MODEUL COMUNI TĂȚILOR TERAPEUTICE ÎN ABORDAREA ADICȚIILOR DR. HOLGER LUX 26 MAI 201 2

1. MODEUL COMUNITĂȚILOR TERAPEUTICEÎN ABORDAREA ADICȚIILORDR. HOLGER LUX 26MAI 2012

2. “Micul Prinț”Antoine de Saint-Exupery • Ce faci? îl întrebă Micul Prinț pe bețivul pe care-l găsi șezând mut în fața unui rând de sticle goale și al unuia de sticle pline. • Beau, îi răspunse bețivul posomorât. • De ce bei ? îl întrebă Micul Prinț. • Ca să uit, răspunse bețivul. • Ca să uiți, ce ? se interesă Micul Prinț, care începuse să-l compătimească. • Ca să uit că mi-e rușine, recunoscu bețivul și lăsă capul în jos. • De ce ți-e ruține? întrebă Micul Prinț care dorea acum sincer să îl ajute. • Fiindcă beau!, încheie bețivul și se încuie definitiv în tăcerea sa.

3. Statement from the International Federation of Blue Cross (IFBC) My deepest concern: increased quality in all aspects of Blue Cross work worldwide: professional, human resources, finances - and spiritual!! We need to prevent a fragmented reality and further the holistic one.” Geir Gunderson, Norway President of IFBC www.ifbc.info

4. History • The Blue Cross was founded in 1877 in Switzerland, by pastor Louis Lucien Rochat, promoting the principles “Evangelium und Abstinenz” (Gospel and Sobriety). • In Romania the Blue Cross Movement started in the period after World War I, in the Evangelical Lutheran Community of the Transylvanian Saxons. • In March 1990, after beeing forbidden in the communist period, the Blue Cross was founded again by the initiative of a lutheran priest, Dr. Christian Weiss from Cîlnic (Kelling). But this time as an ecumenical movement, including Germans, Romanians, Hungarians of lutheran, orthodox, catholic and reformed denomination. • Today we have an orthodox president, priest prof. dr. Constantin Necula, a well known missionary of his church, and a Lutheran vice president, Dietrich Galter.

5. „HOUSE NAZARETH“ – THERAPEUTIC COMMUNITY FOR MEN – 1993 (1996) • “House Nazareth” was founded in 1993/1994 by Blue Cross Romania and is the first stationary treatment center for addicted men in Romania. It is located in an old Lutheran parish house and has today a capacity of 22 places. Over the last 18 years about 1.300 alcohol and drug addicted men, from the age of 16 to over 70, being workers and farmers, engineers and artists, medical doctors and priests, judges and criminals, took their chance for recovery in this therapeutic community.

6. „ISLAND OF HOPE“ – THERAPEUTIC COMMUNITY FOR WOMEN – 1997 • 1996/1997 Blue Cross Romania founded, applying to EU funds (PHARE LIEN) a treatment center for addicted women, too – the “Island of Hope”. The first 10 years it was located in an old parish house, too. • 2007 it moved to a new house, owned by Blue Cross. • Both therapeutic communities are located in the center of Romania, near the town of Sibiu (Hermannstadt) and are treating men and women from all over the country. • In Romania (around 20 million people), with estimated 1 milllion alcohol addicts and at least 100.000 drug addicts, at this moment there are only 4 therapeutic communities: the fist two founded by Blue Cross, and about 10 years later onde founded by Bonus Pastor (Hungarian Reformed Church) and one by „Teen Challenge“.

7. Richard Beauvais despre comunitatea terapeutică (1964) • „Ne aflăm aici pentru că nu putem scăpa de noi înşine. Atât timp cât omul nu se poate privi pe el însuşi în ochii şi inimile semenilor săi, el se află într-o continuă evadare. Câtă vreme nu acceptă ca cei din jur să fie părtaşi ai interiorului său, el nu are parte de adăpost. Câta vreme se teme sa fie înţeles, el nu se poate recunoaşte – va ramâne singur. Unde putem afla o asemenea oglindă dacă nu în aproapele nostru? Aici, în comunitate, omul poate să îşi clarifice anumite lucruri despre sine şi nu se va mai vedea uriaşul viselor sale sau piticul temerilor sale, ci omul – parte a unui întreg – care îşi aduce contribuţia la propria prosperitate. Pe un astfel de teren poate prinde rădăcini şi poate creşte, nu singur – ca în moarte - , ci viu ca om între oameni.”

8. COMUNITATEA TERAPEUTICĂ • Concepţia de comunitate terapeutică a fost dezvoltată de către psihiatrul Wilfred Bioncare a început să tratezeîn cadrul unor şedinţe de grup în loc de psihanaliză individuală, pentru a putea beneficia de metodele psihanalizei un număr mai mare de pacienţi.

