REVOLUTIA DE LA 1918

1. REVOLUTIA DE LA 1918

2.  Revolutia din 1918, înfiintarea Consiliilor si a Garzilor Nationale          Razboiul mondial declansat la 28 iulie 1914 nu se mai sfârsea si poporul românesc din Ardeal si Ungaria sângera de îndoite patimi. Pedeoparte floarea neamului se irosea ca si ieftina carne de tun aruncata din belsug pe toate fronturile; iar pedealtaparte intelectualii mai batrâni si preotimea umpleau temnitele si lagarele de internati sub banuiala tradarii de patrie. Prin satele românesti mai ramasesera numai Unguri:jandarmii, notarii, solgabiraele si ceilalti slujbasi de toate categoriile; cât si Ovreii purtatori ai industriei si comertului.Însfârsit, dupa patru ani de înclestare titanica, pe la finea lui Octomvrie 1918, Imperiul habsburgic, implicit Ungaria, se prabusea sub povara pacatelor seculare într-o sinistra atmosfera de jafuri, incendieri si omoruri.         .

3. Intelectualii nostri se gasesc la posturile de comanda, ba si taranimea se desmeticeste repede din buimaceala haotica a revolutiei. Înca la 18 Octombrie, comitetul executiv al Partidului National, anunta în Camera ungara prin graiul lui dr. Alexandru Vaida-Voevod, ca pe temeiul dreptului firesc asigurat prin conditiile acceptate ale armistitiului, „Natiunea româna care traieste în Monarhia austro-ungara asteapta si cere - dupa multe suferinti de veacuri-afirmarea si valorizarea drepturilor ei nestramutate si inalienabile, la deplina viata nationala”. (NOTA1)   Din zilele acestea soarta Monarhiei era pecetluita si evenimentele diplomatice se precipiteaza fugerator în favoarea celor oprimati. • Spumegând în furia lor neputincioasa, opresorii de veacuri mai gasesc însa puterea sa încerce a împiedica cu ultimele sfortari desnadajduite dezmembrarea Ungariei. • Ei dispun de suficient material de razboi cât si de vislieria statului si organizeaza bande de teroristi si mai apoi armata republicana.

4. Primele începuturi de organizare la Arad • Organizarea Consiliilor si a Garzilor nationale pornind din Arad, vom începe povestirea noastra cu evenimentele revolutiei petrecute aici. La 1 nov. 1918 dimineata a izbucnit revolutia în Arad. Sosit din provincie împreuna cu un camarad si iesind din gara, soldati unguri ne întâmpina cu somatia: ”Jos cu rozeta!”. • Prefacându-ne ca cedam sub presiunea amenintarilor - în fond cu o nespusa satisfactie- smulgem urgisitele tinichele cu initialele împaratului de pe chipiu si plecam cu o trasura în oras.

5. Ajunsi în dreptul cafenelii „Hungaria” (botezata apoi „Dacia”), ne tin calea un grup de fete uvriere sustinute de câtiva soldati si punându-se în calea trasurii, ne silesc sa coborâm. • Se strâng cerc în jurul nostru, ordonându-ne sa lapadam insigniile de gradatie. • Apoi se începe operatia. Întindem gâturile. Fetele cu forfecute ne desfac de pe guler galoanele, stelele. Ne desfac si portopeele de la sabii.   În curând, toti ofiterii si gradatii din garnizoana, cari s-au aratat pe strada, fara degradati si nu mai vedeai în oras decât un fel de soldati, agitându-se si discutând aprins.

7. Demobilizarea   Pe la 1 d.a. s-a început celebra „demobilizare”. Ieseau feciorii cu sulele din cetate, cântând, cu lazile în spinare, îndreptându-se spre gara.         Cei din Ceala sunt si mai nostimi. Au pus mâna pe magazii si s-au întolit boiereste, tot în haine noi. Îsi luasera fiecare si câte o carabina noua, munitie în saci, si dupa ce au dat foc legarului de baraci, au plecat la vatra. Acestia erau mai tacuti, probabil îi apasa sarcina furtului si a incendiului.   La fel au purces si cei din lagarul de la Sânmiclaus, numai cât acestia n-au pus foc.

8. Prinsesera de veste si robii penitenciarului militar din cetate. Sentinele, parte parasind posturile, parte ne mai opunând rezistenta; cu armele smulse de la acestia, robii se încaiera în lupta cu un pluton de soldati, comandat de un capitan. Majoritatea a evadat. Cu aceasta ultima zi s-a desfiintat armata austro-ungara din garnizoana Arad. Am fost de fata înaintea portii cetatii, când un ofiter trata cu Huppert, seful socialistilor, caruia îi cerea sprijinul pentru oprirea devastarii instalatiunilor militare. Socialistul satisfacut de isprava zilei îi raspunde scurt cu un aier de atotputernicie, ca ei vor restabili ordinea publica, militarismul însa sa-si apere, daca poate, institutia sa.

9. 1 decembrie 1918: A fost convocata, la Alba Iulia, Adunarea Nationala a Romanilor, lucrarile finalizandu-se cu Hotararea de unire neconditionata a Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania, votata in unanimitate (acest act a avut loc dupa ce, la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei si Bucovinei au votat unirea). La Adunarea Nationala au fost prezenti peste 1.200 de delegati alesi si alti Sala Unirii Alba-Iulia

10. Se împlinesc anul acesta 91(2010) de ani de la Marea Unire de la 1918, cel mai important moment din întreaga istorie a românilor, momentul realizării Statului Național Unitar Român, România Mare. • Anul 1918, anul celor trei uniri, unirea Basarabiei, la 27 martie, unirea Bucovinei, la 28 noiembrie și unirea Transilvaniei, la 1 Decembrie, cu Regatul României este împlinirea idealului național, ideal pentru care au luptat generații întregi, ideal la care au visat voievozii, cărturarii, ierarhi ai Bisericii și oamenii obișnuiți.

11. Variesan Adina Cls a-XI-a A