Descoperiri accidentale

1. Descoperiri accidentale ,,Descoperirea înseamnă să vezi ce toată lumea a văzut şi să gândeşti ce nimeni nu a gândit” (Albert Szent-Gyorgyi)

2. De peste 25 de milioane de ani oamenii inventează lucruri pentru a-şi face viaţa mai uşoară şi mai confortabilă. În epoca de piatră, omul a descoperit că piatra poate fi unealtă sau armă iar băţul de lemn o posibilă prelungire a braţului; folosirea acestor materiale este piatra de temelie a dezvoltării civilizaţiei umane. Scrierea a apărut acum aproape 5000 de ani, astfel încât originile primelor invenţii nu au fost înregistrate în scris. Descoperirile arheologice au fost cele care au adus câteva informaţii despre acestea. Primele invenţii au fost reprezentate de unelte şi arme din piatră şi mai târziu au cioplit ace din oase pentru a-şi coase veşminte. Când oamenii au început să se aşeze într-un loc, acum cca 10000 de ani, au inventat roţile, plugurile şi sistemele de irigaţii. Au confecţionat oale pentru a-şi depozita hrana şi arme mai bune pentru a-şi proteja aşezările. Primele invenţii

3. Descoperirea în urmă cu cca 300000 de ani şi folosirea controlată a focului a fost una dintre descoperirile importante din istoria omului. Nimeni nu ştie câtă vreme s-a scurs cu exactitate de când omul a folosit pentru prima oară un fitil într-un vas cu grăsime animală dar cert este că s-au găsit lămpi primitive scobite în roci calcaroase sau gresie, datând din jurul anului 80 000 î.e.n. În Iran, s-au găsit lămpi de ceramică vechi de câteva mii de ani. FOCUL

4. Focul reprezintă oxidarea unui material combustibil, în urma căreia rezultă căldură, lumină, dar şi diferiţi produşi de reacţie, precum dioxidul de carbon şi apă. Dacă temperatura ajunge la un nivel destul de ridicat, gazele se pot ioniza pentru a produce plasmă.În funcţie de substanţele aprinse şi de impurităţile din mediu, culoarea flăcării şi intensitatea focului poate varia. Focul, în forma sa cea mai comună, poate rezulta într-un incendiu, ce are potenţialul de a cauza răni fizice prin ardere. • Elemente clasiceîn Occident Aer,Foc, Eter, Apă, Pământ • Elementele ChinezeștiLemn (木), Foc (火),Pământ (土), Metal (金),Apă (水) • Hinduism și BudismPanchamahabhutasau Panchatattva("Marile cinci elemente")Vayu/Pavan Aer/Vânt)Agni/Tejas (Foc)Akasha (Eter)Prithvi/Bhumi (Pământ)Ap/Jala (Apă) Focul

5. Focul sacru sau focul purificator; această flacără are origine celestă, fiind un simbol al puterii zeilor, o manifestare a acestora. În multe temple existau torţe cu ajutorul cărora se celebra cultul zeilor. În Grecia Antică, flacăra olimpică avea o semnificaţie importantă. Se spunea că nu se stinge niciodată, iar în timpul Jocurilor Olimpice se organizau curse cu torţe aprinse cu acea flacără, închinate Atenei. Zeii focului sacru: Agni - mitologie vedică • Atar (Atesh) - mitologie persană • Chou Yong - mitologie chineză • Hestia - mitologie greacă • Vesta - mitologie romană 2. Focul demonic sau focul mistuitor pune în evidență proprietatea focului de a arde, de a distruge. Este un element malefic al naturii. De multe ori Infernulsau Lumea morţilor sunt văzute ca spaţii ale acestui foc. Zeii focului demonic: Loki - mitologie nordică 3. Focul uman sau al meşteşugurilor este focul prieten omului pe care acesta îl cunoaşte şi îl foloseşte în meşteşugurile sale. Multor zei care guvernează asupra metalurgiei sau a fecundităţii li s-a atribuit şi acest foc. Mai târziu, chiar câţiva zei ai războiului au primit aceleaşi atribuţii, ca nişte zei ai focului. În multe mitologii, focul uman este de fapt foc sacru adus pe pământ şi adaptat de oameni. Mitologia greacă are chiar o legendă legată de acest proces. Titanul Prometeu este cel ce fură focul din ceruri şi îl aduce oamenilor, faptă petru care este crunt pedepsit. Zeii focului uman: Hephaistos - mitologie greacă • Njord - mitologie nordică • Rosemerta - mitologie celtică • Vulcan - mitologie romană Focul in mitologie

6. Focul era considerat �în acelaşi timp, atât prietenul cât şi potenţialul duşman al omului. Despre funcţia sa tămăduitoare Hipocrat, părintele medicinii, spunea �în sec.V (�.e.n) :� Ceea ce leacurile nu tămăduiesc - vindecă fierul. Ceeace fierul nu lecuieşte, vindecă focul. Ceea ce �însă nici focul nu poate vindeca, este fără putinţă de �însănătoşire�. Mituri, tradiţii şi superstiţii ancestrale.

7. Legende şi mituri legate de foc

8. Tradiţii străvechi legate de foc

9. Tradiţia focului în mitologia română

10. �Înafară de cele amintite mai sus, �în folclorul românesc ceremonialul ritual al rugurilor de foc este efectuat �în mai multe ocazii, legate de sărbătorile religioase, agrare şi pastorale, de fapt o simbioză a acestora pe fond profan. Astfel sunt: Focurile de Măcinici ( la 9 martie � �în calendarul Iulian fiind Echinocţiul de primăvară şi �începutul Anului Agrar. Simbolizează arderea iernii şi renaşterea primăverii); Focurile de Alexii ( �în seara de 17 martie � Sf. Alexii � foc ritual pentru a ajuta soarele să treacă de echinocţiul de primăvară); Focul viu ( aprins la �început de An Pastoral � Sângiorz, ziua de Sf. Gheorghe � 23 aprilie); Focurile de Joimari (aprinse pentru morţi �în Joia Mare - �în curtea bisericii sau cimitir); Focul �Învierii (focul viu aprins de preot, precum şi obiceiul aprinderii focului �în curtea bisericii sau cimitirul satului �în noaptea de Paşte cu semnificaţia �incinerării simbolice a morţilor); Focurile de Sânziene ( 24 iunie);  Focul lui Sâmedru ( legat de ceremonialul �înnoirii timpului calendaristic făcut �în ajunul zilei Sf. Dumitru � 25/26 octombrie), Focul lui Sântandrei (29 spre 30 noembrie � noaptea strigoilor, când prin rugurile aprinse aceştia erau puşi pe fugă). Ceremonii cu “foc”

11. Focul, ca pedeapsă Focul, ca simbol al dragostei • arde-te-ar focul iadului� • bată-te focul să te bată� • arde-te-ar focul Ghenei • Dragoste, mă arzi ca focul / Scrum şi pară mi-e norocul / Fără mân-�dra ce-o iubesc / Ard de dor, mă prăpădesc � • �Desfă puică, ce-ai făcut / şi-mi dă drumul să mă duc / c-am ajuns ca un năuc /şăz pe loc şi arz �în foc / n-am nici minte nici noroc.� • � Drept avut-a cine-a zis / Că dragostea-i foc nestins / Şi nimeni n-o poate stinge / Numai badea când mă strânge / Şi inima mea când plânge� . Alte aspecte populare legate de foc

12. Bibliografie