MINUNI ALE CIVILI ZA Ţ IEI Ş I ALE NATURII (Asia de Sud,Sud-Est si Est)

1. MINUNI ALECIVILIZAŢIEIŞI ALE NATURII(Asia de Sud,Sud-Est si Est) Profesor Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău

2. Taj Mahal

4. Pe câmpia de la Agra se înalţă cea mai faimoasă clădire din India-Taj Mahal,construită de împăratul mogul Shah Jahan în memoria celei de-a două soţii Mumtaz Mahal,care a murit după naşterea celui de-al 14 copil,alături de soţul său, în timpul campaniei de zdrobire a rebeliunilor din Burhanpur. Moartea ei l-a afectat într-atât pe împărat încât părul i-a albit în numai câteva luni.Înainte de a muri, Mumtaz l-a rugat pe împărat patru lucruri: să-i construiască un mormânt,să se recăsătorească, să-şi iubească fiii şi să-i viziteze mormântul la aniversare. Construcţia Taj Mahal-ului a început în 1631 şi a durat 22 de ani. Se spune că 20.000 de oameni ar fi fost trimişi să muncească aici.Materialele erau aduse din întreaga Indie şi din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei "flote" ce număra 1000 de elefanţi.

5. Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj Mahal- ul a devenit "simbolul dragostei eterne". Clădirea "răsare" din peisajul roşcat, aşezată fiind pe o terasă de marmură albă care pune în evidenţă uriaşul dom şi cele patru minarete. Ansamblul închide în interior o grădină deosebit de frumoasă cu fântâni arteziene iar aleea principală, care porneşte de la intrarea impozantă, este străjuită de arbori ornamentali. Din marmură albă, de o eleganţăîncântătoare, edificiul înalt de 72 de metri pare imaterial ca un palat de basm, fiind alcătuit din şapte cupole mai mici şi una mai mare.Suprafaţa nemişcată a apei canalului artificial reflectăîntregul, oferind imaginea unei armonii depline.

6. Everest-acoperişul lumii

8. Vârful Everest este cel mai înalt punct de pe Pământ,cu o altitudine de 8848 metri. Se află în Munţii Himalaya,la graniţa dintre Nepal şiTibet.În nepaleză numele muntelui este Sagarmatha (zeiţa cerului), iar în Tibet este cunoscut sub numele de Chomolungma (mama universului).Numele din limba engleză, Everest, a fost dat în onoarea topografului britanic Sir George Everest.La mijlocul secolului al XIX-lea, calculele lui au demonstrat că vârful, înregistrat ca fiind “numărul 15”, era mai înalt decât toate celelalte piscuri himalayene. Expediţiile ştiinţifice de măsurare a înălţimii munţilor acoperiţi de zăpezi veşnice din estul Himalayei au întâmpinat mereu greutăţi; chiar şi la începutul secolului al XX-lea, enciclopediile vestice confundau Everestul cu vârful nepalez Gaurisankar.

9. În anii 1920, alpinişti britanici şi elveţieni au identificat corect muntele, dar n-au putut ajunge în vârf.După numeroase tentative eşuate, neozeelandezul Edmund Hillary, împreună cu şerpaşul său Tensing Norgay, au reuşit, la 29 mai 1953, această performanţă.În decada care a urmat,vârful a fost urcat de alţi o sută de alpinişti.Tirolezul ReinholdMessner şi partenerul său Peter Habeler au fost primii care, în1978,au urcat Everestul fără mască de oxigen.Deşi cu toţii au urcat acelaşi munte, altitudinea lui precisă este în discuţie. Primele măsurători au fost făcute în sec. al XIX-lea, când s-a determinat o înălţime de 8840 de metri, după care s-a ajuns la cifra de 8888, iar, în 1954- la 8848 metri.În 1987, cu ajutorul măsurătorilor făcute din satelit, s-a stabilit căEverestul are 8872 de metri.Dar nici această cifra nu este definitivă, pentru că observaţiile ştiinţifice arată că muntele creşte cu 18 cm/an, aşa încât ,peste 6300 de ani muntele va atinge 10.000 metri.

