240 likes | 447 Views
COPILUL PREFERAT. A fost întrebată odată o mamă, care era copilul ei preferat , cel pe care îl iubea mai mult. Surâzând, ea răspunse : "N imic nu este mai încăpător decât o inimă de mamă . Și , precum o mamă ce era, ea răspunse: copilul ales este acel cărui a mă dedic trup și suflet.
E N D
COPILUL PREFERAT A fost întrebată odată o mamă, care era copilul ei preferat, cel pe care îl iubea mai mult. . Ria Slides
Surâzând, ea răspunse: "Nimic nu este mai încăpător decât o inimă de mamă. Și, precum o mamă ce era, ea răspunse: copilul ales este acel căruia mă dedic trup și suflet... . Ria Slides
cel bolnav, până se însănătoșește cel plecat, până se întoarce Ria Slides
cel obosit, până se odihnește cel flămând , până-i sătul Ria Slides
cel insetat, până bea apă cel ce citește, până învață Ria Slides
cel dezbrăcat, până se îmbracă celce nu lucrează, până se angajează, Ria Slides
cel îndrăgostit, până se căsătorește, cel ce se căsătorește, până conviețuiește , Ria Slides
cel ce devine părinte, până ce-i crește copilul, cel ce promite, până ce se ține de promisiune, Ria Slides
cel datornic, până plătește cel ce plânge, până seinveseleste Ria Slides
Apoi cu surâsul amărât , completează : cel ce m-a uitat ... ...până își amintește ... Ria Slides
Suntem prima generație de părinți decisi să nu repete cu copiii lor ceea ce poate au facut unii dintre părinții noștri. Și cu toate sforțările de a aboli abuzurile trecutului, acum suntem cei mai dedicați și înțelegători, iar în același timp... cei mai slabi și nesiguri parinti pe care i-a oferit istoria. Problema este că avem de-a face cu copiii cei mai..."egali“, beligeranțişi puternici, care au existat vreodată.Se pare că, în încercarea noastră de a fi părinţii pe caream fi vrut sa-i avem și noi,am trecut la cealaltă extremă. Așa că, suntem - ultimii copii mustrati de către părinţi, si primii părinţi certați de către copii...
-ultimii care se temeaude părinţi,şi primii care se temde copiii lor -ultimii crescuți sub conducerea părinţilor şi primii ce trăim sub jugul copiilor. Sau ceea ce-i mai grav: ultimiicarene respectam părinţii, şi primiice acceptă casă nu fim respectati de copiii noştri. În măsura în care permisivitatea a înlocuit autoritarismul, din punctul de vedere al relaţiilor de familie, situația s-aschimbat radical, în bine dar şi în rău. Adesea in foarte rău... Efectiv înainte, erau considerați a fi părinţi buni cei ai căror copii se comportau bine (ascultau ordinele şi-și tratau părinții cu respectul cuvenit) sau copii buni, cei care știau să se comporte cu respect și rușineşi își venerau părinţii.
Dar, în măsura în care frontierele ierarhice între noi şi copiii noştri s-au risipit, azi, părinţi buni sunt aceia care reușesc să facă ca si copiii lor să-i iubească, ...chiar dacă îi respectă puțin Şi sunt copii bunicei care acum asteaptărespectul părinţilor lor, înțelegându-se prin asta:respect pentru ideile, gusturile, dorintele lor, felul lor de a acţiona şi de a trăi, și în plus, să-i sponsorizezeîn acest sens. Cum se spune...rolurile s-au inversat. Acum sunt părinţii cei care trebuie să placă copiilor, pentru a-i câștiga, şi nu invers, ca în trecut.
Acest lucru explică efortulpe care il fac , în prezent, atât de mulţi părinți, pentru a fi buni prieteni ai copiilor lor şi de a le părea "cool“’. Se spune că extremele se atrag. ESTE CLAR!dacă autoritarismul din trecut, umplea copiii de teama pentru parintii lor; slăbiciunea prezentuluiîi umple dedispreț, când ne văd atât de SLUGARNICI!
Copiii au nevoie să perceapăcă pe durata copilăriei, PĂRINȚII sântLIDERII, capabili de a-i susține atunci când nu se pot menține și de a-i îndruma atunci când nu realizeazăîncotropășesc. ...și...dacă autoritarismul zdrobește, atunci permisismulîneacă! Doar o atitudine fermădarintelegatoarele va permite să se bazeze pe capacitatea noastrăde a le guverna viaţa pedurata copilariei si tineretii, pentru cămergem înaintea lor conducându-i,şi nu în urma lor ca prizonierii voințelor lor...
Astfel, putem evita ca noua generație să se inece în lipsa de control și desgustul în care societatea se scufundă...de pare că se merge in derivă, fără directie,coordonate, sau destinație.
CUM VI SE PARE? Cu mult respect Pentru părinți și profesori gabriell