9. Termenul „comunitate terapeutică“ • … a fost consacrat în 1946 de către T. Main, care a aplicat această concepţie la Cassel-Hospital lângă Londra. Este vorba de o restructurare a situaţiei clinice, astfel încât aceasta, sub forma comunităţii terapeutice să poată sprijini procesul terapeutic, spre deosebire de mediul patogen în care persoana respectivă a trăit anterior. În această concepţie toţi oamenii care trăiesc şi muncesc împreună într-un centru psihiatric, respectiv pacienţii, surorile, infirmierii, medicii şi personalul auxiliar, fiind legaţi de relaţii bazate pe o încredere reciprocă autentică, formează o unitate organică cu ţelul de a crea cele mai bune premize pentru vindecarea şi reintegrarea în viaţa socială. • În acest model pacienţii nu mai au un rolul unui membru pasiv, care doar primeşte o asistenţă şi este dependent de instituţie, ci devine un participant activ şi partener în aplicarea planului terapeutic şi chiar un membru deplin şi un colaborator în comunitatea clinicii.

10. PACIENTUL VĂZUT CA PARTENER • Pacienţii participă la toate activităţile din cadrul centrului, primesc mai multă responsabilitate şi mai multe posibilităţi de a participa la luarea deciziilor, sunt trataţi ca parteneri. Pot primi diferite sarcini în cadrul clinicii. De exemplu, unii se ocupă de flori, alţii de programul pentru timpul liber, alţii primesc sectoare unde răspund de ordine şi curăţenie, sau răspund de respectarea programului de către toţi pacienţii. Pot deveni “naşi” pentru pacienţii noi, îi familarizează cu regulile casei, îi ajută să se integreze. Pot fi aleşi responsabili de casă sau de echipe. Se pot ocupa de distribuirea corespondenţei etc. .

11. PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE UNEI COMUNITAŢI TERAPEUTICE • Clinica este un câmp terapeutic • Terapia este asigurată printr-un grup de persoane active în terapie • Potenţialul terapeutic al pacienţilor este susţinut în mod optimal

12. Clinica este un câmp terapeutic • În clinică devine activ un câmp terapeutic iar procesul terapeutic este influenţat mai ales de situaţia şi dinamica grupului. Relaţia duală terapeut-client trece pe un plan secundar. Psihoterapia nu este limitată la terapia individuală efectuată cu medicul sau psihologul.

13. Terapia este asigurată printr-un grup de persoane active în terapie • Câmpul terapeutic poate fi menţinut doar printr-o colaborare strânsă şi o bună coordonare în cadrul grupului. Asta presupune o comunicare cât mai deschisă între toţi participanţii şi o mare toleranţă faţă de toţi membrii. Este importantă continuitatea echipei de terapeuţi. Este valabil principiul stimulării optimale a funcţiilor şi capacităţilor fiecărui membru pornind de la premiza egalităţii tuturor membrilor.

14. Potenţialul terapeutic al pacienţilor este susţinut în mod optimal • Pacienţii participă în mod activ şi responsabil la procesul terapeutic, pentru a-şi creşte autonomia. Fiecare este încurajat să se prezinte în cadrul comunităţii, pentru a putea profita de feedbackul celorlalţi şi a-şi putea corecta tiparele necorespunzătoare. Sunt încurajate acţiunile concrete, pentru a facilita accesul diagnostic şi terapeutic. Tot ce se întâmplă în cadrul comunităţii terapeutice poate fi inclus în reflectări şi evaluari. Chiar şi realitatea pacientului din afara clinicii (de exemplu profesie, familie) sunt incluse în terapie.

15. ETAPELE PROCESULUI TERAPEUTIC • PRIMULCONTACT/INFORMARE • CONSILIERE/EVALUARE • DETOXIFIERE (ACOLO UNDE ESTE NEVOIE) • REABILITARE PSIHO-SOCIALĂ - TERAPIA DE GRUP ȘI TERAPIA INDIVIDUALĂ - ERGOTERAPIA - CONSILIEREA SPIRITUALĂ - ASISTENȚA MEDICALĂ - ASISTENȚA SOCIALĂ • REINTEGRARE SOCIO-PROFESIONALĂ/GRUP DE SUPORT