10. Templele din Mahabalipuram

12. Nu departe de plajele Golfului Bengal, spre sud de Mahabalipuram, mari formaţiuni de granit apar printre copacii înverziţi. Aproape fiecare dintre aceste stânci uriaşe a devenit câte un templu, lucrare de mare rafinament artistic.Regii Pallava, puternicii conducători ai sudului Indiei, au ridicat aici temple închinate zeilor din panteonul hindus. Conform legendei, iniţial, au existat şapte temple, din care şase au fost înghiţite de ape. Templul de pe ţărm de la Mahabalipuram, datând de la sfârşitul secolului al VII-lea, nu este construit dintr-o singură bucată de granit, ci din blocuri mari nefasonate.Extrem de pitoresc, edificiul răsare din nisipul înconjurator, acoperit de sculpturi înfăţişând tauri, care sugerează muntele lui Shiva, Nandi.Construcţia constă din terase pătrate, care se îngustează către vârf. Când Mahabalipuram era încă port, această pagodă servea drept punct de orientare pentru marinari, noaptea având un foc aprins în vârf.

13. Lahore

15. Aşezat pe malurile râului Ravi, în nord-estul Pakistanului, aproape de graniţa cu India, oraşul Lahore fascinează cu eleganţa construcţiilor sale, cu mulţimea minaretelor şi strălucirea cupolelor. Între anii 1524-1707, oraşul a făcut parte din Imperiul Mogul, ca apoi să ajungă sub stăpânire persană, afganăşi britanică. Se pare însă că strălucirea din perioada mogulilor ramâne de neegalat. Atunci, sub conducerea unor sultani înţelepţi, a devenit unul dintre centrele intelectuale vestite, atrăgând poeţi,artişti şi savanţi din Asia centrală. Musulmanii consideră că numele oraşului vine de la cuvintele Loh awar, însemnând „cetatea de fier” pentru că atunci s-a construit în jurul aşezării un zid cu 12 turnuri, în interiorul cărora a fost ridicat Fortul Regal, cu palate, curţi interioare şi băi. Palatul Oglinzilor are ziduri împodobite cu mozaicuri şi oglinzi mici, de diferite nuanţe şi altele mai mari, fixate în rame de marmură, încrustate cu pietre preţioase. La începutul secolului al XVII-lea palatul era locuinţa soţiei împăratului.

16. Existau însăşi apartamentul Marelui Mogul precum şi o curte a doamnelor din harem numită „Casa visurilor”, o serie de dormitoare regale, o baie uriaşăşi „Sala celor patruzeci de coloane” în care se ţineau banchetele. Totul emana acel rafinament specific oriental şi pe unul din turnurile oraşului era scris:„Nimic asemănător n-a fost şi nici nu va mai fi de această parte a cerului” În afara zidurilor au fost ridicate şi alte construcţii impunătoare, cum ar fi Moscheea Badshahi, cea mai mare din Lahore, construită din gresie roşie şi având trei cupole albe deasupra portalului şi care poate găzdui 60.000 de credincioşi.În 1642, în afara oraşului, Sah Jahan, unul dintre constructorii Taj- Mahalului, a realizat un parc oriental, Grădinile Shalimar, dispuse pe trei niveluri, împodobite cu bănci de marmură, fântâni, insule artificiale şi pavilioane.

