FIZIOCRATISMUL

1. FIZIOCRATISMUL

2. Rezultatele aplicării timp de două-trei secole a ideilor de tip mercantilist şi respectiv a politicilor economice de această factură, nu s-a dovedit în ultimă instanţă, promiţătoare. • Constatând, prin exemplul faptelor, că economia devenea tot mai săracă pemăsură ce se acumula tot mai mult numerar din exportul produselor, economiştiişi-au dat seama de greşeala comisă, şi anume, aceea de a identifica banii cu avuţia.

3. Gândirea fiziocrată s-a născut ca o reacţie critică faţă de aceste realităţi,opiniile multor economişti schimbându-se radical. • În aceste condiţii se încearcădemonstrarea necesităţii instaurării libertăţilor economice şi politice în numele adouă cerinţe fundamentale: ridicarea eficienţei activităţilor economice şiconsiderarea agriculturii ca singura ramură economică chemată să creeze şi săsporească bogăţia unei ţări

4. Denumirea de fiziocratism provine de la interpretarea fizică (naturală) a legilor şi proceselor economice deoarece, natura, legile naturale sau fizice, cu caracterul lor imuabil şi universal sunt cele care trebuie să stea la baza existenţei şi acţiunii umane.

5. Dintre susţinătorii acestei doctrine fiziocrate remarcăm pe: FrancoisQuesnay (1694-1774); Victor Riqueti, marchiz de Mirabeau (1715-1789); Mercierde la Riviere; Dupont de Nemours (1739-1817); Anne Robert Jacques Turgot,baron de l’Aulne (1727-1781).

6. Prin lucrările lor fiziocraţii au adus în teoria economică o serie de ideinovatoare, axate pe evidenţierea principiului “ordinii naturale”, şi a noţiunilor de lege economică, produs net şi circuit economic. “Ordinea naturală” situează pe prim plan respectul individului faţă de legi, iar proprietatea şi autoritatea statală reprezintă baza evidentă a acesteia. “Ordinea naturală” este considerată ca “divină şi esenţială”, ea este“invariabilă” şi are “universalitate”.

7. Pentru fiziocraţi, pământul constituie singurul factor productiv, întrucât eleste cel care poate să furnizeze produs net, adică să asigure acel randament care săfacă posibilă realizarea unor venituri mai mari decât costurile de producţie. Alte sectoare de activitate, precum industria şi comerţul, sunt considerate ca sectoare “sterile” din punctul de vedere al veniturilor, deoarece ele transformă bunurile fărăa le multiplica şi în consecinţă, nu realizează produs net.

8. Diferenţa dintre industrie şi agricultură are în concepţia fiziocrată şi o seriede influenţe de factură teologică. Astfel producţia agricolă este considerată a fiopera divinităţii, pe când bunurile create în sectorul industrial, fiind rezultatulefortului uman, nu sunt rezultatul unui act creator.

9. Referitor la circuitul economic, fiziocraţii vor fi primii cercetători ai“distribuirii şi circulaţiei bogăţiilor”. Ei au încercat să arate că, bogăţiilecirculă de la sine, între clasele sociale, că circulaţia bogăţiilor dă viaţă sistemului economic.

10. “Tabloul economic” (1758) a lui François Quesnay reprezintă primaîncercare făcută în teoria economică pentru a da o reprezentare cantitativă amecanismelor vieţii economice. • În cadrul “Tabloului economic” Quesnay porneşte de la o serie de premise. • El presupune existenţa unui mare stat feudal, pe al cărui teritoriu se crează, încondiţiile unei agriculturi avansate, un produs anual.

11. Circulaţia bunurilor şi repartiţia veniturilor se va realiza între cele trei clasesociale, denumite şi împărţite de Quesnay astfel: clasa producătoare (aagricultorilor); clasa proprietarilor şi clasa sterilă.

12. Clasa producătoare Formată din agricultori, este clasa care face să renascăbogăţiile anuale ale naţiunii. Ea este aceea care avansează cheltuielile munciloragricole şi plăteşte anual venituri propritarilor funciari.

13. Clasa proprietarilor Cuprinde pe suveran, biserică, posesorii de pământ. Această clasă se întreţine cu produsul net al culturii agricole, care le este plătitanual de clasa producătoare, dar, după ce aceasta din urmă a prelevat asupraproducţiei pe care o face să renască anual fondurile necesare pentru rambursareaavansurilor anuale şi fondurile necesare pentru întreţinerea bunurilor aflate în exploatare.

14. Clasa sterilă Este formată din toţi acei cetăţeni care sunt ocupaţi cu alteservicii şi lucrări decât cele din agricultură şi, ale căror cheltuieli sunt plătite declasa producătoare şi clasa proprietarilor.

15. În realizarea “Tabloului”, Francois Quesnay face totuşi abstracţie deoscilaţia preţurilor mărfurilor, de comerţul exterior, de actele de vânzare-cumpăraredesfăşurate între membrii aceleiaşi clase sociale.

16. FrancoisQuesnayapreciază căse defăşoară trei circulaţii de mărfuri: două circulaţii“imperfecte”, doar între două din cele trei clase sociale şi o circulaţie “perfectă”, cele include pe toate cele trei clase sociale. Prima circulaţie, cu caracter imperfect, are loc între clasa productivă şi clasa proprietarilor. Ea prezintă două momente: Într-un prim moment este plătită renta funciară de către arendaşi şiagricultori proprietarilor de pământ sub forma rentei În următorul moment, clasa proprietarilor plăteşte cu o partedin banii primiţiprodusele agricole de care are nevoie pentru consumul lor individual.

17. A doua circulaţie, cu caracter perfect, ce se desfăşoară între toate cele treiclase ale societăţii, prezintă şi ea tot două momente: a) La momentul unu, cu restul de bani primiţi sub forma rentei funciare, clasa proprietarilor cumpără mărfuri manufacturate de laclasa sterilă. b) Într-un al doilea moment, cu banii obţinuţi de la clasa proprietarilor, clasa sterilă cumpără de la clasa productivă mijloacele de subzistenţă.

18. Cea de a treia circulaţie, cu caracter imperfect, se realizează doar întreclasa productivă şi clasa sterilă în două momente, după cum urmează: a) Într-un prim moment, clasa productivă cumpără de la clasa sterilă mărfuri manufacturate necesare agriculturii . Aceastăsumă rezultă din banii obţinuţi anterior de clasa productivă de la clasa sterilă ce cumpărase mijloace de subzistenţă. b) În al doilea moment, cu banii obţinuţi de la clasa productivă, clasasterilă cumpără şi ea de la clasa productivă materiile prime necesare.

19. În final se observă că are loc restabilirea situaţiei iniţiale (de la începutul anului) în condiţiile în care a avut loc rambursarea valorilor şi restabilirea formei naturale a elementelor cu care s-a început procesul productiv. Prin urmare, procesul de producţie poate începe anul următor pe aceeaşi scară ca în anul anterior,realizându-se astfel analiza economică a ceea ce mai târziu Karl Marx va evidenţia sub forma procesului reproducţiei simple.

20. Concluzie: În principiu, în toate dezvoltările lor, fiziocraţii, ca şi predecesorii lor mercantiliştii, s-au axat pe studiul ofertei, neglijând cererea.