Constantin Br âncuşi

1. Constantin Brâncuşi n. 19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj d. 16 martie1957, Paris a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană a fost ales postum membru al Academiei Române. Francezii îi scriu numele Brancusi. Muzica –George Enescu – “Rapsodia Română nr. 1”

2. este al saselea copil al lui Nicolae şi Maria Brâncuşi • prima clasă primară o face la Peştişani, apoi continuă şcoala la Brădiceni • copilăria este marcată de dese plecări de acasă şi ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii şi birturi

3. “La umbra marilor copaci nu creşte nimic” Şcoli şi primele creaţii • Şcoala de Arte şi Meserii în Craiova (1894 – 1898) • Şcoala de Belle-Arte- Bucureşti în 1902 • Lucrări din timpul studenţiei • 1898 - Bustul lui Vitellius obţine “menţiune onorabilă” • Capul lui Laocoon - 1900 - obţine medalia de bronz • Studiu – 1901- medalia de argint • Ecorşeu - între 1900 şi 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota - un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc - o medalie de bronz. • Precizia detaliilor acestei lucrări va face ca Ecorşeul să fie folosit în şcolile româneşti de medicină • Marcel Duchamp va include fotografia Ecorşeului în expoziţia pe care o va organiza la sfârşitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City. • Carol Davila – sculptură 1903 - expusă din 1912 în curtea Spitalului Militar Central din Bucureşti • bustul generalului medic Carol Davila - 1903 - prima comandă a unui monument public • - va fi instalat la Spitalul Militar din Bucureşti • singurul monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti • Pleacă în 1904 la studii la München • după şase luni o porneşte pe jos prin Bavaria, Elveţia până la Langres, în Franţa - Paris • École Nationale Supérieure des Beaux-Arts – 1905 • lucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906 • Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre, “Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu creşte nimic).

4. Constantin Brâncuşi a fost o personalitate a cărui consistenţă umană a fost înghiţită pur şi simplu de legendă. Omul Brâncuşi a fost, practic, strivit de cioburile propriei statui, precum Zamolxe din piesa cu acelaşi titlu a lui Lucian Blaga.

5. Opera! 1897 – Craiova – Bustul lui Gheorghe Chiţu • 1898 – Bucureşti – Bustul Vitellius • 1900 – Bucureşti – Capul lui Laocoon 1902 – Bucureşti – Ecorşeul

6. 1902– Bucureşti – statuetă simbolizând muzica corală românească • 1903 – Bucureşti – bustul generalului doctor Carol Davila • 1905 – Paris – Orgoliu • 1902, octombrie – Craiova – bustul lui Ion Georgescu-Gorjan

7. 1906 – Paris – Supliciu – piatră • 1906 – Paris – Copil – gips • 1906 – Paris – portretul pictorului Nicolae Dărăscu • 1906 – Paris – bustul Victoriei Vaschide • 1906 – Paris – bustul doctorului Zaharia Samfirescu • 1906 – Paris – Cap de copil – bronz

8. 1907 - Sarut Este lucrarea prin care Brancusi isi afirma autonomia artistica. Ideea principala din Sarut este simpla: iubirea ca fuziune intre doua entitati separate reface unitatea originala a vietii.Aceasta opera sculptata intr-o maniera aparent primitiva, este a doua lucrare la care Brancusi foloseste tehnica taierii directe. • 1907 - Cumintenia pamantului -reflecta filozofia lui Brancusi care isi are radacinile intr-o cumintenie anterioara crestinismului. • Sculptura reprezinta o femeie foarte concentrata asupra ei insasi, figura ei degajand un mister care o transforma intr-un portret universal. • Din atitudinea statuii se degaja un sentiment de atasament fata de pamantul mama. • Lucrarea a fost expusa pentru prima data in 1910 la Bucuresti si a starnit reactii contradictorii, dar in cele din urma a fost acceptata.

