Şavuot S ărbătoarea Cincizecimii

1. ŞavuotSărbătoarea Cincizecimii O sărbătoare uitată! Instrumental: Abdon Pricopiuc

2. Alte denumiri: • Hag ha-Şavuot (Sărbătoarea săptămânilor) • Hag ha-Kaţir (Sărbătoarea Secerişului) • Iom ha-Bikurim (Ziua Primelor Roade) - Zeman Matan Toratenu (Vremea Dăruirii Torei Noastre)

3. De ce uitată? Probabil că te întrebi de ce am scris că această sărbătoare este una uitată. Pentru ca să îţi poţi da seama de ce voi scrie doar câteva puncte importante ale sărbătorii aşa cum sunt găsite în Biblie (pentru comparare cu ceea ce se sărbătoreşte astăzi): • Are loc la 50 de zile după Omer (vezi sărbătoare azimilor) • La această sărbătoare a fost dată Tora scrisă (rostirea celor 10 porunci) • Este sărbătoarea primelor roade • Pe când ucenicii lui Mesia observau această sărbătoare s-a coborât Duhul Sfânt peste ei

4. Să facem cunoştiinţă cu sărbătoarea Şavuot este considerat completarea Pesah-ului deoarece o eliberare din robie care să nu fie urmată de educaţie este una fără sens. Cu alte cuvinte Israelul după exodul din Egipt a călătorit prin pustie unde a fost practic educat sau mai bine zis reeducat prin Tora. Datorită faptului că robia înseamnă moarte, exodul şi până la darea Torei este timpul în care poporul a primit viaţă, Tora este viaţă!

5. Dupa 45 de zile în deşert, în luna nouă a lunii Sivan (1 Sivan), evreii au ajuns în deşertul Sinai şi s-au oprit foarte aproape de munte unde Moise a fost instruit pentru prima dată (Ex. 19:1). În cursul ultimelor săptămâni evreii au fost din ce în ce mai conştienţi de Dumnezeu şi, prin urmare, mai încântaţi de primirea instrucţiuniilor (Tora) de la El înainte de a intra in Ţara promisă.

6. Moise a urcat pe munte, unde Dumnezeu ia spus să zică liderilor caci dacă vor asculta de Legământul Lui, atunci ei vor fi “o împărăţie de preoţi” ai Domnului” şi “o naţiune sfântă”. După aceasta oamenii au răspuns prin proclamarea, kol Asher diber Adonai na’aseh (“tot ce a spus Domnul, vom face”). Moise a coborât de pe munte şi a spus poporului să se sfinţească pentru că Dumnezeu va coborâ pe munte peste trei zile. Oamenii trebuiau să se ferească de lucrurile lumeşti şi să nu se atingă de limitele muntelui (pedeapsa era moartea). “Fiţi gata pentru cea de-a treia zi când va veni Domnul pe Sinai, în vederea tuturor oamenilor.”

7. În diminteaţa de 6 Sivan, exact la 7 săptămâni după Exod, toţi copii lui Israel s-au strâns la poalele muntelui Sinai, pentru că Dumnezeu a coborât cu tunete, fulgere, fum, şi sunete de şofar. Domnul a dat, apoi, cele zece porunci ca şi conduită morală pentru oameni.

8. Sunetul şofarului se amplifica, până la îngrozirea poporului. Apoi Domnul a spus, “Eu sunt Domnul Dumnezeul care te-a scos din Egipt,” atunci teama poporului a crescut şi au rugat pe Moise să fie mediatorul lor între ei şi Dumnezeu. Astfel că poporul a stat deoparte şi doar Moise s-a apropiat de norul gros în care se afla prezenţa Domnului.

9. Ca mediator, mai târziu, Moise a spus poporului toate cuvintele pe care le-a spus Domnul şi ei au răspuns cu toţii, kol hadevarim Asher diber Adonai na’eseh: “Vom face tot ce a spus Domnul.” El a scris Legământul (sefer habrit), a construit un altar,la poalele muntelui Sinai, format din doisprezece pietre (câte una pentru fiecare seminţie a Israelului), şi a poruncit să se aducă jertfe Domnului. A luat sânge de la jertfe, a stropit altarul cu jumătate din sânge şi a citit poporului legământul.  Oamenii au primit legământul prin cuvintele kol Asher diber Adonai na’aseh v’nishma (“vom face tot ce a spus Domnul”). Când Moise a auzit cuvintele lor a luat cealaltă jumatate de sânge şi a stropit poporul zicând: “Iată sângele Legământului pe care l-a facut Domnul cu voi potrivit acestor cuvinte”.

10. Contextul agricol După ce evreii au început să se stabilească în Ţara promisă, Şavuot a devenit o săbătoare agricolă arătând bogăţia pe care o oferea Dumnezeu poporului. La finalul Torei, Moise trece în revistă istoria şi Legile date evreilor şi le aduce aminte să respecte sărbătoarea Paştelor ( Deut 16:1-7), Sărbătoarea Azimilor (Deut 16:8), Numărarea Omerului (Deut 16:9), şi Şavuotul:

11. Anivesarea naşterii bisericii În timpul Templului, Şavuot a fost observat ca o sărbătoare a agriculturii, dar sfinţii au recunoscut de asemenea, în această zi şi darea Torei pe muntele Sinai. Fiind una dintre cele 3 sărbători de perelinaj, evreii din toată lumea se adunau la Ierusalim pentru a sărbători şi a reconfirma angajamentulfaţă de Legământul lui Moise. 