17. Palatul lui Dalai Lama

19. Lhasa, principalul oraş al Tibetului, este situată în centrul Podişului Tibet, la altitudinea de 3.650 m. În 2005, număra 129 000 de locuitori.Până la jumătatea secolului al XX-lea, Lhasa a fost capitala unui stat independent, iar în prezent este centrul administrativ al unei regiuni autonome(Tibet) din China.Pentru locuitorii din Lhasa, oraşul are aceeaşi importanţă ca Roma pentru creştini sau Mecca pentru musulmani.Aici se află mănăstirea Jokhang, “casa conducătorilor”, cu o statuie a lui Songsten Gampo, cel care a introdus budismul în Tibet în secolul al VII-lea.Lamaismul de mai târziu este un amestec între vechea credinţăîn demoni şi religia cea nouă, conducătorul divin, Dalai Lama, fiind , în mintea credincioşilor , o reîncarnare a lui Buddha.

20. Supuşii lui Dalai Lama au ridicat pe o colină naturală impunătoare un palat fortificat Potala plin de splendoare, care a devenit reşedinţa zeului reîncarnat. Potalaîn sine este unul dintre cele mai remarcabile edificii din lume. Are aproximativ 400 m lungime, aproape 117 m înălţime, iar suprafaţa sa este de 130.000 m2. Clădirea a fost finalizată în anul 1694, deşi „regele-zeu" se mutase din mănăstirea Drepung în noua reşedinţă din capitala Tibetului, în 1649. Palatul a fost construit din piatră, lemn şi mortar. Se sprijină pe 15.000 de coloane,iar în componenţa sa intră Palatul Alb,cu 11 etaje,şi Palatul Roşu, cu 13 etaje. În acest autentic labirint de coridoare şi de încăperi există dependinţe pentru servitori, capele, săli imense, locuinţe, tezaure şi cămări. La ultimele etaje ale Palatului Roşu, înconjurat din patru părţi de Palatul Alb, se află încăperile diverşilor Dalai Lama care au condus Tibetul până în 1959.

21. Marele Zid Chinezesc

23. Construcţie gigantică a lumii antice, Marele Zid Chinezesc măsoară 6 400 kilometri lungime, este prevăzut din loc în loc cu forturi cu aspect paralelipipedic şi turnuri înalte de apărare, are o înălţime de 8 metri şi o lăţime de 6,5 metri meritându-şi statutul de “cel mai lung zid de pe Terra”.Pentru a-şi proteja statul pe care îl unificase, primul împărat al Chinei, Shih Huang-ti, porunceşte să fie legate între ele fortificaţii clădite de predecesorii săi. Astfel va înainta atât spre est cât şi spre vest, pe o lungime totală de circa 5000 kilometri, realizând cel mai lung zid ce va deveni, ulterior, celebru. În timpul următoarei dinastii, Han (206-220 i.Hr.), zidul a fost din nou prelungit spre est şi spre vest până la o lungime de 10 000 kilometri lungime. Suferind stricăciuni mari de-a lungul unui mileniu, Marele Zid Chinezesc a fost refăcut pe circa 6400 kilometri în timpul dinastiei Ming (1368-1644), dinastie ce a fixat şi capitala statului la Beijing.

24. Construcţia în sine rămâne un mare mister. Pavat cu piatră, era folosit ca şosea strategică dar şi ca drum comercial. Marele Zid Chinezesc care începe la Shanhaiguan Pass, în est, şi se întinde până la Jiayuguan Pass în vest este un element de bază al mitologiei chinezeşti şi al simbolisticii populare.De-a lungul anilor s-a speculat mult ideea că aceasta este singura construcţie vizibilă de pe Lună. Aceste zvonuri au fost atât de convingătoare, încât, la un moment dat,au intrat chiar şi în cărţile de istorie.De fapt zidul nu se vede nici măcar de la 500 Km distanţă de Pământ, ceea ce înseamnă 0,1% din distanţa până la Lună. Deci nu e surprinzător că nici un astronaut care a fost pe Lună nu a raportat că ar fi văzut Zidul. Lăsat în părăsire începând cu secolul al XIX-lea, Marele Zid Chinezesc a fost luat sub protecţie guvernamentală din 1952, fiind declarat monument istoric al Chinei.

