Download
1 / 9
E N D
ISTORIA HÂRTIEI Bibliografie: Zoom www.images.google.ro
Hârtia din materiale vegetale, aşa cum o cunoaştem în zilele noastre, s-a născut în anul 105 d.Hr., din mâinile servitorului Cai Lun, în timpul dinastiei Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.). Descoperirile arheologice au arătat că, iniţial, aceasta era folosită pentru împachetarea diverselor obiecte care necesitau protecţie la transport. Producerea hârtiei în timpul dinastiei Han Cai Lun
Hârtia destinată scrierii a devenit cunoscută abia în secolul al III-lea d.Hr., chinezii descoperind că pot îmbunătăţi calitatea trecând de la fibrele scoarţei de dud zdrobite la fibre de cânepă. • În secolul al VI-lea hârtia de scris se rîspândeşte în spaţiul coreean iar chinezii capătă un nou obicei ... utilizarea hârtiei igienice. Aceasta se producea din paie de orez şi a devenit, treptat, una dintre cele mai importante industrii din China ajungând ca până în secolul al XIV-lea numai în provincia Zhejiang să fie produse aproximativ 10.000.000 de pachete de hârtie igienică, fiecare dintre acestea conţinând de la 1.000 până la 10.000 de foi de hârtie. • Tot chinezii au identificat o serie de utilizări multiple ale hârtiei, precum împachetarea ceaiului în pliculeţe cusute, în timpul dinastiei Tang(618-907) sau imprimarea primei bancnote, în timpul dinastiei Song (960-1279)
Deşi chinezii nu erau dornici să dezvăluie secretele tehnologiei utilizate pentru producerea hârtiei, aceasta s-a răspândit prin intermediul preoţilor budişti. La începutul secolului al VII-lea, Japonia a preluat de la Coreea modalităţile de manufacturare a hârtiei extrem de subţiri şi aproape transparente. Pasta din care era ea produsă era obţinută din fibre de cânepă, trestie, paie de orez sau alge, deşi existaseră şi variante obţinute din bambus sau mătase(acestea erau însă prea grele şi costisitoare pentru a fi eficiente)
În continuare, pe Drumul Mătăsii, hârtia a ajuns cunoscută şi în Tibet, apoi, mai departe, în India, spre sfârşitul secolului al VII-lea. • Tehnologia producerii hârtiei avea să ajungă în Europa abia peste aproximativ 5 secole, trecând prin foarte multe ţări. Secretul manufacturării hârtiei a fost destăinuit întâi arabilor de prizonierii luaţi după victoria obţinută asupra chinezilor în anul 751.
Două secole mai târziu, egiptenii au preluat de la arabi tehnica prelucrării hârtiei. Abia după ce acest produs a ajuns în nordul Africii, în anul 1100, cavalerii cruciaţi au preluat tehnologia, aducând-o şi pe teritoriul european, în Spania. Prima fabrică de profil a fost construită în provincia Valencia în anul 1120. Următoarele centre europene de fabricare a hârtiei au fost în Italia la Fabriano şi Amalfi. Italienii au îmbunătăţit metoda arabă prin utilizarea apei ca sursă de energie sau uscarea foilor de hârtie pe sfoară. În 1390 s-a construit prima fabrică de hârtie în Germania, la porţile Nurnbergului. Aceasta dispunea de două roţi pentru apă şi 18 matriţe pentru hârtie, necesitând 12 muncitori care să lucreze la unul sau două cazane.
Acest tip de fabrici s-a răspândit, ulterior, pe întreg teritoriul european dar erau considerate extrem de costisitoare. Odată cu trecerea timpului tehnologia prelucrării hârtiei a evoluat astfel că dacă în secolul al VII-lea, meşteşugarii netezeau hârtia manual sau cu ajutorul cuţitelor, apoi au adăugat acestor metode netezirea cu un ciocan special.Spre sfârşitul secolului al XVII-lea europenii au inventat holendrul (instalaţie de refinare, înălbire, de spălare etc.)
