Icoana mea elena habasescu

1. Icoana meaelena habasescu

2. Un suflet nins elena habasescu • -Cum arata bunica ? • -Asa ca mine, a fost o femeie tare necajita. Primul barbat i-a murit pe front ca si fratele meu. S-a recasatorit si am venit eu si Mandita pe lume. Tatal meu era un betiv, toata ziua o batea. Ma lua cu ea la prasit si cand era tare necajita canta • -Ce canta ? si mama incepu sa cante, n-o mai auzisem de patruzeci si cinci de ani cantand,si ea era atunci necajita :

3. Un suflet nins elena habasescu • Mi-o cantat cucu-n zavoi • Tot a scaraba si-a nevoi • Canta cucu pe parleaz • Tot a scaraba si-a necaz. • Dimineata cand ma scol • Intai plang apoi ma spal • Si ma rezem de usor • Si ma uit in sat cu dor, • Cum trec frati la fratiori • Si parintii la feciori, • La mine nimeni nu vine • Ca sant straina pe lume. • De strain ce sant pe lume • Plange pamantul sub mine. • Straina si-a nimanui • Sant ca puiul cucului • Cand il lasa mama lui • Fara aripi fara pene • Si fara nici o putere • Doar sa planga de durere. • Norocul ca la mine • Nu-l mai da doamne la nimeni • Nici la apa mergatoare • Ca multe valuri nu are • Si o trece orisicare, • Nici la pasarea zburatoare • Ca nu poate zbura tare • Multe zile nu mai are.

4. Un suflet nuns elena habasescu • Se opri si incepu sa planga incet si dureros. Am luat-o de dupa umeri, nu stiam ce sa-I spun. I-si adusese aminte de bunica pe care eu n-o cunoscusem, murise tanara iar eu eram foarte mica. I-si sterse ochii cu mainile aspre de munca, aceste maini care au muncit sa creasca sapte copii sanatosi,apoi continua cu voce joasa: • Mandita a ramas cu mama iar eu am plecat in deal la Mocani la matusa-ta Ileana. Am stat aici multi ani pana dupa razboi. Se auzea ca rusii rapesc fetele si le siluiesc, am crezut ca aici nu vor ajunge insa intr-o zi ne-am trezit cu un rus in prag . eram eu si cu mosu tau Toader. I-au pus pistolul la tampla, ma luat de mana si ma scos afara. Calul il legase de tarasul portii.A vrut sa ma urce pe cal si eu am inceput sa tip si sa ma zbat A renuntat si ma tarat dupa el vre-o jumatate de km. Mosu-tu Toader venea in urma dar destul de departe. La un moment dat a vrut sa ma urce iar pe cal si mi-a scapat mana.Am rupt-o de fuga inapoi spre casa. Asteptam sa ma impuste mai bine decat sa-si bata joc de mine dar n-a tras, nici nu s-a intors inapoi dupa mine. Am trait greu impleteam toata ziua si coseam la papuci de postav si-I vindeam pe nimic.Dupa razboi m-am dus la matusa-ta Profira. De aici m-am si maritat. • Cum l-ai cunoscut pe tata? • Il cunosteam de la curtea lui Buicliu.Am muncit amandoi aici insa nu m-am gandit niciodata ca-I voi fi nevasta. Ramasese fara mana dreapta,i-o prins-o valul la masina de treierat grau. Cand am auzit ca vine sa ma ceara de nevasta am fugit in sat la o ghicitoare si ea mi-a spus ca el va fi barbatul meu pana la moarte si iata am ajuns eu la 76 si el 80 de ani, avem nepoti si stranepoti. Am fost doi copii saraci,

5. Un suflet nins elena habasescu • am muncit si am suferit pentru fiecare palma de pamant pe care am cumparat-o.Toate ar fi bune daca ar fi sanatate. • Mama cum era ziua cand eu m-am nascut ? • Nu mai stiu exact dar cred ca incepuse sa fulguie afara ,era toamna tarziu. • Poate de aceea iubesc asa de mult iarna, a nins in ziua cand eu m-am nascut. Am ascultat-o pe mama pana a inceput sa se intunece. Din sufletul ei nins izvoraste atata caldura si intelegere pentru cei din jur ! De mult n-am mai putut sa stau cu ea de povesti si acusi se duce dintre noi si intr-o zi poate voi canta si eu cuiva cantecul de astazi al bunicii mele. • Elena Habasescu

6. Icoana mea elena habasescu • Când norii plâng pe frunze-ngălbenite • Şi toamna se apropie tiptil, • La crucea ta cu tâmplele cernite • Îngenunchează primul tău copil. • În zi de toamnă m-ai adus pe lume • Să-ţi fiu toiag şi sprijin la durere • Şi ani de zile m-ai strigat pe nume • Dar azi în jur e gol şi e tăcere. • Aş vrea să te aud şi aş mai vrea, • De-atâta dor şi prea multe păcate, • Să mă transform şi eu în stea • S-ajung la voi dacă se poate. • Mă vestejesc încet ,încet şi eu • Şi-mi ninge-n păr de multă vreme, • Din amintiri trăiesc şi mi-e greu • Când iarna-ncepe să mă cheme. • Măicuţa mea mă-nchin la voi • Icoană sfânta-n preajma mea, • Aş vrea să-ntorc timpu-napoi • Măcar o clipă să vă pot vedea.