9. Margit Pogany Brâncuşi a cunoscut-o pe pictoriţa unguroaică Margit Pogany prin 1909 şi i-a cerut să-i pozeze pentru un bust. „Am pozat pentru el de mai multe ori, îşi amintea Margit Pogany. De fiecare dată, începea şi termina un nou bust (in lut). Fiecare era frumos, minunat de real. Eu îl rugam să-l păstreze ca variantă finală, dar el izbucnea mereu în râs şi arunca bustul înapoi, în lada cu lut din colţul atelierului – spre marea mea dezamăgire“. Margit Pogany a consemnat şi impresia pe care i-a produs-o contemplarea unui cap de marmură aflat în atelier: „Am realizat că eram chiar eu, deşi capul nu avea niciuna din trăsăturile mele. Era tot numai ochi. Însă, privind înspre Brâncuşi, am observat că mă privea pe furiş, în timp ce vorbea cu prietenii mei. I-a făcut o enormă plăcere să constate că am reuşit să mă recunosc“. 19 lucrări intitulate „Domnişoara Pogany” a realizat Brâncuşi, într-un interval de 20 de ani. În 1913 a expus-o în Statele Unite, unde a trezit un interes uriaş. Cât priveşte prototipul, Margit Pogany, după primul război mondial aceasta s-a stabilit în Australia . Până în 1937 cei doi au întreţinut o corespondenţă intensă.

10. Prinţesa Marie Bonaparte • A fost fiica Prințului Roland Bonaparte (1858-1924) și a Mariei Félix Blanc. Bunicul patern a fost Pierre Napoleon Bonaparte, fiu al lui Lucien Bonaparte, care era unul dintre frații mai mici ai lui Napoleon I. Bunicul matern a fost François Blanc, principalul dezvoltator imobiliar din Monte Carlo . De la această parte a familiei sale, Marie a moștenit o marea avere. În 1907 s-a căsătorit cu Prințul George al Greciei și Danemarcei, al doilea fiu al regelui George I al Greciei. • I-a pozat lui Brâncuşi pentru controversata „Prinţesă X”, care a provocat un scandal imens în 1919, când artistul a expus-o la Grand Palais. • A fost considerată o lucrare pornografică pentru asemănarea ei cu un falus, Brâncuşi fiind obligat să o retragă din expoziţie. • Constantin Brâncuşi declară ziaristului Roger Devigne de la revista „L’ère nouvelle”: „Statuia mea, înţelegeţi domnule, este femeia, sinteza însăşi a femeii, eternul feminin al lui Goethe redus la esenţă (…) Cinci ani am lucrat, şi am simplificat, am făcut materia să spună ceea ce nu se poate rosti. Şi ce este în fond femeia? Un zâmbet între dantele şi fard pe obraji? (…) Nu asta este femeia! Pentru a degaja această entitate, pentru a aduce în domeniul sensibilului acest tip etern de forme efemere, timp de cinci ani am simplificat, am finisat lucrarea. Şi cred că, biruind în cele din urmă, am depăşit materia. De fapt e chiar păcat să strici frumuseţea unei materii sfredelind mici găuri pentru ochi, (sculptând) părul, urechile. Şi materia mea e atât de frumoasă prin liniile acestea sinuoase, strălucind ca aurul curat şi care rezumă într-un singur arhetip toate efigiile feminine de pe pământ“.

11. Eileen Lane • O relaţie „interzisă” a avut Brâncuşi cu o frumoasă americancă de origine irlandeză • Era fascinată de Brâncuşi dar, în acelaşi timp, rigidă în gândire şi plină de prejudecăţi, ceea ce l-a determinat pe Brâncuşi să-i spună: „De ce nu vii cu mine în România? Asta îţi va schimba ideile. Nu trebuie să-ţi faci probleme de ce vor zice oamenii, te voi prezenta drept fiica mea”. • Eileen a acceptat invitaţia şi, împreună cu Brâncuşi, a vizitat România, între 11 septembrie şi 7 octombrie 1922. • Diferenţa de vârstă dintre cei doi (peste 20 de ani) a făcut imposibilă finalizare relaţiei printr-o căsătorie, lucru la care, oricum, Brâncuşi nici nu se gândea. • Eileen, care era foarte îndrăgostită de Brâncuşi, a rupt în cele din urmă relaţia şi s-a întors în America unde s-a căsătorit. “Doresc să-ţi mulţumesc pentru zilele petrecute împreună - îi scria ea mai târziu. M-a durut însă să te văd suferind, la fel cum m-a întristat teama de a nu-ţi putea arăta o afecţiune pe care nu mai am dreptul să ţi-o împărtăşesc”. Eileen Lane i-a inspirat lui Brâncuşi lucrarea cu numele său (" Eileen Lane ").

