Pielea

1. Pielea Pielea (cutis) constituie un înveliş neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor orificii (gură, nas, etc.) cu o semimucoasă (parţial keratinizată) şi care, în interiorul cavităţilor respective, devine o mucoasă propriu-zisă. Pielea reprezintă o suprafaţă receptorie extrem de vastă, care asigură o sensibilitate diversă, protejează corpul de leziuni mecanice şi microorganisme, participă la secretarea unor produse finale ale metabolizmului şi îndeplineşte de asemenea un important rol de termoregulaţie, execută funcţiile de respiraţie, conţine rezerve energetice, leagă mediul înconjurător cu tot organismul.

3. Limba Limba (lat.: Lingua, grec.: Glossa) este un organ musculos, acpoperit de mucoasă, foarte mobil, cu sensibilitate tactilă mare, aflat în cavitatea bucala a animalelor şi omului. Are rol în prehensiunea alimentelor, în masticaţie, deglutiţie. Prin faptul că este dotată cu un tip special de chemoreceptori (mugurii gustativi), este considerată "organul simţului gustativ", dar are un rol imporatant şi în olfacţie. La om şi primate are rol şi în fanatie.

4. Mucoasa limbii Mucoasa dezvoltată care acoperă limba este continuarea mucoasei cavităţii bucale pe care se află papilele linguale, prelungiri cu forme diferite Papillae filiformes, Papillae conicae, Papillae lentiformes cu rol mecanic,Papilele gustative ce au forma de ciupercă care sunt terminaţiile nervilor glosofaringian şi facial au rol senzitiv: tactil, termic şi gustativ.Pe marginea limbii se află papilele Papillae vallatae ce sunt înconjurate de un brâu de glande salivare, pe când papilele lamelare dezvoltate la cabaline, nu sunt prezente la toate mamiferele.Mucoasa limbii conţine mai ales la baza limbii numeroase glande salivare.

5. Funcţia nasului Funcţia respiratorie, prin nas se inspiră şi expiră aerul necesar respiraţiei, nasul având şi un rol de filtrare a impurităţilor din curentul de aer inspirat prin perişorii şi mucoasa nazală umedă.La om prin inspiraţie sunt folosite nările alternativ (la un interval de 20 -30 de minute), astfel există posibilitatea de regenerare a mucoasei nazale. Funcţia mirosului este îndeplinit de Regio olfactoria din nas.Fosele comunica cu exteriorul prin nari si cu faringele pri coane.Este captusit cu cu mucoasa nazala prevazuta cu perisori si glande ce secreta mucus. CALEA DE CONDUCERE A ANALIZATORULUI OLFACTIV: protoneuronul caii olfactive este reprezentat de celulele bipolare din mucoasa olfactiva. Acestea, au o dendrita scurta si groasa prevazuta la capat cu mici vezicule constituind butonul olfactiv care contin cili. Axonii celulelor (neuronilor) bipolare strabat lama ciuruita a osului etmoid si patrund in craniu, cu traseu pana la bulbul olfactiv. Aici face sinapsa cu cel de-al II-lea neuron al caii olfactive si anume neuronii mitrali. Axonii neuronilor mitrali ajung in paleocortex (pe fata mediala a lobului temporal-aria olfactiva girul hipocampic si nucleul amigdalian) unde este perceput mirosul.

6. Mucoasa olfactiva Cavitatile nazale sunt captusite cu mucoasa respiratorie cu rol in conditionarea aerului si cu mucoasa olfactiva-receptorul mirosului.Aceasta este situata in partea superioara a cavitatilor nazale.Neuronii olfactivi au cate o singura dendrita scurta,chemosensibila,care proemina in mucusul ce acopera mucoasa olfactiva.Axionii strabat baza cutiei craniene si fac sinapsa in bulbii olfactivi ai creierului. Mirosul permite detectarea diferitelor substante a caror prezenta are o semnificatie:hrana,pericol etc.Pot avea miros numai substantele care sunt volatile si solubile in apa (in mucus).