16. Terapia de grup • Stimulează solidaritatea între persoane care au trecut prin experienţa aceleiaşi boli. Grupul reduce din responsabilitatea terapeuţilor pentru schimbările care urmează să aibe loc şi stimulează capacitatea de autovindecare (autoreglare organismică) a membrilor grupului. De asemenea în cadrul terapiei de grup se depăşeşte mai uşor tendinţa de negare sau minimalizare a problemei din partea pacientului, care la început este adesea ruşinat de comportamentul său anterior legat de dependenţă, sau care poate încă speră ca poate redeveni „băutor normal”. • Omul poate afla în grup că nu este singur cu suferinţa sa. Poate căştiga încredere în sine, aflând cum şi-au rezolvat alţii problemele pas cu pas, alţii care poate au avut o situaţie la plecare şi mai grea. Primeşte feedback la modul cum este perceput în cadrul grupului şi poate experimenta, în acest cadru, noi modele de comportament. Adesea este perceput în mod pozitiv sentimentul apartenenţei la un grup, uneori după perioade lungi de (auto)izolare. Şi prin observarea celorlalţi şi rezonanţă cu emoţiile lor poate să înţeleagă mai bine cum funcţionează propriul psihic şi poate învăţa şi din experienţa celorlalţi. Poate să-şi crească încrederea de sine, observând că este important pentru ceilalţi şi că poate să-i ajute

17. Terapia individuală Desigur că aceasta îşi păstrează valoarea ei și în cadrul comunităţii terapeutice. Mai ales pentru abordarea anumitor probleme pe care pacientul le consideră prea intime pentru a le aduce în faţa grupului. Am remarcat că solicitările de terapie individuală sunt foarte diferite, ceea ce ţine în mare parte de personalitatea fiecărui pacient.

18. „În ergoterapie munca este pretext pentru terapie.” Andre Moreau o formulează în modul următor: „Munca nu este un scop în sine, ci un mijloc de a-şi dezvolta conduita în faţa celorlalţi, de a observa, de a sublinia în ce măsură un participant repetă, aici şi acum, tulburările de comportament pe care le regretă sau la ignoră în exterior. (...) Pentru a creşte eficienţa, caut să găsesc activităţi reale şi nu imitaţii cum ar fi împletitul, macrameul sau pictura decorativă. Dimpotrivă, caut sarcini cât mai obişnuite posibil, simple, puţin primitive ca să le fac accesibile tuturor, fără operaţiuni tehnice complexe, fiind totuşi atent în special la utilitatea lor şi la posibilitatea de a aprecia eficacitatea reală a persoanelor: restaurarea unei case, activităţi de terasare, zidărie, foraj, grădinărit, tăierea lemnelor...”

19. STUDIU DE CAZ • „Numai tu singur poţi reuşi, dar nu poţi reuşi de unul singur”

20. POVESTEA LUI BEN Din patron al unei fabrici de încălţăminte, cu vreo 100 de angajaţi ajunsese din cauza dependenței de alcool practic pe drumuri, fără nici un venit, fără familie ...

21. SCRISOAREA LUI BEN... • ”Stimate Domnule Doctor, Camarazi ! Am să încep cu vechiul “Ich bin Ben“ şi sunt abstinent de un an şi opt săptămîni . Pe 14 aug. a.c. am trecut în clasa a II-a sau în anul al II-lea de cînd am început o nouă viaţă.”

22. AUTOEVALUAREA REALISTĂ... • “Totuşi în primul rînd îmi cer scuze pentru că o perioadă aşa de lungă (martie şi pînă în prezent) nu am dat nici un semn de viaţă. Nu am motive decât poate indolenţa cu care mă mai confrunt încă.”

23. REINTEGRAREA SOCIALĂ • ” M-am angajat la o firmă de încălţăminte a foştilor mei angajaţi-...-măturam, făceam cafele, spălam baia şi W.C., aprovizionarea locală cu piele şi tălpi mai ieftine decît în fabrică“

24. CREȘTEREA TOLERANȚEI LA FRUSTRARE... • “Vă explic toate acestea pentru a sublinia cît de mult mi-au folosit cele învăţate în aşezămînt. Mă refer la rezistenţa la frustrare , la gîndirea pozitivă şi terminînd cu pericolul “beţiei uscate“

25. EVOLUŢIE... • “În fiecare zi mă lupt să fiu mai bun, mai conciliant, mai întelegător cu alţii şi lucru greu de crezut m-am împăcat cu mine însumi.”

26. DEVINE CONŞTIENT... • “În privinţa alcoolului să vedeţi cum am procedat. În secţia de încălţăminte se bea masiv, toată lumea – acum realizez – consuma alcool.”

27. AWARNESS... • “Nu pot să spun că pe căldurile din vara asta nu mi-ar fi surîs o bere rece – aburită pe exteriorul paharului, la o terasă plină cu fete cu fustă scurtă. Dar în fiecare dimineaţă mi-am spus: “Azi nu beau!” şi mulţumesc lui D-zeu că nu am băut. Poate că uitându-mă în urmă mă sperie gîndul de a o lua de la capăt.”