12. Léonie Ricou • Léonie Ricou şi "Madame L.R." • L-a cunoscut pe Brancuşi în salonul ei opulent din Grand Hôtel Particulier, aflat pe boulevard Raspail la nr. 270, în perioada 1914-1915. Leonie Ricou era o femeie bogată din înalta societate pariziană, o cunoscută protectoare a artelor şi a artiştilor. • l-a inspirat lui Brâncuşi lucrarea „Madame L.R.” (vândută, în urmă cu doi ani, la Londra, la o licitaţie Christie’s, cu 20 de milioane de euro). Sculptura n-a aparţinut niciodată „inspiratoarei”. Ea a stat în atelierul din cartierul Montparnasse până spre anul 1920, când Brâncuşi a dat-o, în schimbul unei picturi, lui Fernand Léger. Acesta a fost primul proprietar al lucrării, până la moartea sa, în 1955. A fost lăsată moştenitre văduvei sale, Nadia, pentru ca, ulterior şi în final să intre în colecţia Yves Saint-Laurent, care a vândut-o la licitaţia Christie’s. • Lucrarea nu fusese nicodată expusă.

13. Baronesa Renée Irana Frachon • În perioada 1909-1910, i-a pozat lui Brâncuşi, în celebrul lui atelier-şantier-sanctuar din cartierul Montparnasse, misterioasa baroană Renée Irana Frachon, al cărei portret, conform interpretărilor, a devenit, prin distilări succesive, „Muza adormită”. • insistă obsendant în exprimarea totală a trăirii declanşate de modelele sale feminine. • a încercat să „extragă” ideea din mai multe materiale (bronz, marmură, lemn).

14. Agnes Ernst Meyer şi "La Reine Pas Dédaigneuse" Jurnalista Agnes Ernst Meyer l-a cunoscut pe Brâncuşi, în 1910, prin intermediul soţului ei, Eugene Isaac Meyer, director al Ziarului "The Washington Post". Relaţia dintre ei s-a materializat artistic în lucrarea "La Reine Pas Dédaigneuse", sculptată în marmură neagră. Agnes Meyer e aceea care îi asigura lui Brâncuşi, in 1914, transportul la New York al lucrarilor pentru expozitia acestuia la Photo-Secession Gallery a lui Stieglitz şi Steichen, după cum tot ea acoperea cheltuielile procesului câştigat de sculptor în 1929, contra vămii americane.

15. În acelaşi an, Florence , una dintre cele trei fiice ale lui Agnes, a venit la Paris pentru a încerca să-şi construiască o carieră de dansatoare. A ajuns, evident, şi în atelierul lui Brâncuşi, adusă acolo chiar de mama ei. În mod fatal, între artist şi fiica jurnalistei a început o relaţie care s-a prelungit, prin corespondenţă, până în 1947. • Se pare că lucrarea „Miracle” a fost inspirată de Florence Meyer.

16. Florence Meyer şi "Miracle" • Aproape niciuna dintre femeile care s-au apropiat, mai mult sau mai puţin, de Brâncuşi, nu s-a situat la distanţa corectă de el, pentru a înţelege ceva din această apropiere. Unele l-au părăsit repede, după ce şi-au astâmpărat curiozitatea, altele au zăbovit mai mult, pe altele le-a gonit el. În orice caz au fost multe. Noi trecem în revistă doar câteva, cele mai importante...

17. Nancy Cunnard • „Fetişcana sofisticată” • a fost o femeie şi o scriitoare nonconformistă, care a militat împotriva rasismului şi fascismului. • Deşi s-a născut într-o familie britanică aristocratică, ea a respins ferm valorile clasei din care provenea. • Afost muza inspiratoare a multor scriitori şi artişti ai secolului XX: Lewis Wyndham, Aldous Huxley,Tristan Tzara, Ezra Pound, Henry Crowder, Louis Aragon, Ernest Hemingway, James Joyce, Constantin Brâncuşi , Langston Hughes, Man Ray, şi William Carlos Williams. • În perioada în care frecventa atelierul din Montparnasse , Nancy Cunnard umbla însoţită de un pianist negru. • Brâncuşi i-a dedicat două lucrări: • „Jeune Fille Sophistiquée” („O fetişcană sofisticată”) • „Negresa blondă”. • Viaţa dezordonată i-a ruinat sănătatea fizică şi psihică, ceea ce a dus la internări repetate în spitale şi centre de boli mintale. Nancy Cunnard a murit la vârsta de 69 de ani, cântărind doar 26 de kilograme, în Cochin Hôpital, Paris.

