Secul arizarea consecinţă firească şi dezirabilă a religiei creştine

1. Secularizareaconsecinţă firească şi dezirabilă a religiei creştine Harvey Cox – The Secular City. Secularization and Urbanizatin in Theological Perspective, 1965 Vezi şi: Max Weber, Etica protestantă şi spiritul capitalismului, Humanitas, Bucureşti, 1993. Peter Berger, The Sacred Canopy, Garden CITY, New York, 1967. Gauchet, Marcel, Dezvrăjirea lumii. O istorie politică a religiei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1995.

2. Creştinismul (iudaismul) ca religie istorică • “lumea” (lat.) = saeculum şi mundus • Saeculum se referă la timp – traduce cuvântul grecesc aeon (epocă, perioadă) • Mundus = se referă la spaţiu – traduce cuvântul grecesc cosmos (univers, ordine creată) • Ambiguitatea vine din tensiunea dintre gândirea (perspectiva) iudaică (temporală) şi cea greacă (spaţială) • Greci – lumea e loc, e locaţie, tot ce se întâmplă se întâmplă în lume, dar nu cu lumea; nu există istorie a lumii • Evrei - : lumea este istorie, o serie de evenimente care încep de la Creaţie şi se termină la “Consumarea” lumii • Impactul evreilor asupra grecilor prin creştinism – lumea devine istorie; Cosmos devine aeon; mundus devine saeculum

3. Ce este secularizarea? (Harvey Cox) • Saeculum = timp prezent • Experimentarea universului ca “cetate a omului”; “de-fatalizarea istoriei”; “maturizarea omului” etc. • Nu este întâmplător că secularizarea s-a petrecut în spaţiul creştin, în Occidentul creştin • Nu atacă religia, ci o privatizează şi, în consecinţă, o protejează; a reuşit să facă ceea ce persecuţiile nu au reuşit • Contextul în care se petrece secularizarea este oraşul (urbanizarea).

4. Sursa secularizării e Biblia! • Există trei direcţii prin care Biblia a condus la secularizarea lumii: • Dezvrăjirea naturii: Creaţia (Facerea) • Dezvrăjirea politicii: Exodul (Ieşirea) • Dezvrăjirea valorilor: Convenţia de pe Muntele Sinai (Cele zece porunci)

5. 1. Creaţia ca dezvrăjire a lumii • Creaţia biblică separă pe Dumnezeu de Natură; distinge omul de Natură; sfârşitul cosmomorfismului (religiile naturaliste egiptene, Natura ca zeitate etc.) • Omul capătă libertate într-un mediu care nu mai e închis şi rotund; “stelele” nu mai controlează vieţile oamenilor (Zodiacul); natura nu salvează (mântuieşte) • Natura nu e salvatoare, ci acţiunea omului - ştiinţa şi individualismul pot să înceapă...

6. 2. Desacralizarea politicii • Nu există o conducere de “drept divin” în societate – faraonul egiptean • Exodul evreilor – prima “nesupunere civică” din istorie – respingerea de către om a ordini sacro-politice • Decizia politică depinde de om şi gesturile lui – începe politica propriu-zisă • Tensiune în Evul Mediu: între Eusebiu din Cesaraea (Constantin cel mare) şi Augustin (cele două “cetăţi”)

7. 3. Dezvrăjirea valorilor • Opoziţia la idolatrie: valorile nu sunt date odată pentru totdeauna, ele pot fi modificate, ajustate, corectate • Relativizarea valorilor – toate creaţiile umane sunt relative (vezi: evreii) • Relativismul este o consecinţă a istoricităţii aduse de iudaism şi creştinism

8. Consecinţe • Creştini trebuie să accepte şi să încurajeze secularizarea • Secularizarea este o “consecinţă autentică a credinţei biblice” • Secularizarea nu este secularism (ideologie, proiect politic)

9. Critica perspectivei lui Cox • Oraşul ca spaţiu de apariţie al Creştinismului, nu de “dispariţie” (păgân = ţăran) • Revrăjirea lumii prin creştinism: diferenţa dintre Est şi Vest • Protestantism şi “energiile necreate” (Grigorie Palama); de ce s-a oprit Protestantismul la “porţile” Ortodoxiei (criza difuzionismului) • Secularizarea s-a produs (declanşat) în Occident, nu în Estul Ortodox. De ce? • Cât de relevant este Max Weber pentru Ortodoxie?