13.61k likes | 28.45k Views
TOAMNA. Este anotimpul care face legătura între vară şi iarnă. Lunile anotimpului toamna sunt:. Septembrie - Rapciune. Octombrie - Brumarel. Noiembrie - Brumar. Frunzele copacilor îngălbenesc. ... şi cad legănându-se spre pământ.
E N D
Este anotimpul care face legătura între vară şi iarnă. Lunile anotimpului toamna sunt: Septembrie - Rapciune Octombrie - Brumarel Noiembrie - Brumar
Zilele devin din ce în ce mai scurte şi mai răcoroase, iar nopţile mai lungi şi friguroase.
În fiecare început de toamnă, când ziua se zoreşte spre asfinţit, văzduhul răsună de larma voioasă a rândunelelor, cocorilor, berzelor... Se pregătesc să migreze departe, departe, acolo unde-i cald şi bine...
Starea sufletească ce se desprinde din sărbătorile tomnatice este bucuria pentru fructele pământului amestecată cu melancolia pentru vremea mohorâtă.
În fiecare toamnă, în luna septembrie, copiilor li se deschid iar porţile iluminării.
Imaginea toamnei poate fi zugrăvităîn o mie şi una de chipuri, anotimpul fiind predestinat nostalgiilor de tot felul. Foşnet de frunze căzute, evocând uitate amintiri; culori vii, pătimaşe, care se sting încet, estompate de trecerea spre iarnă.
Posibilităţile verii au dispărut, iar răcoarea toamnei este la orizont. Cerul devine gri şi posomorât.
TOAMNA de O. Goga Văl de brumă argintie Mi-a împodobit grădina. Firelor de lămâiţă Li se uscă rădăcina. Peste creştet de dumbravă Norii suri îşi poartă plumbul, Cu podoaba zdrenţuită Tremură pe câmp porumbul. Şi cum de la miazănoapte Vine vântul fără milă, De pe vârful şurii noastre Smulge-n zbor câte-o şindrilă. De viforniţa păgână Se-ndoiesc nucii, bătrânii, Plânge-un pui de ciocârlie Sus pe cumpăna fântânii. Îl ascult şi simt subt geneCum o lacrimă-mi învie:- Ni se-aseamănă povestea,Pui golaş de ciocârlie.
TOAMNA de Demostene Botez Toţi acei ce-ntreaga vară Au muncit din zori în seară, Toamna au roade bogate, Au şi fructe şi bucate. Mere, pere, în panere, Prune bune şi alune, Şi gutui amărui Cu puf galben ca de pui, Şi tot felul de legume De nu le mai ştii pe nume.
AŞA E TOAMNA-NTOTDEAUNA! Din pomul verde şi frumos, O frunză cade, încă una, Pân’ se-aştern covor pufos; Aşa e toamna-ntotdeauna! Şi păsări zi de zi se duc, Ici-colo vezi doar câte una, Precum o nucă-n vârf de nuc; Aşa e toamna-ntotdeauna! Pe câmp, pe case şi pe flori, Frumoase brume-şi pun cununa Şi-adoarme soarele în nori; Aşa e toamna-ntotdeauna!