18. Nancy Cunnard

19. şi reprezentările ei: „Jeune Fille Sophistiquée” şi "Negresa blondă

20. Constantin Brâncuşi despre opera sa • “Il y a des imbéciles qui définissent mon œuvre comme abstraite, pourtant ce qu’ils qualifient d’abstrait est ce qu’il y a de plus réaliste, ce qui est réel n’est pas l’apparence mais l’idée, l’essence des choses.” • Sursa www.wikipedia.org • În anul 1957, Brâncuşi îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxă, se spovedeşte şi se împărtăşeşte, apoi îi mărturiseşte că moare “cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea”. • Pe data de 16 martie 1957, Constantin Brâncuşi se stinge din viaţă la ora 2 dimineaţa, iar în data de 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris. Decesul • “Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor.” • „Am şlefuit materia pentru a afla linia continuă. Şi când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini ”– Constantin Brâncuşi

21. Ce a rămas în urma sa........

22. Vera Moore şi fiul ei John Constantin Brâncuşi Moore • „Vrăjitoarea” • „Vrăjitoarea”: pianista Vera Moore. • Brâncuşi îi spunea Soniei că puterea Verei asupra lui a fost atât de mare încât, după încetarea legăturii lor, nu a mai fost atras de nimeni altcineva, nici fizic şi nici psihic: “La o întâlnire de câteva ore din studioul lui Brâncuşi, el mi-a povestit că după Vera nu a mai existat nimeni în viaţa lui, nu a mai atins nici o femeie. De bună voie şi nesilit de nimeni a devenit un ascet. Această transformare a fost remarcată de toţi, însă nimeni nu a pus-o în legătură cu Vera”. • Se pare însă că, dacă Sonia spune adevărul, Brâncuşi o minţise. Aşa cum se ştie, după Vera Moore au mai existat cel puţin două femei în viaţa artistului: Maria Tănase (în 1938) şi Peggy Guggenheim (1939). • Brâncuşi o cunoscuse pe Vera Moore în 1930, au avut o relaţie care a durat până în 1935, din care ar fi rezultat un copil. • Cercetătoarea Siena Miller susţine că acest rod al iubirii dintre artistul român şi Vera Moore, ar fi John Moore, fost fotograf la cabaretul Crazy Horse.

23. John Constantin Brâncuşi Moore • Acesta are astăzi 77 de ani şi trăieşte la Jouy en Josas, o localitate din vecinătatea Parisului. • John Moore (pe care-l cheamă, de fapt, John Constantin Brâncuşi Moore) nu a fost recunoscut de tatăl său.

24. Din Rămânia! Muzeul de la Hobita Satul Hobita (comuna Pestisani) se situeaza in partea de nord-vest a judetului Gorj, pe drumul ce leaga orasul Targul- Jiu de localitatea Tismana. Destinul acestei umile asezari cu oameni priceputi a fost marcat de fiul acestui sat, cel care a stiut cu mintea si mainile sale sa intoarca o pagina in istoria artei moderne: Constantin Brancusi.

25. Masa tăcerii • lucrată în calcar, reprezintă masa dinaintea confruntării în bătălia la care urmează să participe combatanții.  • Timpul este prezent, fiind reprezentat prin dispunerea circulară a celor 12 scaune-clepsidre, care îl măsoară. • Totul decurge în tăcere. • Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu-Jiu, cunoscut și sub numele de Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul primului război mondial, proiectat și construit de Constantin Brâncuși. • Cele trei componente sculpturale monumentale, Masa tăcerii, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit, sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime totală de 1.275 m.

26. Coloana Infinită • cunoscută în mod greșit și sub denumirea de „Coloana Infinitului” este o sculptură - parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului și Masa tăceriiconcepute și executate de acesta. • Inaugurată la 27 octombrie1938, coloana are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuși, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câte o jumătate de modul. • Modulii erau numiți „mărgele” de către autorul lor, Brâncuși. • Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. • Denumirea originală era „Coloana recunoștinței fără sfârșit” și a fost dedicată soldaților români din Primul Război Mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului.

29. Poarta sărutului – un sărut peste timp • se află amplasată pe aleea de la intrarea din parcul oraşului, este dăltuită din piatră poroasă, extrasă din carierele aflate în împrejurimi, fiind alcătuită din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijină o arhitravă cu dimensiuni mai mari decât ale coloanelor, având lăţimea de 6,45m, înălțimea de 5,13m şi grosimea de 1,69m

30. Drum bun, Maestre!

31. Drum bun, maestre!