarereprezintaintrareaîn interioruloraşului, încercau de obicei să scoată populaţia la suprafaţăotravind fântânile.
Interiorul esteuluitor: galeriile subterane din Derinkuyu (în care este loc pentru, cel puţin, 10.000 de persoane) puteau fi blocateîn trei puncte strategiceobturându-le cu nişte uşi circulare din piatră. Erauroci foarte grelecare închideaucoridorul si împiedicautrecerea înamicilor. Aveau intre 1 şi 1,5 metri de înalţime, cam 50 de centimetri de grosimeşio greutate pânăla 500 de Kile.
În imaginea de sus se poate aprecia cumbloca coridorul, uşa principală din piatră, izolând locuitoriidin subsol.
În plus, Derinkuyu,are un tunel de aproape 8 kilometri de lungimecare conduce la un altoraş subteran din Capodocia, • Kaymakl.
Despreoraşele subterane dinaceasta regiunene vorbea istoricul grec Jenofonte. În opera sa Anabasis,povesteadespre persoanelecarelocuiauîn Anatolia şi îşi săpaseră caselesub pământşi trăiau în camere suficient de mari cât să încapă o familie, cu animalele sale domesticeşi alimenteînmagazinate.
În nivelele recuperate s-au localizatgrajduri, cantine, o biserică (cubazăîn forma de cruce de 20 pe 9 metri, cu un tavan de peste trei metri de înalţime), bucătării (încăînnegritedefum), prese pentru vinsi ulei, magazii, magazin alimentar, oşcoală, numeroasecamereşi, inclusiv, un bar.
Oraşul beneficia de existenţă unui râu subteran; aveafântâni de apăşi un magnific sistem de ventilaţie (s-au descoperit 52 de puţuri de ventilaţie) care îi uimesc pe inginerii de azi.