25. Oraşul Interzis

27. Timp de 500 de ani, Oraşul Interzis a fost reşedinţa oficială a împăraţilor chinezi, 24 dintre aceştia, aparţinând dinastiilor Ming şi Qing, conducând ţara dintr-un paradis terestru, în care fiecare culoare, număr şi esenţă de lemn are o semnificaţie clară. Arhitecţii, care au construit complexul în doar 14 ani, din 1406 până în 1420, nu au lăsat nimic la voia întâmplării. Olanele de pe acoperişuri sunt galbene, pentru că această culoare simbolizează pământul şi supremaţia "Fiului Cerurilor“ pe această lume. Doar două clădiri din incinta Oraşului Interzis au acoperişuri de alte culori: biblioteca, cu ţigle negre, deoarece negrul este simbolul apei, ca atare, culoarea trebuia să protejeze manuscrisele rare şi milioanele de coli de hârtie, care constituiau delectarea învăţaţilor imperiali sau a împăratului însuşi. Iar verdele a fost folosit pentru palatul prinţului moştenitor, deoarece cromatica simboliza creşterea şi maturizarea.

28. Bârnele din structurile de rezistenţă ale palatelor, pavilioanelor, sălilor din Oraşul Interzis sunt întotdeauna folosite în numere multipli de 9. De ce? Pentru că 9 simbolizează perfecţiunea terestră. Legenda spune că în Oraşul Interzis se află 9999 de camere, pentru că numai Palatul Cerurilor poate avea 10.000 de încăperi, cifra perfecţiunii absolute la chinezii vechi. Altare pentru venerarea divinităţilor, săli de lectură, săli de meditaţie, palatul împărătesei, pavilioanele concubinelor, săli pentru treburile de stat, coridoare labirintice, mărginite de ziduri înalte de 7,8 m, toate constituie cel mai mare complex arhitectonic construit în lemn, din întreaga lume.Singurii bărbaţi care aveau acces în perimetrul Oraşului Interzisîn mod permanent erau servitorii direcţi (eunucii) ai "Fiului Cerurilor". În incinta complexului imperial, numai reprezentanţii marilor familii nobiliare puteau intra în audienţă la împărat şi, o dată pe an,cu prilejul examinărilor imperiale, viitorii funcţionari ai administraţiei imperiale.

29. Armata de teracotă

31. În secolul al III-lea î.Hr.,Shi Huang-ti,primul împăratal Chinei, a ordonat începerea construcţiei Marelui Zid, iar pentru sine, în nordul capitalei provinciale Xian, a unui mausoleu subteran. Din 1974 încoace, arheologii au descoperit 8000 de statui de teracotă,în mărime naturală,care au fost îngropate aici pentru apărarea simbolică a mormântului. Războinicii sunt aşezaţi în formaţii de câte patru rânduri, cu coridoare paralele între ele. Graţie detaliilor, pot fi încadraţi cu precizie armei din care făceau parte. Astfel,găsim infanterişti, lăncieri,arcaşi (cu arcuri lungi sau cu arbalete), călăreţi,conducători ai carelor de luptă, ofiţeri şi un general înalt de doi metri, cu o cicatrice veche şi trei medalii pe piept.Soldaţii pot fi individualizaţi graţie expresiei feţelor, deloc asemănătoare. Pentru a executa miile de feţe diferite, artişti şi numeroşi sticlari au lucrat din greu.

32. Trupurile puteau fi făcute în serie, dar capetele au fost cu siguranţă modelate individual şi ataşate după aceea. Meşterii au fost foarte atenţi la coafurile fiecăruia şi găsim 24 de tipuri de mustăţi, cât şi o mare varietate de pieptănături. Uimitoare rămân însă expresiile războinicilor de teracotă. Ca şi cum s-ar fi căutat reprezentarea tuturor triburilor din imensul imperiu: se pot recunoaşte mongoloizi, oameni cu nasuri proeminente sau cu frunţi înalte.Extrem de bine individualizate sunt feţele ofiţerilor, iar caii din teracotă sunt de asemenea de o mare valoare artistică- cu boturile deschise, nările umflate şi cu urechile ciulite, ei dau impresia unei forţe de neînvins. Peste mormântul imperial,sclavii au înălţat un deal de pământ, înalt de 50 de metri, pe care s-au plantat chiparoşi şi molizi.La răsărit de deal, arheologii au scos la iveală 8000 de statui de teracotă dar nu este exclus ca şi în celelalte puncte cardinale să se găsească trupe de pază.