7. Maicuta mea elena habasescu • Trec zilele cernite spre amurg • Şi iarna mă pândeşte jos în vale, • Atâtea doruri către tine curg • Măicuţa mea nu te mai văd in cale. • Privesc la casa veche de pe lan • Şi drumul care duce către sat, • Aicea ne-ai născut şi an de an • Cu lacrimi de durere le-ai udat. • Aud şi azi focul trosnind în zori , • Pe tine îngânând o melodie, • Ne-ai legănat cu cântec de atâtea ori • Ca somnul nostru liniştit să fie. • Când albii crini se scuturau de floare • Tu te-ai gândit să nu mai plângi, • Din ochi ne mângâiai pe fiecare • Ca sufletul amar să nu ni-l frângi. • Măicuţa mea pe unde astăzi eşti ? • Căror nepoţi le mai înşiri poveşti ? • La căpătâiul cărui prunc mai plângi • Şi pâinea calda-n câte o mai frângi ? • Măicuţa mea la care poartă stai ? • Să mai aştepţi poate venim cumva, • Şi dragostea de mamă cui o dai ? • Daca-i plecat şi nu te-om mai vedea!

8. De-atatea ori elena habasescu • De-atâtea ori măicuţa mea • Te-am ajutat să treci • De moartea care te pândea • Şi-ai revenit in lumea ta • Cu noi să mai petreci. • Acuma cat cu disperare • O cale să te-ajut • N-o mai găsesc şi-ţi cer iertare • Iar Dumnezeu milă nu are • Altfel aş fi putut. • Mă doare chinul tău şi vreau • Măcar un an să mai trăieşti, • Din viaţa mea zile să-ţi dau • Să te ascult cum povesteşti • De cei ce mamă n-au. • Cu neputinţă te privesc • Cum te topeşti sub ochii mei, • Nu pot decât ca să cerşesc • Un dram de milă nu găsesc • La Dumnezeu nici la atei.

9. Au inflorit cireşii , e primăveră tată! Te-ai dus să dormi de veci sub lespedea de piatră, Şi atâta ţi-ai dorit s-ajungi să-i vezi in floare Şi prin grădina mea sa-ţi faci din nou cărare. Dar dumnezeu n-a vrut, ţi-a dat in schimbul lor Durerile cumplite a vieţilor ce mor, Şi te-a luat la el intr-o zi insorită Lasând in urma ta o viaţă chinuită, Pe mama care plânge tăcută-ntr-o răscruce Chemându-te amarnic nu ştie un’ se duce. Azi cu durere-n suflet in urma ta mă-nchin, Şi iartă-mă de vrei ! cu toţii noi greşim. La orice pas te-aud cum mă chemai să vin, Să te intorc in pat durerea să-ţi alin. Te văd cum ne priveai cerşind la fiecare Un dram de mângâiere , la ceruri indurare. Cumplită-i despărţirea ! şi atâta mi-aş dori Măcar o clipă tată să te mai pot privi ! Să te aud rostind măcar un cuvant ! Apoi s-adorm şi eu langă al tau mormânt. Au inflorit ciresii elena habasescu

10. Un loc de neuitat elena habasescu • M-am născut la margine de sat • Într-o casă mică cu şindrilă, • Astăzi răsfoiesc de mult uitat • Un album de când eram copilă. • Stropi de dor pe file-ngălbenite • Dureros din ochi-mbatrâniţi • Se aştern în zilele cernite • Anii grei nu mai pot fi opriti! • A trecut atâta vreme-n care • Am tânjit după acel pământ • Să mă-ntorc –napoi nu e cărare • Nici măcar să-mi cumpăr un mormânt.

11. Vara elena habasescu • S-au aprins in lanuri macii, • Arde colbul pe cărare, • Umbră nu mai fac copacii, • Seaca apa din izvoare. • Dorm si păsarile-n crânguri • Le-a pierit la toate cântul , • Se usucă boaba-n ruguri , • Doamne nu usca pământul ! • După câţiva ani privesc • La un sat uitat de lume • Aici incă mai trăiesc • Cei care mi-au dat un nume. • Sunt bătrâni şi-npovăraţi, • Cu privirea rugătoare, • Mai am încă şase fraţi • Le e dor de fiecare ! • Au întinerit deodată • Când mă văd în uşă iară , • Din privirea lor curată • Ploua bucuria rară .

12. Mama elena habasescu • Mai vino mama iar la noi • Doar tu ai timp de fiecare, • Nu ai necazuri ? nici nevoi ? • Dar cat de mult te doare ? • Ai impartit in sapte tot • Si sufletul tau mare, • Azi copii tai nu pot • Sa-ti scrie o scrisoare. • Cateva randuri mult ar fi ? • Si tare vor mai vrea • Sa-ti scrie mama intr-o zi • Dar nu vor mai putea. • Cand peste sufletul tau nins • Un dor de noi se cerne • Te uiti pe geam ,te-apuci de plans • Si te trezesti devreme. • Cu ochi-n lacrimi pregatesti • Cadouri rand pe rand • Si catre gara te grabesti • Si vi la noi zambind. • Lumina de pe chipul tau • Pe toti ne incalzeste • Cand ne-ai vazut mama din nou • Si noaptea straluceste.

