Download
1 / 9
E N D
Pictura japoneza este incarcata de farmecul Pictura japoneza este incarcata de farmecul asiatic atunci cand este privita dintr-o perspectiva pur decorativa. Diferite scoli si stiluri de pictura, nenumarate medii diferite, influentele puternice aduse de BuddhismulZen si folosirea termenilor specifici in japoneza fac aceasta arta impresionanta greu de inteles si invatat de cineva din afara culturii Tarii Soarelui Rasare. Evolutia acesteia a fost puternic marcata deChina si Occidentsiatic atunci cand este privita dintr-o perspectiva pur decorativa. Diferite scoli si stiluri de pictura, nenumarate medii diferite, influentele puternice aduse de BuddhismulZen si folosirea termenilor specifici in japoneza fac aceasta arta impresionanta greu de inteles si invatat de cineva din afara culturii Tarii Soarelui Rasare. Evolutia acesteia a fost puternic marcata deChina si Occident
Scoli si stiluri de pictura • Suibokugaeste termenul pentru pictura in cerneala neagra, adoptata din China si influentatauternicde buddhismulzen. In timpul secolului XV aceasta tehnica a inceput sa capete o dimensiune nipona tot mai accentuata.
Istoria picturii japoneze La fel ca aproape toate celelalte forme de arta din Japonia, la inceput pictura a fost puternic influentata de cultura chineza. Treptat au inceput sa fie dezvoltate noi stiluri japoneze, specifice pentru acest spatiu cultural, aparand si numeroase scoli distincte de pictura.
Tosa-ha a fost o scoala specializata de miniaturile pentru ilustrarea cartilor. A fost fondata in secolul XIV de TosaYukihiro, devenind oarecum scoala oficiala pentru curtea imperiala din Kyoto. Curtea imperiala era o lmeinchisa in sine, neputincioasa din punct de vedere politic, dar bine finantata de shogun-ii care se dedicau studiului artelor.
Stilul nangaa fost foarte influent la inceputul secolului XIX, adeptii acestuia pictand peisaje idealizate, pasari, flori, totul pentru o elita culturala, fiind marcati de influenta chineza. • Scoalashijoera una dintre dizidentele scolii Kano, aparand in secolul XVIII. Stilul este caracterizat de subiectele alese din viata cotidiana, fiind tratate intr-un stil realist, cu numeroase elemente satirice.
Principalele medii folosite de pictorii japonezi erau : • Suluri orizontale numite emakimono (sau makimoniori emaki). Cuvantulinseamna chiar "imaginea unui lucru impaturit". Emakimono erau create prin lipirea unor pagini pentru a forma o rola lunga. Imaginile erau privite de la dreapta la stanga, fiind cele mai vechi forme de opere de arta din Japonia.
Sulurile verticale se numeau kakemono, atarnate pe peretiilocuintelor. Baza rotunda ajuta la intinderea sulului pentru ca imaginea sa fie dreapta. Kakemono au fost deosebit de populare in perioada Edo, fiind apropiate de panzele occidentale si preferate ca forma ideala de decoratiune interioara.
Subiectele: • Pictorii japonezi pot evoca peisajele si scenele naturale cu ajutorul catorva tuse potrivite. Subiectele alese sunt diverse, asa cum se poate vedea din numarul mare de stampe japoneze. • Subiecte populare: • shiki-e - peisaje in timpul celor patru anotimpuri • meisho-e - imagini din locuri celebre • monogatari-e - scene din viata de la Curtea Imperiala din Kyoto • nanban-byobu - imagini ale occidentalilor din perioada sosirii primelor vase portugheze si olandeze in partea sudica a Japoniei • rakuchu-rakugai-zu - imagini din Kyoto. • kabuki-e - imagini din piesele de teatru kabuki • bijinga - portrete ale femeilor frumoase, cel mai adesea curtezane