12. Pentru creştini Şavuot este punctul culminant al planului lui Dumnezeu pentru eliberarea noastră prin Yeshua, adevăratul Miel al lui Dumnezeu (Seh Elohim) în această zi fiind coborârea Ruah HaKodesh (Duhul Sfant) spre formarea Bisericii lui Dumnezeu, biserică formată din evrei şi neamuri. Înţelegem deci că Tora, adică instrucţiunile spre neprihănire nu au fost şterse de Mesia ci păcatul este încă definit ca fiind călcarea Torei...la Tora fiind îndemnat cel care ia aminte la vocea Duhului Sfânt...sfinţenie.

13.    Ca o ironie divină, în ziua în care oamenii evrei din întreaga lume erau la Ierusalim pentru a-şi reconfirma angajamentul faţă de Legământul lui Moise, Duhul Sfânt s-a coborât peste Israel pentru a forma Noul Legământ pentru toţi cei care vor crede (Fapte 2:1-42). Acest nou legământ a scris Tora în inimi, scriere cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu, rezultând o viaţă plină de roade pentru lauda lui Dumnezeu.

14. Aşa cum învierea lui Yeshua reprezenta pârga celor adormiţi (1 Corinteni 15:20) şi împlineşte legănarea snopului (omer) la sărbătoarea Primelor roade, aşa şi darea Duhului Sfânt împlineşte pâinile de grâu din ziua de Şavuot, evrei şi neamuri, două pâini însă făcute din aceeaşi substanţă, fiind de fapt una şi egale în planul de mântuire al bisericii.

15. Singura lumină În Cortul întâlnirii singura sursă de lumină era sfeşnicul cu şapte braţe (menora). Care tradiţia spune că era scos în faţa Cortului la această sărbătoare şi arătat poporului. La fel şi Mesia am putea spune că a fost arătat ca lumină şi salvare pentru întreaga omenire la sărbătoarea Cincizecimii odată cu coborârea Duhuhlui Sfânt.

16. Şavuot marchează ziua în care Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul Israel. La primul Şavuot Dumnezeu a scris Tora pe muntele Sinai, iar în timpul primului Şavuot dupăînvierea lui Yeshua, Dumnezeu a instituit Noul Lagământ scriind Tora în inimile ucenicilor lui Yeshua. Însă de data aceasta Tora era privită prin ochii duhovniceşti şi astfel curăţată de aluatul oamenilor.

17. Sărbătoarea astăzi Scriind acest studiu m-am confrutat cu un subiect....ce asemănări sunt între vechea sărbătoare (a ucenicilor lui Mesia) şi sărbătoarea actuală şi am găsit doar o singură asemănare: Ambele timpuri aveau în această sărbătoare amintirea Duhului Sfânt coborât peste primii ucenici.

18. Deosebiri La deosebiri însă situaţia este total opusă, există multe deosebiri...aproape că...nu mai este aceeaşi sărbătoare. - altă dată calendaristică (numărătoarea începe greşit + se numără doar 49 de zile pentru a cădea tot Duminica) - alt nume – Rusalii - semnificaţie mult mai redusă (darea Torei pe Sinai iar apoi scrierea ei în inimile oamenilor este doar un exemplu) - sărbătoarea arăta spre unirea Israelului cu neamurile în vederea mântuirii (astăzi, şocant, Israelul este considerat abandonat de Tatăl definitiv)

19. Împrumuturi păgâne Spuneam că numele sărbătorii a fost schimbat, acum este numită “Rusalii”; nu vreau să lungesc aducând detalii despre ce sunt rusaliile în păgânism deoarece această informaţie se poate găsi la o simplă căutare pe internet. De fapt nu mai este ceva nou faptul că atunci când s-a creştinizat Roma au fost unificate sărbătorile Iudaice (aceleaşi fiind şi ale ucenicilor de după Yeshua) şi sărbătorile păgâne. De fapt acest lucru ar însemna că...roma nu a fost creştinizată ci...poate doar mulţi oameni păcăliţi să adopte doar o nouă religie: iudaism+creştinism+păgânism = religie creată pentru creşterea puterii statului.

20. Această sărbătoare nu este deci nici ea o anulare a Torei, de fapt chiar ea fiind parte din Tora, astfel încât ea rămâne la fel de valabilă însă este privită la un nivel mai înalt aşa cum a învăţat şi marele rabin Yeshua HaMashia! Profesorul meu de la scoala de Yeshiva a spus: “Harul nu este necesar fară Tora”

21. Ţinta noastră Ţinta noastră este Yeshua: Tora(ebr.) are la radacina sensul de “ţintă” Păcatul(ebr.) are sensul de “a rata ţinta” ...acest lucru ne face să înţelegem profunzimea a ceea ce a spus apostolul Pavel: “Hristos este sfârşitul (gr. Ţinta) Legii”

22. Să mergem deci pe calea care duce la Yeshua!!! El este Cuvântul şi cuvântul este în primul rând Tora...Yeshua şi Tora sunt două lucruri inseparabile! Shalom! P.V.S - Lică Vă aşteptăm pe: www.melhisedec.ro