33. Muntele Fuji

35. Grandiosul munte Fuji este considerat „Olimpul nipon” şi dominăîntreaga Japonie cu o altitudine de peste 3776 metri. Cuvântul „fuji” înseamnă „fără asemănare”, „unic”, ” fără pereche”. Muntele Fuji a erupt de 18 ori, începând cu anul 781 î.Hr. şi pânăîn 1707. De la ultima erupţie,înfăţişarea acestuia nu s-a mai schimbat. Fujieste situat la 100 km sud deTokyo, iar pe vreme bună, aspectul muntelui se dezvăluie în toată măreţia, forma sa conică, pantele uşor curbate, simetrice în orice parte, armonia întregului peisaj conferindu-i o identitate inconfundabilă.Budiştii credeau că muntele este o poartă spre o altă lume; shintoiştii au construit pe el altare unei zeiţe (zeiţa pomilor înfloriţi).După tradiţie,această zeiţă a fost zărită plutind pe un nor luminos deasupra craterului MunteluiFuji. Muntele era venerat oficial ca un munte sacru şi, până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, era datoria credincioşilor să-l urce cel puţin o datăîn viaţă.

36. Mii de pelerini înveşmântaţi în tunici albe, cu pălării de paie şi sandale îlurcau în fiecare vară. În timp ce trudea spre vârf, pentru a ajunge să privească faimosul răsărit de soare, credinciosul rostea o incantaţie: „Fii pur… Rămâi neprihănit, o, tu munte!”. Tradiţia niponă se păstreazăşi astăzi.Sezonul de ascensiune începe la 1 iulie şi durează până la 27 august, debutând şi sfârşindu-se cu un festival numit „Yoshida no Hiomatsuri”, cu aprinderea de torţe uriaşe la căderea nopţii, cu lumea adunată gata de ascensiune la începutul sezonului, sau cu amintirea acesteia la sfârşitul sezonului, cântând şi acompaniind orchestrele formate din flaute debambus, tobe, gonguri, care execută melodii tradiţionale până târziu în noapte, când se aude în replică glasul fermecator al uguis- ului – privighetoarea japoneză.

37. Palatul regal şi sanctuarul Wat Phar Keao din Bangkok

39. În ciuda celor şapte milioane de locuitori, a industriei în expansiune şi a hotelurilor zgârie-nori, alături de templele elegate, capitala Thailandei şi-a păstrat tradiţiile şi farmecul inegalabil.Construcţia actualei reşedinte regale a început la sfârşitul sec. al XVIII-lea,în timpul regelui Rama I. Complexul se întinde pe o suprafaţă de circa 1,5 kilometri pătraţi şi include palate,săli oficiale,clădirile parlamentului,o mănăstire budistă cu temple, precum şi vechea pagoda Chedis, acoperită cu frunze de aur. Dintre cele patru palate ale reşedinţei regale, Marele Palat Chakkri este cel mai impresionant din punct de vedere arhitectural.Arhitecţii englezi l-au construit în 1876,în timpul domniei regelui Chulalongkorn, într-un stil renascentist amestecat cu elemente tradiţionale thailandeze, cum ar fi pagodele în trepte, cu vârfuri lungi şi subţiri, şi din care ies şerpii sacri verzi.