28. REPREZENTĂRI MENTALE NOI... • “Am mai intrat şi în bodegile unde beam de la 5 dimineaţa. Am simţit pentru ceilalţi poate milă, m-am plictisit foarte repede, preţ de o cafea şi mi-am amintit sfaturile stimatului dl. dr. Lux că nu e bine să ne jucăm cu focul şi am realizat că voi merge toată viaţa mea pe un pod de gheaţă.“

29. ACCEPTAREA DEPENDENŢEI, LIPSA CULPABILIZĂRII... • “Cînd spun că m-am împăcat cu mine mă refer la faptul ca alcoolismul meu îl consider ca o boală, în acelaşi sistem de referinţă ca cineva bolnav de diabet şi pt. care zahărul este otravă.” • ”Dacă mai reţine dl. doctor, la şedinţe îi cam dădeam grămadă cu infirmitatea de a fi privat de un pahar de vin chiar şi la nunta fiicei mele. Răspunsul este NU! Nu există consum controlat”

30. SUPORTUL MORAL... • „Totodată m-am lăudat la toate cunoştiinţele că nu mai beau. Nu ştiu dacă e bine dar mie mi-a folosit să fiu lăudat pentru că nu mai beau.“

31. AJUSTAREA CREATIVĂ... • „De 2 luni lucrez acasă pe balcon la icoane ferecate în alamă, le dau patină de vechi şi am început să câştig nesperat de bine 6-7 milioane lunar.“

32. ECHILIBRUL IN RELAŢIILE FAMILIALE... • „Cu soţia, familia, mama, şi Andra relaţiile sunt relativ bune - ... – La întrebarea “Dar dacă, după ce pleci din aşezământ,și nu o să te împaci cu soţia ce-o să faci?” nu stiam răspunsul atunci, dar acum realizez că n-ar fi un capăt de ţară şi că cel mai bun prieten al meu tot eu însumi sunt.”

33. SFATURI DIN INIMĂ... • „Mi-aş permite un sfat pentru camarazii din aşezământ: încercaţi sa luaţi în serios tot ce vi se explică, chiar si rutina cîntecului de la începutul şedinţei“ • “Deși nu credeam și uneori luam în derâdere -...- acum realizez cît de mult au însemnat cele 5 luni pentru mine“

34. ÎN FINAL... • “Sunt altfel. Mai bun, mai conciliant, mai matur, mai liber, mai împăcat cu mine însumi.”

35. FORMULAREA UNOR ŢELURI INTERMEDIARE - Wilhelm Feuerlein • 1. Recunoaşterea necesităţii de a schimba situaţia actuală (“Aşa nu se mai poate”) • 2. Recunoaşterea nevoii de a primi ajutor (“Singur n-o mai scot la capăt). • 3. Acceptarea ajutorului oferit (“Mă las ajutat”).

36. 4. Recunoaşterea statutului de dependent (“Sunt alcoolic”). • 5. Acceptarea abstinenţei (“Nu mai am voie să consum alcool deloc”). • 6. Recunoaşterea nevoii unor schimbări mai profunde ale comportamentului (“Trebuie să-mi organizez altfel viaţa, dacă nu vreau să recad”)

37. „Dacă întâlneşti un alcoolic salvat, … …atunci întâlneşti un erou. În el pândeşte duşmanul adormit. Acest om rămâne împovărat de slăbiciunea sa şi îşi continua drumul printr-o lume în care se bea fără discernământ, o lume care nu îl înţelege şi o societate care se crede îndreptăţită în ignoranţa ei să îl privească de sus ca pe un om inferior fiindcă îndrăzneşte sî înoate împotriva fluviului de alcool. Să ştii însă: El este un om excepţional!” (Friedrich von Bodelschwingh)

38. Rezonez şi cu cuvintele lui BRUNO-PAUL de ROECK (călugăr și Gestalt terapeut olandez) • “Cred că Gestalt (Terapia) ne trimite la fluviul vieţii simple“misterioase”. Acolo are loc creaţia. Devenirea nu cunoaşte sfârşit Fluviulul curge mai departe Fiecare clipă este nouă Durerea creşterii: Merită”

39. „Nu se știe niciodată cine dă și cine primește.“ Constantin Noica Vă mulțumesc pentru atenție! Ne puteți contacta la: Crucea Albastră din România Așezământul Nazaret Strada Principală nr.405 557270 Șura Mică Județul Sibiu România 0040 (0)269 577316 Holger.Lux@gmx.net