13. Ganduri elena habasescu • Cântă cocoşii în zori, • Lumina adoarme in stele, • Sclipeşte şi roua pe flori • Iar noaptea ascunde comori • Cu lacrimi în ele. • Trec anii grăbiţi spre apus, • Îmi ninge în plete acum, • Iubirile verii s-au dus • Şi moare cuvântul nespus, • În vatră e scrum. • Ce-i viaţa ? o luptă-n zadar, • Speranţe ce mor îngheţate, • Un zbucium fără hotar, • Un spirit ce umblă hoinar • Plin de păcate. • Minciuni şi culori ce pălesc • Aduni pe pământ cât trăieşti, • Oamenii spun că iubesc, • În stele şi zodii citesc • Şi cred în poveşt

14. Asteptare elena habasescu • Asteapta-ma straine mai devreme • Pe acelas drum unde ne-am cunoscut, • O sa-ti aduc un brat de crizanteme • Ca sa-l presari pe unde am trecut. • S-acoperi o speranta cat o catedrala, • Sa-npodobesti un mugur de iubire • Pe care timpul le-a ucis cu fala • Lasand in urma doar o amintire. • Prin ramuri desfrunzite vantul geme, • Tu nu mai vi si sufletul ma doare, • Mai stramg la piept un brat de crizanteme, • Strivesc sub pasi o frunza care moare.

15. Ninge pe-un peron de gara elena habasescu • A venit un tren aseară • Şi cu el tu ai plecat, • Azi revin a cata oară ? • Pe-un peron pustiu de gară • Unde ieri te-am aşteptat. • Ninge ca-n poveşti afară, • Ninge ca în prima zi, • Şi mă-ntreb a câta oară • Voi mai aştepta prin gară • Poate, poate-o să revi. • Ninge-n sufletul pustiu • Şi pe salba mea de gânduri, • Unde mă opresc nu ştiu ! • Fulg de nea aş vrea să fiu • Şi să şterg aceste rânduri. • De-aş putea s-aduc un ger • Aş preface-n sloi de ghetă • Tot ce mai gândesc şi sper • Lumea cu al ei mister • Şi tot răul dintr-o viaţă. • Aş planta flori in gradină • Cu miros de impacare, • Ţi-aş aduce-n dar lumină • Să vezi ca n-am nici o vină • In iubirea ce nu moare. • Voi pleca !aşa-i mai bine, • N-o să mai aştept in gară ! • Ce s-aştept eu de la tine ? • Când cu primul tren ce vine • Pleci cum ai plecat aseară.

16. Decembrie ’89 elena habasescu • iarna răvăşită plânge peste proaspete morminte, spală străzile de sânge nu se mai aud colinde. liniştea vremii s-aşterne prin ţărâna din morminte, dar chinul uitării geme printre noi deacu-nainte. câte vieţi nevinovate aşteptând ziua de mâine au pierit cerând dreptate, lumină,căldură,pâine. au primit in loc de pâine gloanţele ucigătoare pentru ziua cea de mâine lumânări pe trotuare. vom putea pe lumea asta să vă-nlocuim pe voi, şi să curăţim pământul de gunoaie şi călăi?

17. Amurg elena habasescu • Cât parfum se pierde-n noapte ! • Câte doruri rătăcesc ! • Câte lacrimi ! câte şoapte ! • În zadar se risipesc. • Schimbă-ne doamne destinul • Celor singuri,celor mulţi, • Şterge-ne din soartă chinul • Şi vino să ne asculţi. • În amurg clopotul sună • Sub un cer cândva senin, • Neputinţele s-adună, • Amintirile revin. • Le trăim cât în cădere • Stelele mai luminează, • Şi sperăm o re-nviere • Într-o viaţă ce urmează.

18. Pamantul sfant elena habasescu • Lăsa-ţi casa şi mândriaveniţi români ca să zidiţio ţară unde sărăciadoar în nisipuri o găsiţi.Vă arde soarele pe scheleşi foamea vă găseşte goi,nu-i apă-n lume să vă speledurerea care sapă-n voi.În buncăre sau în bărăcivă odihniţi răpuşi de gânduri,un lux mai rar printre gândacişi umezeala de pe ziduri.Veniţi !pământul sfânt primeştesă vă sfinţească şi pe voicu vre-o durere ce nu estepe drumurile de la noi.Veniţi ! că bogăţia-i sfântăîn Israel la orice colţdar pentru noi e o osândăo închisoare pentru toţi.Pentru-n dolar eşti chinuitşi umilit ca şi un sclaviar când contractul s-a sfârşitte-ntorci acasa trist,bolnav.La noi privighetoarea cântăşi iarba este pentru coasă,nevasta a-nceput să plângă,aşteaptă să te-ntorci acasă.