40. Sanctuarul din vecinătate, Wat Phar Keao, “Mănăstirea lui Buddha de Smarald”, este unul dintre cele mai grăitoare exemple de temple ridicate conform tradiţiei locului. Douăsprezece sculpturi enorme reprezentând iaci, străjuiesc cele şase porţi de intrare, în calitate de mesageri ai fericirii şi paznici totodată.O sală dreptunghiulară, cu zidurile exterioare vopsite în albastru şi auriu şi având un acoperişîn trepte, decorat cu mici orologii, adăposteşte cel mai sfânt simbol al regatului:pe un postament înalt de 11 metri, se aflăBuddha de Smarald, o statuie de numai 66 de centimetri, sculptată într-o singură bucată de jad. În 1784, regele Rama I a proclamat statuia verde drept simbol sfânt al dinastiei Chakkri. Credincioşii thailandezi i-au făcut micului Buddha un templu, Bot, pe care l-au decorat cu doisprezece Garuda, animale simbolice, preluate de budism din panteonul zeului hindus Vishnu. Pentru ca Buddha să nu stea gol în templu, i-a fost făcută o căsuţă din aur încrustat cu pietre preţioase.

41. Templul Borobudur

43. Templul Borobudur, situat la 42 de kilometri nord-vest de provincia javaneză Yogyakarta,Indonezia, este cel mai mare templu budist din lume.Este construit în formă de piramidă, cu baza pătrată, lungimea bazei măsurând 118 m. Templul este contruit în şase terase pătrate, aşezate pe baza piramidei, iar peste acestea sunt alte trei terase circulare care duc spre vârf. Văzut de sus ,Borobudur apare ca un gigant mandala. Picturile de pe templu sunt demult dispărute, dar se spune că piatra se vopsea cu alb sau galben auriu pentru a acapara soarele.Această piramidă colosală a fost construită de către conducătorii dinastiei Sailendra, între anii 750 şi 850. După calculele experţilor în arhitectură, forţa de muncă pentru construirea templului a fost imensă pentru a putea ridica şi transporta cele două milioane de blocuri de piatră cu un volum de 60.000 de metri cubi, greutatea totală fiind de aproximativ 3.500.000 de tone.Pereţii coridoarelor sunt reliefuri,însumând 1460 de panouri cu sculpturi narative, acoperind 1900 metri

44. pătraţi şi 1212 panouri sculptate cu doctrine budiste şi aspecte ale vieţii de acum 1000 de ani în Java, acoperind 600 de metri părtaţi. În templu se găsesc 504 statui ale lui Budha. Potrivit povestirilor din Jataka, Budha s-a născut de 504 ori, înainte de a se naşte ca Prinţ Siddhartha, sub diferite forme ( zeu, rege, prinţ, învăţător, hoţ, sclav) de multe ori luând chipuri de animale (leu, caprioară,maimuţă, cal, ţestoasă). 432 de statui ale lui Buda se află de-a lungul coridoarelor şi alte 72, pe coridoarele circulare,superioare, puţin vizibile, fiind acoperite de stupe.Monumentul a fost conceput ca o viziune budistă cosmică, în piatră, începând cu samsara (viaţa pe pământ) şi urcând spre nirvana (raiul budist). Structura templului se împarte în trei niveluri, fiecare reprezentând câte o diviziune a cosmologiei buddhiste.Cele trei niveluri sunt: Kamadhatu (o lume a dorinţelor), Ruphadhatu (sfera tranziţională) şi Arupadhatu (sfera spirituală, a iluminării şi perfecţiunii).

45. Bibliografie: 1. www.wikipedia.org 2. xxx, 100 de minuni ale lumii, Editura Bic All, Bucureşti,2004 3. xxx, Descoperă minunile lumii, Editura Readers Digest, Bucureşti, 2006 4. xxx, 1000 de miracole ale naturii, Editura Readers Digest, Bucureşti, 2008 5. Bedurfting,Friedemann,1000 de minuni ale lumii, Editura Aquila’93, Craiova,2007

46. SFÂRŞIT